ICCJ. Decizia nr. 4279/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4279/2011
Dosar nr. 687/2/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2010, reclamanta C.G. a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând obligarea pârâţilor la numirea unui evaluator autorizat în vederea stabilirii despăgubirilor aferente dispoziţiei Primarului Mun. Iaşi nr. 466 din 05 decembrie 2008, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii şi la plata de daune interese sub forma unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 100 RON/zi după expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept ale cererii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin dispoziţia Primarului Mun. Iaşi nr. 466 din 05 decembrie 2008 s-a dispus acordarea despăgubirilor în echivalent pentru imobilul situat în Iaşi.
Pentru îndeplinirea obligaţiei pârâtei de a numi evaluatorul, ca etapă obligatorie de parcurs în vederea acordării despăgubirilor solicitate, astfel cum impun dispoziţiile alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, a procedat la notificarea acesteia, prin cabinetul de avocat, prin adresa din 06 aprilie 2009, înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în 07 aprilie 2009, prin care a solicitat numirea evaluatorului şi după evaluare, acordarea despăgubirilor.
Reclamanta a invocat nerespectarea termenului de 30 de zile prevederile de art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002, susţinând că pârâţii sunt de rea-credinţă în ceea ce priveşte soluţionarea petiţiilor, astfel că este în drept să solicite şi daune interese, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a făcut şi precizări cu privire la cadrul procesual pasiv, arătând că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitate procesual pasivă pentru petitul 1 al acţiunii, iar statul român prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au calitate procesual pasivă pentru petitul 2 al acţiunii, ambele având obligaţia de a soluţiona notificarea şi de a acorda despăgubirile prin numirea evaluatorului.
De asemenea, în opinia reclamantei, Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 din cadrul Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are calitate procesual pasivă faţă de disp. art. 2 alin. (2) din HG nr. 361/2005 şi de împrejurarea că răspunsul din 13 aprilie 2009 este emis de aceasta.
3. Apărările pârâţilor.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că dosarul de despăgubiri al reclamantei a fost analizat sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, fiind constatată lipsa înscrisurilor privind descrierea imobilului - construcţie demolată, a situaţiei despăgubirilor la data preluării, nefiind indicată nici suprafaţa terenului pentru care s-a propus acordarea despăgubirilor.
Pârâta a mai precizat că, potrivit deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, dosarele de despăgubire sunt transmise spre evaluare în ordinea înregistrării lor, iar referitor la cererea de obligare la plata daunelor interese a invocat excepţia inadmisibilităţii acestei cereri în raport cu dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale având în vedere faptul că nu are personalitate juridică, sens în care a invocat dispoziţiile art. 41 C. proc. civ., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu are ca atribuţii desemnarea evaluatorilor şi emiterea deciziilor conţinând titlul de despăgubire.
De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare la plata daunelor interese, pentru aceleaşi considerente invocate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu are ca atribuţii desemnarea evaluatorilor şi emiterea deciziilor conţinând titlul de despăgubire.
Având în vedere excepţiile invocate de pârâţi, la termenul de judecată din 28 septembrie 2010, reclamanta a precizat cadrul procesual în sensul că se judecă în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubilor pentru petitul 1 al acţiunii şi, de asemenea, cu Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4375 din 09 noiembrie 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare a pârâţilor la plata de daune interese şi excepţia lipsei capacităţii procesuale a Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 şi a respins acţiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de C.G. în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Prin Decizia nr. 466 din 05 decembrie 2008 emisă de A.V.A.S. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii reclamantei pentru imobilul din Iaşi, compus din teren în suprafaţă de 750 m.p. şi casă, în baza sentinţei civile nr. 604 din 13 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, rămasă irevocabilă.
5.1. Dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind înregistrat sub nr. 43335/CC şi a fost analizat sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se lipsa mai multor înscrisuri, motiv pentru care, prin adresa din 17 mai 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat A.V.A.S. completarea dosarului cu înscrisuri care descriu imobilul - casă demolată (suprafaţa acesteia, materialele folosite la edificare şi anul edificării), situaţia despăgubirilor de la data preluării (cuantumul şi data încasării).
De asemenea, s-a solicitat identificarea suprafeţei casei demolate cu precizarea destinaţiei, a regimului de înălţime, anul edificării, utilităţi/instalaţii.
5.2. Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale a Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, Curtea a reţinut că în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorităţii publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi deci capacitate juridică în sensul civil al noţiunii.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, prima instanţă a stabilit că faţă de împrejurarea că atribuţia de desemnare a evaluatorului revine, potrivit disp. Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care are ca principală atribuţie, conform art. 1 pct. 3 din HG nr. 1068/2007, acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată conform OUG nr. 81/2007, această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă.
5.3. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare la plata de daune interese, Curtea a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că potrivit unei decizii pronunţate cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că este admisibilă cererea de obligare la daune cominatorii (denumite de reclamantă daune interese), chiar şi în condiţiile reglementării posibilităţii constrângerii debitorului la îndeplinirea obligaţiei de a face sau a obligaţiei de a nu face prin aplicarea unei amenzi civile în temeiul art. 5803 C. proc. civ.
5.4. Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiată, neputându-se reţine un refuz nejustificat al acesteia, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 de desemnare a unui evaluator pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, în condiţiile în care dosarul de despăgubire nu este complet, neconţinând toate datele necesare pentru evaluarea imobilului.
