ICCJ. Decizia nr. 4308/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4308/2011
Dosar nr. 2359/54/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei să emită şi să comunice Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 154/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere până la emiterea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Dispoziţia nr. 8483 din 04 mai 2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către D.T., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 154/N/2001, situat în Craiova.
Dispoziţia nr. 8483 a rămas definitivă, astfel încât potrivit punctelor 16.7 şi 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 1095/2005, modificate şi completate prin HG nr. 128/2008, aceasta a fost predată la Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia.
A mai arătat reclamanta că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 12464/CC şi nu a fost soluţionat până la data introducerii acţiunii.
A mai arătat reclamanta că nesoluţionarea dosarului nr. 12464/CC, după trecerea unei perioade de peste 5 ani de la emiterea Dispoziţiei nr. 8483 din 04 mai 2005, privind acordarea despăgubirilor este nejustificată, astfel încât interesul promovării acţiunii este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii promovate de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
In cuprinsul întâmpinării s-a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 8483/04/05/2005 emisă de Primăria Craiova.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanţie a Primăriei Municipiului Craiova prin Primar.
Prin sentinţa nr. 532 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acţiunea formulată de D.T., a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură şi a respins capetele de cerere privind stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei şi obligarea pârâtei la daune cominatorii.
Referitor la excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 8483/2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova, instanţa a apreciat că aceasta nu poate fi admisibilă având în vedere că actul administrativ unilateral contestat pe această cale nu este incident în privinţa fondului cauzei, care vizează emiterea dispoziţiei reprezentând titlul de despăgubire.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (154/N/2001), autoritatea locală cu competenţa în materie emiţând Dispoziţia în data de 04 mai 2005.
Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor la un interval considerabil, s-a invocat de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri componenţa imobilului fără a se face vreo dovadă în acest sens.
Ca urmare s-a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
In consecinţă, s-a făcut aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziţiei nr. 8483 din 04 mai 2005, emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Cât priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa a apreciat că aceasta nu poate fi admisă, în condiţiile în care, emiterea titlului de despăgubire este un atribut exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi nu al Primăriei Craiova, entitate care şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de prevederile legale în materie, emiţând Dispoziţia nr. 8483 din 04 mai 2005.
Referitor la petitul privind acordarea de daune cominatorii şi stabilirea unui termen pentru emiterea actului solicitat, instanţa de fond l-a respins dat fiind că în cadrul procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este prevăzută parcurgerea mai multor etape premergătoare emiterii dispoziţiei privind titlul de despăgubire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiilor nr. 8483/2005 emisă de către Primăria Municipiului Craiova; în măsura în care se va trece peste motivele de recurs legate de excepţia de nelegalitate invocată, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, făcând referire, în drept, la prevederile Legii nr. 247/2005, art. 304, art. 3041 şi urm. C. proc. civ., pârâta a susţinut, în esenţă, că soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care cuprinde mai multe etape, obligatoriu de parcurs, Decizia reprezentând titlul de despăgubiri neputând fi emisă anterior finalizării acesteia.
Sub aspectul obligării Comisiei Centrale la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil, consideră recurenta că în mod netemeinic, instanţa de fond a statuat astfel de obligaţie, neţinând cont de aspectele obiective ale soluţionării dosarului de despăgubire al reclamantei.
Astfel, instanţa de fond a interpretat, în mod greşit, faptul că „durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil".
Faţă de aceste considerente subliniază recurenta că soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptăţită.
Mai mult se arată că deşi nu a fost prevăzut un termen de soluţionare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit că ordine de soluţionare a dosarelor va fi decisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In aplicarea acestor prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea într-adevăr selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât şi a evaluatorului/societăţii de evaluare, cu menţiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr. 281 din 16 septembrie 2008.
In aceste condiţii, recurenta a apreciat că instanţa de fond nu a reţinut aspectele legate de ordinea de soluţionare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, susţinând în mod greşit existenţa depăşirii termenului rezonabil în privinţa soluţionării dosarului aferent Dispoziţiei nr. 8483/2005 a Primăriei Municipiului Craiova.
Referitor la excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 8483/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova se arată că instanţa de fond, în mod greşit a respins această excepţie ca fiind inadmisibilă pe motiv că, nu pot fi atacate în contencios administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile recurentei, prin prisma dispoziţiilor art. 304, art. 3041 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai mult etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate şi alte entităţi (organele investite cu soluţionarea notificărilor, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Afirmaţia recurentei potrivit căreia nu a fost înregistrat la această instituţie dosarul constituit în temeiul Legii nr. 10/2001 nu poate fi reţinută, având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, întrucât acest dosar a fost înregistrat la Comisie încă de la începutul anului 2006, recurenta putând să solicite orice informaţii suplimentare, oricăror instituţii, dacă acestea erau necesare în vederea întocmirii expertizelor.
Instanţa de fond a concluzionat în mod corect şi argumentat că în cauză nu se justifică trecerea unui termen de 5 ani în care Comisia Centrală nu a trimis dosarul către evaluator, acest comportament creând prejudicii reclamantei, deoarece după mai bine de 10 ani de la momentul la care s-a formulat notificarea intimata-reclamantă nu are un răspuns favorabil concretizat într-o despăgubire.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce însă la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăşi acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O., astfel cum s-a pronunţat în mod constant, în materie, instanţa supremă.
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.
În speţă, raportat la perioada îndelungată, de circa 10 ani, care a trecut de la data declanşării procedurilor de restituire a unui bun în natură sau în echivalent, prin formularea unei întâmpinări în anul 2001, prima instanţă a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul al un proces echitabil, susţinerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudenţa C.E.D.O., nefiind justificate.
Referitor la legalitatea Dispoziţiei nr. 8483/2005 a Primarului Municipiului Craiova, se apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia de nelegalitate a acestui act administrativ invocată de către recurentă în faţa Curţii de Apel Craiova.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 532 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4307/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 431/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
