ICCJ. Decizia nr. 4283/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 3 iunie 2010, sub nr. 5168/62/2009, reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Clubul Sportiv D. București, cu viceprim-ministrul N.D., în calitate de ministru al Administrației și Internelor și chestor de poliție L.E., în calitate de președinte al Clubului Sportiv D. București, a solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata salariului de merit începând cu data de 1 martie 2009, actualizat cu rata inflației până la momentul plății efective, calcularea și înscrierea în fișa de evidență a mențiunilor corespunzătoare referitoare la creșterea salariului pe ultima lună de activitate, prin acordarea salariului de merit și obligarea pârâților să dispună calcularea și acordarea salariilor compensatorii în funcție de salariul de merit acordat.
De asemenea a fost invocată excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009, privind anularea salariului de merit pentru anumite categorii de polițiști și a Dispoziției Președintelui Clubului D. din 01 aprilie 2009 prin care reclamantul a fost nominalizat în vederea anulării salariului de merit începând cu 1 martie 2009.
în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că în perioada 1 martie 1992-30 aprilie 2009 a fost angajat al Ministerului Administrației și Internelor în calitate de ofițer, în ultimii 15 ani funcționând ca ofițer de poliție la Clubul Sportiv D. București - Centrul Sportiv Brașov unde a avut salariu de merit din 2004 până în luna februarie 2009 inclusiv. Salariul de merit a fost acordat în baza dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. a) Legea nr. 360/2002 și ale art. 2 și 4 O.G. nr. 38/2003.
Prin Ordinul din 16 aprilie 2009 emis de ministrul pârât, s-a dispus anularea salariului de merit pentru anumite categorii de polițiști în mod discriminatoriu, netemeinic și nelegal și producându-se grave prejudicii financiare respectivilor polițiști. în baza acestui Ordin, la data de 1 aprilie 2009 Președintele Clubului Sportiv D. București a emis dispoziția prin care, începând cu data de 1 martie 2009, au fost anulate salariile de merit ale unui număr de 17 angajați ai Centrului Sportiv Brașov, dispoziție în care este nominalizat și reclamantul.
în acest sens, reclamantul a făcut referire la dispozițiile legale anterior menționate, susținând că salariul de merit al polițistului nu poate fi retras s-au anulat decât dacă polițistului i s-a aplicat una dintre sancțiunile disciplinare sau dacă este pus la dispoziție în condițiile art. 65 alin. (2) Legea nr. 360/2002. Totodată reclamantul a susținut că nu s-a aflat în aceste situații și că la data de 30 aprilie 2009, cu ocazia încetării prin pensionare a raporturilor de serviciu, a constatat că la calculul pensiei sale de serviciu a fost avut în vedere salariul de merit, însă la acordarea salariilor compensatorii acest salariu nu a fost luat în calcul, suferind un prejudiciu în valoare de 6.600 RON ce reprezintă diferența de calcul în urma anulării salariului de merit pe ultima lună.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat și declasificarea Ordinului și dispoziției anterior menționate și a Notelor de fundamentare a acestora.
Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pentru motivul că nu există o identitate între persoana pârâtului și cel de care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, drepturile salariale fiindu-i acordate reclamantului de către Clubul Sportiv D. București care a și emis dispoziția de încetare a salariului de merit.
S-a invocat și excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor și a dispoziției Președintelui Clubului Sportiv D. București prin raportare la art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, prin admiterea excepției de nelegalitate încălcându-se art. 111 C. proc. civ..
în cauză a formulat întâmpinare și Clubul Sportiv D. București care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Corpul Național al Polițiștilor - Biroul Executiv Central a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului invocând aceleași considerente ca și cele din cererea introductivă, cu referire la faptul că în perioada 22 august 2002 - 28 februarie 2009, mai mulți polițiști care au calitatea de membrii ai organizației, pe diferite perioade, au obținut rezultate deosebite în activitatea desfășurată, primind astfel un salariu de merit lunar.
Tribunalul Brașov și-a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, cauza înregistrându-se pe rolul acestei instanțe la data de 15 iunie 2010.
în ședința publică din 5 noiembrie 2010 instanța a luat act de renunțarea la judecată a cererii formulate în contradictoriu cu pârâții N.D. și L.E..
