ICCJ. Decizia nr. 4304/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4304/2011
Dosar nr. 1474/2/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.M.T.V. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziilor nr. 1043 din 06 decembrie 2009 respectiv nr. 1069 din 09 decembrie 2009, emise de CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI cu consecinţa exonerării sale de la plata amenzilor în cuantum de câte 5 000 lei fiecare, considerând că cele două decizii sunt netemeinice şi nelegale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 1043 din 06 decembrie 2009, a fost sancţionată în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 pentru încălcarea obligaţiei de informare obiectivă a publicului, în sensul că în emisiunea din 01 decembrie 2009, moderată de dl. V.A., emisiune în care a fost invitat senatorul independent O.M. şi pe tot parcursul emisiunii, în partea de jos a ecranului, pe banda fixă a fost afişat textul conform căruia "senatorul liberal O.M. şi nemţenii de pe Valea Muntelui îl susţin pe T.B.", ceea ce a fost interpretat ca fiind o dezinformare întrucât senatorul sus numit, a fost exclus din P.N.L. cu puţin timp in urma emisiunii, astfel că textul respectiv ar fi indicat faptul că senatorul încă mai făcea parte din PNL.
În opinia reclamantei, pârâta C.N.A. a aplicat în mod formal şi excesiv legea, întrucât pe parcursul emisiunii, atât moderatorul cât şi dl. O.M. au făcut în mod expres precizarea că nu mai este senator din partea P.N.L. şi că are calitatea de independent, dar că îşi menţine ca şi opţiune statutară, orientarea liberală.
Cu privire la cea de a doua decizie de sancţionare, respectiv nr. 1069 din 09 decembrie 2009, reclamanta a considerat-o şi pe aceasta nelegală şi netemeinică, decizie emisă cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, bazată pe o interpretare tendenţioasă a conţinutului emisiunii în care se invoca încălcarea prevederilor art. 8 din Dec. C.N.A. 853/2009.
La 7 mai 2010 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea deciziilor atacate ca legale si temeinice.
Prin sentinţa nr. 4330 din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins contestaţia formulată de reclamanta SC E.M.T.V. SRL ca atare faţă de dispoziţiile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 şi de data comunicării deciziilor, 9 decembrie 2009 şi respectiv 14 decembrie 2009, precum si de data introducerii acţiunii, 14 februarie 2010 (data poştei).
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta SC E.M.T.V. SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arătându-se că prezenta contestaţie a fost formulată în termen, excepţia tardivităţii fiind în mod eronat admisă.
Se arată de către recurentă că a formulat plângere prealabilă în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi a înţeles să opteze pentru procedura prevăzută de actul normativ menţionat şi nu pentru cea prevăzută de legea specială.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 1043 din 6 decembrie 2009, recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare şi a dispoziţiilor art. 8 din Decizia CNA nr. 853/2009 privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României.
Prin Decizia nr. 1069 din 9 decembrie 2009, recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art.8 din Decizia nr. 853/2009 privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României.
Cererea introductivă de instanţă prin care recurenta-reclamantă solicita anularea acestor decizii de sancţionare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17 februarie 2010.
In raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei, şi având în vedere şi dispoziţiile art. 93 alin. (3) şi alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca tardiv introdusă, în condiţiile în care datele comunicării actelor contestate sunt 9 şi 14 decembrie 2009 (data poştei avută în vedere de instanţa de fond), iar acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată în ziua de 17 februarie 2010, cu depăşirea termenului de 15 de la comunicare prevăzut de lege.
Referitor la susţinerea recurentei în sensul că împotriva celor două sancţiuni a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia CNA nr. 1102, nu poate fi reţinută, întrucât solicitarea sa de reanalizare a Deciziei de sancţionare a făcut referire numai la Decizia 1043/2009 comunicată recurentei sub numărul de înregistrare CNA 17632 din 6 decembrie 2009, nu şi la Decizia nr. 1069 din 09 decembrie 2009.
In ceea ce priveşte afirmaţia recurentei potrivit căreia a „formulat plângerea în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004,....şi a înţeles să opteze pentru procedura prevăzută de această lege şi nu cea prevăzută de legea specială" se reţine că acestea nu demonstrează nici nelegalitatea sentinţei recurate şi nici introducerea în termen a acţiunii, întrucât dispoziţiile cu caracter special se aplică cu prioritate, potrivit regulii de interpretare logică „specialia generalibus derogant".
De altfel, s-a statuat că din Legea nr. 504/2002 rezultă un regim derogatoriu al contravenţiilor constatate şi sancţionate de C.N.A., iar potrivit art. 93 alin. (1) teza I şi alin. (2) şi alin. (3) din actul normativ menţionat, deciziile luate de C.N.A. pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac şi termenul, ca şi instanţă, fiind stabilite de lege şi fiind aplicabile indiferent dacă sunt sau nu menţionate în Decizia de sancţionare.
Pe de altă parte, întrucât Decizia C.N.A., de aplicare a unei amenzi contravenţionale, nu este un proces - verbal de contravenţie în sensul dispoziţiilor OG nr. 2/2001, ci un act administrativ de autoritate, emis în temeiul art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2004 este supus controlului de legalitate în termenele şi condiţiile prevăzute de art. 93 alin. (3) din acelaşi act normativ.
În consecinţă, constatând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, în raport cu probele administrate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.M.T.V. SRL împotriva sentinţei nr. 4330 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4301/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4307/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
