ICCJ. Decizia nr. 4379/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4379/2011
Dosar nr. 1328/54/2010
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 aprilie 2010, reclamantul G.T.E.S. a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Craiova, conform dispoziţiei din 10 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin dispoziţia din 10 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova pentru soluţionarea notificărilor nr. X1 şi nr. X2 depuse de tatăl său în baza Legii nr. 10/2001 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul imposibil de restituit în natură, compus din teren şi construcţie, situat în municipiul Craiova, 983.233.000 ROL la care a fost evaluat imobilul.
Reclamantul a mai arătat că pârâta nu a procedat la acordarea acestor despăgubiri într-un termen rezonabil, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la această convenţie.
Prin cererea depusă la 20 septembrie 2010, reclamantul a completat obiectul acţiunii sale, solicitând chemarea în judecată a pârâţilor Consiliul local al municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova pentru a fi obligaţi să emită o nouă decizie, în raport cu actele din dosarul retransmis de C.C.S.D. cu adresa din 11 mai 2010 pentru a fi reanalizate notificările nr. X1 şi nr. X2.
Pârâta C.C.S.D. a invocat prin întâmpinarea depusă la termenul din 28 iunie 2010 excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 10 mai 2005 emisă Primarul municipiului Craiova şi a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea judecăţii cauzei şi sesizarea instanţei de judecată competentă pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate, respectiv Tribunalului Dolj.
În motivarea excepţiei, s-a susţinut că prin dispoziţia din 10 mai 2005 s-a dispus în mod nelegal acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 1.983.233.000 ROL pentru întregul imobil notificat, compus din construcţie şi teren aferent, deşi autorul reclamantului avea dreptul la măsuri reparatorii numai pentru construcţia demolată şi nu pentru terenul aferent, în cazul căruia nu s-a dovedit preluarea abuzivă, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea dată în şedinţa publică de la 20 septembrie 2010, Curtea de apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj pentru judecarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei din 10 mai 2005, cu motivarea că acest act nu poate fi contestat, pe cale directă sau incidentă, pe calea contenciosului administrativ, fiind supus procedurii judiciare speciale de contestare prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa nr. 477 din 25 octombrie 2010, prin care a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în municipiul Craiova şi a respins acţiunea faţă de pârâţii Consiliul local al municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova .
Hotărând astfel, instanţa de fond a apreciat că de la data primirii dosarului privind cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent şi până la înregistrarea acţiunii a trecut o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, s-a considerat că, retrimiterea dosarului cu adresa din 11 mai 2010 la Primăria municipiului Craiova este ulterioară promovării acţiunii şi nu justifică refuzul comisiei pârâte de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire într-un termen rezonabil şi aceasta cu atât mai mult cu cât Legea nr. 247/2005 şi normele metodologice de aplicare a acestei legi nu prevăd posibilitatea unei asemenea dezinvestiri a comisiei de la soluţionarea dosarului de acordare a despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârât C.C.S.D., solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul G.T.E.S.
În primul motiv de recurs fost criticată soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate invocate cu privire la dispoziţia din 10 mai 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova.
Recurenta a susţinut că dispoziţia contestată pe calea excepţiei de nelegalitate reprezintă un act administrativ cu caracter individual, supus controlului de legalitate în condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea atacată că este incidentă procedura specială de contestare la instanţa civilă, reglementată prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru actele de restituire în natură sau de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Nelegalitatea dispoziţiei din 10 mai 2005 a fost invocată de recurentă pentru încălcarea prevederilor art. 3 lit. a), coroborat cu art. 2 alin. (1) şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu motivarea că, au fost propuse fără temei măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 1.983.233.000 ROL pentru întregul imobil notificat , compus din construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 700 mp, deşi intimatul-reclamant nu a dovedit dreptul de proprietate al autorului său asupra terenului cumpărat cu act sub semnătură privată.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că a fost încălcat dreptul intimatului–reclamant la soluţionarea dosarului de despăgubire într-un termen rezonabil, fără a se avea în vedere că, prin decizia nr. 2815/2008 emisă de comisia recurentă a fost stabilită ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubiri.
Recurenta a învederat că această soluţie s-a impus pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite care au dosare de despăgubiri înregistrate la secretariatul C.C.S.D.
De asemenea, recurenta a arătat că, obligarea sa la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, fără a fi fost parcurse toate etapele procedurii administrative, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 16 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului notificat şi dreptul de proprietate asupra terenului aferent în suprafaţă de 700 mp.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respingând ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la dispoziţia din 10 mai 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova, prin care s-a propus să se acorde despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în municipiul Craiova.
Natura juridică a actului contestat pe calea excepţiei de nelegalitate a fost corect stabilită de instanţa de fond, care a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia, sau după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată la secţia civilă a tribunalului, în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin aceste dispoziţii legale, s-a stabilit o competenţă specială, derogatorie de la legea generală, astfel că devin incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea şi desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Exceptarea astfel instituită de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ are ca obiect atât acţiunea, cât şi excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, motiv pentru care va fi menţinută ca legală soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate invocată de recurenta-pârâtă cu privire la dispoziţia din 10 mai 2005.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiată, constatându-se că, deşi recurenta–pârâtă nu a soluţionat într-un termen rezonabil dosarul de despăgubire înregistrat pe numele intimatului-reclamant, nu se poate dispune obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire fără a fi fost parcurse în prealabil etapele prevăzute cu caracter obligatoriu în Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor.
Astfel, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (4)–(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziţiei emise de entitatea investită cu soluţionarea notificării, însoţită de întreaga documentaţie aferentă acesteia, secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respinsă întemeiat cererea de restituire în natură şi va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluare desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Cum în Dosarul nr. 18.912/CC, aferent dispoziţiei din 10 mai 2005, nu au fost realizate aceste operaţiuni administrative necesare pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanţa de fond a dispus în mod greşit obligarea comisiei recurente să emită o asemenea decizie anterior finalizării procedurii administrative prevăzută de lege în competenţa sa.
Din acest motiv, acţiunea formulată de intimatul–reclamant se dovedeşte a fi întemeiată numai în raport cu întârzierea soluţionării Dosarului nr. 18912/CC, care nu a fost temeinic justificată de comisia recurentă şi care, prin durata înregistrată de la data transmiterii la secretariatul comisiei, poate afecta caracterul adecvat al despăgubirilor.
Susţinerile comisiei recurente privind justificarea întârzierii Dosarului nr. 18.912/CC faţă de ordinea de soluţionare stabilită prin decizia nr. 2815/2008 sunt nefondate, întrucât nu s-a dovedit cu înscrisuri situaţia de fapt expusă şi prin acest act normativ, nu se poate depăşi un termen rezonabil pentru soluţionarea cererii de despăgubiri a intimatului-reclamant, calculat în raport cu data înregistrării acesteia.
Constatând refuzul nejustificat al comisiei recurente de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluţionarea Dosarului nr. 18.912/CC, în sensul parcurgerii etapelor din procedura administrativă pentru analizarea dosarului, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor cuvenită intimatului - reclamant, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite în parte acţiunea formulată de intimatul–reclamant, obligând recurenta-pârâtă C.C.S.D. să soluţioneze dosarul aferent dispoziţiei din 10 mai 2005 emisă de Primăria municipiului Craiova, respingând ca nefondate celelalte cereri din acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 477 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de G.T.E.S.
Obligă pârâta C.C.S.D. să soluţioneze dosarul aferent dispoziţiei din 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova.
Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2431/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4380/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