în ședința publică din 10 septembrie 2010, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, reținând că acest pârât este organ emitent al actului administrativ a cărei nelegalitate este invocată și de altfel este și ordonator principal de credite, iar hotărârea ce se va pronunța în cauză trebuie să-i fie opozabilă și acestei autorități.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 203/F din 20 decembrie 2010, a respins excepția inadmisibilității excepțiilor de nelegalitate a extrasului din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009 și a extrasului din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009.
A respins excepția de nelegalitate a extrasului din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009.
A admis excepția de nelegalitate a extrasului din dispoziția Președintelui Clubului Sportiv D. din 01 aprilie 2009 și, în consecință, a constatat nelegalitatea extrasului din dispoziția Președintelui Clubului Sportiv D. din 01 aprilie 2009, sub aspectul aplicării efectelor acestuia înainte de data de 16 aprilie 2009.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Clubul Sportiv D. București, care au fost obligați la calcularea și plata salariului de merit pentru perioada 01 martie 2009 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sumă actualizată cu rata inflației până la momentul plății efective.
A obligat pârâții să înscrie în fișa de evidență a reclamantului, mențiunile corespunzătoare referitoare la creșterea salariului prin acordarea salariului de merit pentru perioada 01 martie 2009 și până la încetarea raporturilor de serviciu și a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor la recalcularea pensiei de serviciu în raport și de salariul de merit.
A respins restul pretențiilor solicitate.
Pe cale de consecință, a admis și cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor - Biroul Executiv Central-organizația profesională a polițiștilor din Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea reclamantului T.G..
A obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
1. Referitor la excepția inadmisibilității s-a constatat că excepția de nelegalitate a fost invocată în apărare și tinde către constatarea nelegalității actelor administrative și înlăturarea acestora din cauză și nu către anularea lor. Fiind vorba despre acte administrative unilaterale cu caracter individual emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, legalitatea lor poate fi cercetată oricând pe cale de excepție în cadrul unui proces.
întrucât cele două acte ce formează obiectul excepției de nelegalitate au fost emise în forma secretelor de serviciu și au fost declasificate doar sub formă de extras, reclamantul a precizat obiectul excepției prin limitarea invocării nelegalității doar cu privire la conținutul fiecăruia dintre cele două extrase depuse la dosar.
2. Referitor la excepția de nelegalitate a extrasului din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor din 16 aprilie 2009, Curtea a constatat că, având în vedere limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 8/2009 și ținând cont de măsurile dispuse la nivelul conducerii MAI ca urmare a diminuării cheltuielilor de personal, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (4) O.U.G. nr. 30/2007, s-a emis ordinul prin care șefii unităților vor dispune măsurile ce se impun pentru încadrarea în limitele bugetare repartizate ordonatorilor de credite prin adresa Secretarului General al Ministerului Administrației și Internelor din 27 februarie 2009, la articolul bugetar "Salarii de merit", pentru personalul din competența denumire.
împrejurarea că ulterior a fost emisă dispoziția Președintelui Clubului Sportiv D. București nu poate conduce la concluzia încălcării principiului retroactivității de către Ordinul Ministerului Administrației și Internelor analizat, prin acesta punându-se în vedere șefilor unităților să dispună măsuri de încadrare în limitele bugetare.
Curtea a statuat că prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, excepția de nelegalitate nu este întemeiată, și, de asemenea, raportat la apărările invocate de pârâtul emitent prin întâmpinare, nu au fost identificate alte aspecte de nelegalitate.
3. în privința Dispoziției Președintelui Clubului Sportiv D. București din 01 aprilie 2009, în forma de extras existentă în dosarul cauzei, s-a reținut că prin aceasta s-a dispus, având în vedere limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 18/2009 și ținând cont de măsurile dispuse la nivelul conducerii Ministerului Administrației și Internelor ca urmare a diminuării cheltuielilor de personal, ca începând cu 01 martie 2009, comisarului șef T.G. să nu i se mai acorde salariul de merit lunar.
Instanța a constatat că dispoziția a fost emisă înainte de data emiterii Ordinului Ministerului Administrației și Internelor, acesta din urmă neputând astfel constitui un temei pentru dispoziția președintelui Clubului. Nota Secretarului General din 27 februarie 2009 nu este menționată în preambulul dispoziției analizate, iar în conținutul acesteia nu se face referire la cheltuielile cu salariile de merit, ci doar la cheltuielile de personal cu privire la care se solicită luarea de măsuri de încadrare în limita comunicată.
