ICCJ. Decizia nr. 4249/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4249/2011
Dosar nr. 347/54/2011/a1
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă De Transport Craiova în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili., şi pe cale de consecinţă s-a dispus suspendarea deciziei nr. 951 din 30 iunie 2010 emisă de D.G.F.P. Dolj până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta Regia Autonoma de Transport Craiova a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 951 din 30 iunie 2010 emisa de D.G.F.P. Dolj, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în sarcina acesteia in cuantum de 10.646.390 lei
Reclamanta a arătat că în perioada verificată, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea data, nu avea obligaţia colectării de TVA pentru subvenţiile încasate de la Consiliul Local Craiova, aferente gratuităţilor şi reducerilor de tarif pentru abonamente acordate anumitor categorii sociale, conform dispoziţiilor pct. 17 alin. (4) Cap. TVA în vigoare în anul 2006 şi pct. 18 alin. (2), Cap. TVA din H.G. nr. 44/2004 cu modificările şi completările ulterioare, aflată în vigoare în 2007-2008.
Se apreciază că, deşi aceste aspecte nu pot fi analizate în profunzime în cadrul procesual a unei cereri de suspendare a executării actului administrativ fiscal, ele sunt totuşi de natură a contura anumite suspiciuni privind legalitatea actului atacat, circumscriindu-se astfel noţiunii de „ caz bine justificat „ aşa cum a fost această noţiune definită în doctrină şi în jurisprudenţă.
De asemenea, faţă de suma apreciabilă stabilită prin actul fiscal, executarea acestuia ar putea avea consecinţe grave asupra desfăşurării activităţii de către reclamantă, care asigură servicii de transport în comun de persoane în Craiova şi în zonele limitrofe.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu cercetează îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Condiţia existenţei cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Independent de conţinutul motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond corect a apreciat că situaţia prezentată de reclamantă este de natură a concluziona ca îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Raportat la probele administrate, instanţa de fond, motivat şi argumentat, a indicat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamanţilor în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.
Cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond prin punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul administrativ a cărui suspendare se cere, este evident că se creează o pagubă în patrimoniul reclamantei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
Faţă de cele arătate, reţinând aşadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), că sunt întrunite cumulativ cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în nume propriu şi în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4240/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4350/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