Instanţa de fond a constatat că în dosar nu se află înscrisuri care să descrie imobilul - casă demolată, nefiind precizată suprafaţa acesteia, în această privinţă relevante fiind dispoziţiile pct. 26.2 din HG nr. 250/2007 conform cărora entitatea învestită cu soluţionarea notificării trebuie să identifice cât mai exact în decizie/dispoziţie imobilul ce face obiectul restituirii, atât în privinţa locaţiei, a componenţei acestuia, cât şi a suprafeţei.
În cazul în care, în cazul construcţiilor demolate, nu există înscrisuri care să descrie aceste imobile, este necesar ca persoana îndreptăţită să dea o declaraţie autentificată cu privire la suprafaţa şi detaliile constructive ale imobilului notificat, iar aceasta trebuie susţinută de declaraţia autentificată a unei terţe persoane.
Totodată, Curtea a reţinut că lipsesc nu doar înscrisuri referitoare la descrierea construcţiei demolate, dar şi înscrisuri privind situaţia despăgubirilor la data preluării, respectiv cuantumul şi data încasării acestora, în lipsa acestor documente necesare pentru parcurgerea etapei evaluării imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, neputându-se reţine un refuz nejustificat al pârâtei de desemnare a evaluatorului.
Reţinând caracterul accesoriu al cererii de plată a daunelor interese, în raport cu cererea principală având ca obiect obligarea la desemnarea unui evaluator, Curtea a considerat neîntemeiat şi acest capăt de cerere.
În fine, susţinerea referitoare la incidenţa în speţă a termenului de 30 de zile prevăzut de OG nr. 27/2002, a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât soluţionarea unui dosar de despăgubire constituit ca urmare a soluţionării notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 este rezultatul unei proceduri prevăzute de un act normativ cu caracter special - Legea nr. 247/2005.
6. Recursul formulat de reclamanta C.G. împotriva sentinţei civile nr. 4375 din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, deoarece nu a fost învestită cu o acţiune în soluţionarea unei cereri de admitere sau respingere a unui dosar supus evaluării.
6.2. Instanţa urma să verifice dacă Decizia nr. 466 din 05 decembrie 2008 a fost comunicată către intimată şi dacă de la data comunicării şi înregistrării la intimată a trecut termenul legal de soluţionare a cererii de numire a evaluatorului.
Instanţa a reţinut corect faptul că, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 dosarele se transmit la evaluator în ordinea înregistrării, dar nu a reţinut faptul că această activitate se va desfăşura în termenul legal.
Însăşi Legea nr. 247/2005 şi OUG nr. 81/2007 se doresc a fi norme care să determine soluţionarea solicitărilor într-un termen rezonabil şi nu să fie o piedică în soluţionarea acestora.
6.3. Emitentul deciziei nr. 466 din 05 decembrie 2008 a interpretat corect art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi a considerat, în raport de înscrisurile existente, faptul că nu este necesară declaraţia autentificată cu privire la suprafaţa şi detaliile constructive ale imobilului notificat.
Rezultă că cele reţinute de judecătorul fondului pe acest aspect sunt nelegale, la dosar există toate elementele identificării imobilului, astfel încât se poate trece la etapa evaluării imobilului.
6.4. Instanţa de fond s-a aflat în eroare la momentul în care a analizat cererea de numire a evaluatorului raportată la aplicarea prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
6.5. Prevederile art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002 au fost interpretate în mod eronat, deoarece pentru etapa numirii evaluatorului se aplică termenul de 30 de zile şi nu termenele prevăzute de normele cu caracter general.
II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţă competentă să soluţioneze recursul.
1. Recursul este fondat pentru motivele arătate în continuare.
1.1. Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor transmise în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Conform alin. (5) al art. 16, după această verificare, se centralizează dosarele în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea sunt transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
1.2. Din analiza celor două dispoziţii legale, rezultă în mod categoric că intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are competenţa să reanalizeze dosarele din punctul de vedere al actelor doveditoare, această obligaţie şi competenţă revenind autorităţii care a soluţionat notificarea şi a emis Decizia/dispoziţia de acordare a despăgubirilor.
1.3. Reluarea analizei notificării deja soluţionate nu cade în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
1.4. Intimata avea obligaţia să transmită dosarul la evaluator într-un termen rezonabil, având în vedere că în speţă, Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen precis de executare.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere că dosarul a fost înaintat la autoritatea pârâtă la începutul anului 2009 şi că nici până în prezent nu a fost transmis evaluatorului, rezultă că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, sunt îndeplinite, refuzul fiind nejustificat.
1.5. Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu reprezintă un argument în favoarea respingerii acţiunii reclamantei, deoarece un act administrativ nu se poate opune unor prevederi cuprinse într-un act normativ cu valoare juridică superioară şi nu poate înfrânge principiile cuprinse în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3), urmează a se admite recursul, a se modifica sentinţa recurată în sensul că se va admite în parte acţiunea reclamantei şi va obliga intimata să numească evaluator în termen de 60 de zile de la pronunţarea prezentei decizii sub sancţiunea unor penalităţi de 100 RON/zi de întârziere.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei civile nr. 4375 din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei şi obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească evaluator în termen de 60 de zile de la pronunţarea prezentei decizii sub sancţiunea unor penalităţi de 100 RON/zi de întârziere.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4274/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4415/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