în aceste condiții, a reținut Curtea, emiterea dispoziției la data de 1 aprilie 2009 cu dispunerea de măsuri cu începere cu data de 1 martie 2009 conduce la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității actelor civile, niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nejustificând ca dată de început a luării măsuri înlăturării salariului de merit, data de 1 martie 2009.
Pentru aceste considerente prima instanță a admis excepția de nelegalitate în privința extrasului din dispoziția Președintelui Clubului Sportiv D. din 01 aprilie 2009 cu consecința constatării nelegalității acestuia sub aspectul aplicării efectelor sale înainte de data emiterii Ordinului Ministerului Administrației și Internelor, respectiv 16 aprilie 2009. Acest ordin a specificat în mod expres măsurile ce se impun a fi luate pentru încadrarea în limitele bugetare cu referire la articolul "salarii de merit", justificând în acest fel dispoziția Președintelui Clubului sub aspectul legalității.
4. Pe fondul cauzei Curtea a apreciat că, primul capăt al cererii de chemare în judecată, prin prisma dispozițiilor art. 2 și 4 O.G. nr. 38/ 2003, este întemeiat, neexistând nici un motiv al înlăturării salariului de merit în privința reclamantului. întrucât raporturile de serviciul au încetat la data de 30.04.2009 prin pensionare, instanța a stabilit că perioada pentru care pârâții vor fi obligați la plata către reclamant a salariului de merit, este martie 2009 - 30 aprilie 2009.
în ceea ce privește cererea de reactualizare a sumei cu rata inflației până la data plății s-a constatat că este întemeiată în baza dispozițiilor art. 1088 C. civ.. în același sens, dreptul la plata salariului de merit s-a stabilit a fi înscris și în fișa de evidență a reclamantului, cererea fiind admisă și pe acest capăt.
în fine, prima instanță a apreciat că neexistând un temei al înlăturării acordării salariului de merit, reclamantul este îndreptățit să primească acest drept salarial până la momentul încetării raporturilor de serviciu întrucât, potrivit art. 2 O.G. nr. 38/2003, în forma în vigoare la data de 30 aprilie 2009, salariu de bază la care face referire art. 27, este compus din salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut, gradații, sporul pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit.
Raportat la aceste dispoziții și având în vedere prevederile art. 22 Legea nr. 179/2004 potrivit cărora "baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei polițiștilor este salariul de bază brut avut în ultima lună de activitate, care include salariul pentru gradul profesional deținut la data încetării raporturilor de serviciu", Curtea a apreciat ca fiind întemeiat și petitul privind obligarea la recalcularea pensiei de serviciu în raport și cu salariul de merit. Restul pretențiilor privind perioada pentru care se solicită calcularea și plata salariului de merit și obligarea pârâtului Club Sportiv D. București la calcularea și acordarea pensiei de serviciu, au fost respinse.
Totodată Curtea, pentru aceleași considerente, a admis și cererea de intervenție formulată de Corpul Național al Polițiștilor - Biroul Executiv Central și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în temeiul art. 274 C. proc. civ..
2. Calea de atac exercitată
împotriva sentinței nr. 203/F din 20 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, care a recurat și încheierea din data de 10 septembrie 2010, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, o hotărâre poate fi modificată sau casată, atunci când a fost pronunțată fără temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
2.1. în ceea ce privește încheierea din data de 10 septembrie 2010, ministerul recurent a susținut că excepția lipsei calității sale procesuale pasive a fost soluționată în mod greșit, argumentând, în esență, cu faptul că reclamantul nu a avut raporturi de serviciu cu ministerul, ci cu Clubul Sportiv D., din care făcea parte și Centrul Sportiv Brașov.
în sprijinul acestor susțineri, ministerul recurent a invocat decizia civilă nr. 2468/2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a statuat că "numai autoritatea cu care este încheiat raportul de serviciu va avea calitate procesuală pasivă".
2.2. în ceea ce privește fondul cauzei, soluționat prin sentința civilă nr. 203F din 20 decembrie 2010, ministerul pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a ignorat sau a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, argumentează recurentul, instanța de fond, apreciind legalitatea actelor administrative atacate în cauză, a ignorat dispozițiile art. 57 O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și dispozițiile Legii nr. 18/2009 care a limitat fondurile pentru salariile de merit doar la primele două luni ale anului 2009, care se și plătiseră la data publicării acestei legi.
