ICCJ. Decizia nr. 4070/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2010, reclamantul R.G.D. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și F.L., consilier în cadrul D.G.A.M.B.P. din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, să se dispună suspendarea efectelor foii de prezență pe luna august 2010 până la pronunțarea instanței de fond, revenirea la situația anterioară întocmirii acestei fișe de prezență și obligarea pârâtelor să întocmească o nouă foaie de prezență pe luna august 2010, ținând seama de prevederile Legii nr. 54/2003 privind sindicatele.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că fără nici o bază legală a fost refăcută foaia de prezență pe luna august 2010 în care figura cu 176 de ore lucrate, ceea ce a determinat diminuarea drepturilor sale salariale atât pe luna respectivă , cât și pe lunile următoare, producând un prejudiciu material, viitor și previzibil.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 4549 din 16 noiembrie 2010, prin care a respins cererea împotriva pârâtei F.L. pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins ca inadmisibilă cererea în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale pentru suspendarea efectelor foii de prezență pe luna august 2010.
Instanța de fond a constatat că, pârâta F.L., în calitate de consilier în D.G.A.M.B.P. din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu are calitate procesuală pasivă în litigiul având ca obiect suspendarea executării actului administrativ.
în conformitate cu dispozițiile art. 16 Legea nr. 554/2004, s-a reținut că funcționarul public are legitimare procesuală pasivă numai în cererile formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.
Cererea de suspendare a efectelor foii de prezență pe luna august 2010 a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că, actul dedus judecății reprezintă o operațiune tehnico-administrativă întocmită pentru plata salariului, în raport cu numărul orelor de muncă pontate și în consecință, nu constituie un act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. , în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Recurentul a susținut că excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării a fost admisă de instanța de fond printr-o calificare greșită a foii de prezență ca fiind o operațiune tehnico-administrativă, deși aceasta are natura juridică de act administrativ, care produce efecte juridice în privința drepturilor salariale cuvenite funcționarului public.
în susținerea acestei critici, a fost invocată sentința civilă nr. 5239 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 1282 din 3 martie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată Nota din 3 februarie 2010 emisă de Președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, constatându-se că notele semnate de conducătorul unei instituții publice, ordonator de credite, sunt acte administrative, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004.
Recurentul a criticat și soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei F.L., arătând că, aceasta a fost delegată să exercite atribuțiile directorului general și a contribuit la elaborarea, emiterea și încheierea actului atacat, astfel că se impunea a fi chemată în cauză în temeiul dispozițiilor art. 16 Legea nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Foaia de prezență pe luna august 2010 a D.G.A.M.B.P. din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, în baza căreia recurentul-reclamant a primit drepturile salariale cuvenite pentru orele efectiv lucrate a fost corect calificată de instanța de fond ca fiind o operațiune tehnico-administrativă, care fundamentează plata unui salariu, fără a produce efecte juridice proprii actului administrativ.
Deși a fost întocmită de o autoritate administrativă, fișa de prezență contestată de recurentul-reclamant nu reprezintă un act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Față de natura juridică a actului pentru care s-a formulat cererea de suspendare a executării, instanța de fond a constatat întemeiat că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate a cererii prevăzută de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 cu privire la actele administrative supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.
De asemenea, instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei F.L., respingând cererea formulată în contradictoriu cu aceasta.
în calitate de consilier în D.G.A.M.B.P., intimata F.L. nu are legitimare procesuală într-un litigiu având ca obiect suspendarea executării actului administrativ în baza dispozițiilor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
De altfel, recurentul a confirmat în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că o asemenea legitimare procesuală aparține funcționarului public numai în cererile formulate pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 16 Legea nr. 554/2004, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 Legea nr. 554/2004, înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4071/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4065/2011. Contencios → |
|---|
