ICCJ. Decizia nr. 4307/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4307/2011
Dosar nr.1029/42/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1029/42/2010, reclamanta I.C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu anularea actului administrativ - Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009, emisă de pârâta Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu, obligarea pârâtei de a o repune în funcţia publică de conducere a Comisariatului Judeţean Buzău al Gărzii Naţionale de Mediu sau funcţia publică de conducere echivalentă la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, a Comisariatului Judeţean Buzău al Gărzii Naţionale de Mediu, acordarea de despăgubiri egale cu salariile indexare, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada scursă de la data eliberării din funcţia publică de conducere şi până la data repunerii în funcţia publică de conducere/ echivalentă.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, prin Decizia atacată, emisă în baza OUG 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, a fost eliberată din funcţia publică de conducere - comisar şef al Comisariatului Judeţean Buzău, din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, creându-se prin aceasta o vătămare gravă a drepturilor şi intereselor sale, constând în aceea că i s-a încălcat dreptul la muncă pe care 1-a obţinut în conformitate cu prevederile legale, pe bază de concurs, la sediul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în urma căreia prin Decizia nr. 1001 din 14 martie 2008, a fost numită în funcţia publică de conducere de comisar şef, al Comisariatului Judeţean Buzău, din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, iar prin Decizia nr. 19 din 21 aprilie 2009 în baza reorganizării Gărzii Naţionale de Mediu a fost preluată pe funcţia publică de conducere de Comisar şef al Comisariatului Judeţean Buzău, din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.
A mai arătat reclamanta că motivul care a stat la baza emiterii deciziei de eliberare din funcţia publică de conducere, a fost desfiinţarea acestei funcţii publice potrivit art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009, în condiţiile în care prevederile din ordonanţă dar şi prevederile din legea prin care a fost aprobată această ordonanţă au fost declarate neconstituţionale în baza deciziei Curţii Constituţionale nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care prevederile art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009 în noua sa redactare pe care o regăsim sub forma OUG nr. 105/2009, art. IV alin. (1) şi alin. (11), au fost declarate neconstituţionale inclusiv prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în M.Of. nr. 291 din 4 mai 2010.
Prin sentinţa nr. 268 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta I.C.A., a dispus anularea deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 a Gărzii Naţionale de Mediu, a dispus reîncadrarea reclamantei în funcţia publică de conducere avută sau funcţia publică de conducere echivalentă, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale reactualizate, de la data eliberării din funcţia publică de conducere şi până la reintegrare,a obligat pârâta la plata sumei de 592 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
- între reclamantă şi pârâta au existat raporturi de serviciu, I.C.A. îndeplinind funcţia publică specifică de conducere de comisar şef, al Comisariatului Judeţean Buzău, din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, potrivit deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009.
Deşi, prin art. III alin. (1) din OUG 37/2009, s-a dispus desfiinţarea funcţiilor publice aferente posturilor de conducere care conferă calitatea de conducător şi conducător adjunct al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe al administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, situaţie în care se regăseşte şi reclamanta, care a îndeplinit funcţia de comisar şef în cadrul Comisariatului judeţean Buzău, din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, prin acelaşi act normativ au fost reglementate funcţii noi de conducere cum este şi cea de prim comisar, ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, condiţiile pentru ocuparea unei atari funcţii fiind identice cu cele prevăzute de art. 54 din Legea 188/1999.
Prin această manieră de reglementare legislativă, respectiv desfiinţarea unei funcţii de conducere şi crearea unei alte funcţii de conducere, atribuţiile specifice fiind identice, fiind diferită doar denumirea, au fost încălcate prevederile imperative ale art. 100 alin. (5) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, potrivit căreia,în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, astfel că legalitatea acestui act administrativ este afectată, cu atât mai mult cu cât, legea de aprobare a OUG 37/2009 a fost abrogată şi declarată neconstituţională,prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale.
În motivarea acestei decizii, Curtea Constituţională a reţinut că prin OUG nr. 37/2009, aşa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituţionalitatea. A mai reţinut Curtea Constituţională că prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit dintr-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Ulterior prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct.1-5 şi 26, art. III, art. IV , art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009 sunt neconstituţionale.
În cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că, „întrucât aceste dispoziţii legale determinate din cuprinsul OUG nr. 105/2009 conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul excepţiei, Curtea a constatat că argumentele reţinute în Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din constituţie şi menţionate mai sus, sunt, mutatis mutandis ,valabile şi în prezenta cauză".
Prin intrarea în vigoare a OUG nr. 105/2009 şi publicarea acestuia în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009, a fost abrogată OUG nr. 37/2009, astfel încât ordonanţa în baza căreia a fost emisă Decizia atacată cu acţiune de reclamantă, şi-a încetat valabilitatea.
A mai reţinut Curtea că eliberarea unui funcţionar public dintr-o funcţie publică se dispune în cazurile limitativ enumerate de art. 99 alin. (1) lit. a)-g) din Legea 188/1999, însă reclamanta nu se regăseşte în nicio astfel de situaţie, astfel că Decizia contestată este nelegală, în condiţiile în care nu este precizat în concret cazul de eliberare din funcţia publică de conducere, care, de altfel, nici nu există.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- funcţia publică deţinută de reclamantă a fost desfiinţată prin art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, care urma să devină efectivă în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă;
- instituţia publică pârâtă nu a avut un drept de opţiune în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009;
- legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la cadrul legal existent la data emiterii sale.
- OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 care, la art. III alin. (1) a preluat reglementările respective, prevăzând în mod expres că „funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi ale celorlalte servicii publice prevăzute la anexa 1, precum şi adjuncţii acestuia, sunt şi rămân desfiinţate sau, după caz, se desfiinţează".
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că Decizia nr. 125 din 24 aprilie 2009 a fost emis de către Comisarul General al Gărzii Naţionale de Mediu ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice care, la art. III alin. (1) şi (3) a stabilit că: „(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanţă de urgenţă, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează".
De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului(...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că întemeiat şi legal a apreciat instanţa de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea deciziei contestate este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituţionalitate al prevederilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la abrogarea OUG nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. IV alin. (1) a din OUG nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt şi rămân desfiinţate funcţiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susţinerile referitoare la faptul că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
Fată de aceste susţineri, Înalta Curte retine că desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamantă prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituţionalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General împotriva sentinţei nr. 268 din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4304/2011. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 4308/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