în concluzie, ministerul recurent a cerut să se constate că intimatul-reclamant nu a pierdut salariul de merit din motive imputabile, ci din cauza lipsei fondurilor bugetare aferente, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate și respingerea acțiunii.
2.3. Intimatul-pârât și intimatul-intervenient în interesul pârâtului au depus întâmpinare și respectiv, concluzii scrise, prin care au combătut criticile din recurs, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică și au solicitat, în concluzie, respingerea recursului formulat de ministerul pârât.
3. Soluția instanței de recurs
3.1. Referitor la recursul formulat împotriva încheierii din data de 10.09.2010, instanța de recurs reține că este nefondat și va fi respins ca atare.
Astfel, prin încheierea din 10 septembrie 2010, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului recurent-pârât, soluția fiind legală în raport cu faptul că intimatul-reclamant, printr-unul dintre capetele de cerere ale acțiunii formulate, a invocat și excepția de nelegalitate a extrasului din Ordinul din 2009, ce fusese emis de către ministrul acestei autorități publice.
Or, calitatea procesuală într-o cauză este atrasă și justificată de calitatea de subiect al raportului juridic dedus judecății, fiind evident că autoritatea recurentă-pârâtă are calitatea de subiect activ în cadrul raportului juridic născut din ordinul emis, vizat de excepția de nelegalitate, soluționată de altfel, de instanța de fond.
3.2. Referitor la recursul privind soluția dată fondului cauzei, instanța de recurs reține că acesta este întemeiat, urmând să fie admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
în cauză este necontestat că, prin dispoziția din 01 aprilie 2009 emisă de președintele Clubului Sportiv D. București, unitate aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, s-a prevăzut că, între alții, începând cu 01 martie 2009, nu va mai beneficia de salariu de merit intimatul-reclamant, avându-se în vedere limitele fondurilor bugetare aprobate prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pentru anul 2009, în baza căreia a fi fost emisă decizia respectivă.
De asemenea, este necontestat că Ministerul Administrației și Internelor ceruse în temeiul art. 7 alin. (4) O.U.G. nr. 30/2007, șefilor tuturor unităților, să dispună măsuri pentru încadrarea în limitele bugetare repartizate la articolul bugetar "Salarii de merit" - adresa din 27 februarie 2009.
Or, prin Legea nr. 18/2009, publicată în M. Of. nr. 122/27.02.2009, la articolul "Salarii de merit" au fost alocate fonduri bugetare doar pentru lunile ianuarie și februarie 2009, care fuseseră deja consumate până la intrarea în vigoare a legii.
De asemenea, potrivit art. 57 O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților (_)".
Astfel fiind, rezultă că actele administrative, litigioase în cauză, sunt conforme cu dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, eliminarea salariilor de merit începând cu 01 martie 2009 fiind consecința intrării în vigoare a Legii nr. 18/2009, lege care nu a fost declarată neconstituțională.
împrejurarea că prin dispoziția din 1 aprilie 2009 s-a dispus neacordarea salariilor de merit începând cu data de 01 martie 2009, iar nu cu data emiterii sale - 01 aprilie 2009, nu este în măsură să justifice concluzia că astfel ar fi fost încălcat principiul constituțional al neretroactivității legilor.
într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (2) Constituție, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Or, în cauză, Legea nr. 18/2009 care a prevăzut eliminarea salariilor de merit, prin neincluderea fondurilor bugetare necesare, începând cu 01 martie 2009, nu a retroactivat, ea fiind publicată la data de 27 februarie 2009, iar actele administrative în cauză au fost emise în aplicarea dispozițiilor respective ale acestei legi, față de care sunt pe deplin conforme.
Astfel fiind, din moment ce actele administrative în cauză s-au conformat dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise și au respectat data prevăzută de lege pentru măsura respectivă, pentru aplicarea căreia au fost emise, nu se poate reține cu temei legal/constituțional, că actele administrative ar retroactiva.
în concluzie, soluția dată de instanță excepției de nelegalitate a dispoziției din 01 aprilie 2009, cât și acțiunii, în ceea ce privește obligarea autorităților pârâte la acordarea salariului de merit pentru luna martie 2009, cu consecința modificării fișei de evidență a drepturilor salariale și recalculării pensiei de serviciu, sunt greșite, fiind lipsite de temei legal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4284/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4281/2011. Contencios → |
|---|
