ICCJ. Decizia nr. 4384/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4384/2011
Dosar nr. 122/302/2009
Şedinţa publică de la 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 3843 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General al Guvernului, R.A.A.P.P.S., Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, ca inadmisibilă; totodată, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesual pasive.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice a fost reţinută de instanţa de fond, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de dispoziţiile H.G. nr. 265/2005 şi de împrejurarea că imobilul la care se face referire în cuprinsul acţiunii se află în administrarea R.A.A.P.P.S., singura instituţie care are atribuţii în acest sens potrivit O.G. nr. 19/2002.
În ceea ce priveşte excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârâtul Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 procedura de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat al statului se face prin hotărâre a guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a Consiliului Local, dacă prin Constituţie sau lege nu se dispune altfel.
Legiuitorul a înţeles aşadar să instituie o procedură specială, prin lege organică, în privinţa acestei operaţiuni, în considerarea principiului separaţiei puterilor în stat, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 8 din acelaşi act normativ, potrivit cărora obiectul controlului instanţelor de contencios îl formează exclusiv actele administrate şi cele asimilate acestora, emise sau adoptate de autorităţile publice în activitatea de organizare a executării legii şi de aplicare în concret a acesteia.
Consideră instanţa de fond că nu se poate substitui dreptului suveran al autorităţilor prevăzute la art. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009 şi să oblige aceste autorităţi la emiterea unor acte normative în considerarea dispoziţiilor legale anterior citate.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 3843 din 12 octombrie 2010, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul L.M. arătând, în esenţă că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond a calificat greşit obiectul cererii de chemare în judecată şi a nesocotit atât situaţia sa concretă, respective modul în care a fost evacuat din locuinţa deţinută, în baza Legii nr. 112/1995, precum şi demersurile făcute, în calitate de veteran de război şi general al armatei române, în urma acestei situaţii la mai multe autorităţi ale statului pentru atribuirea unei locuinţe socială, dar şi mai multe dispoziţii legale care-l îndreptăţeau la atribuirea unei locuinţe corespunzătoare din fondul locativ al statului.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzut de art. 304 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
În primul rând Înalta Curte, constatând că în mod corect instanţa de fond a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită de reclamant îl constituie obligarea autorităţilor publice pârâte să treacă din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia imobilul situat în Municipiul Bucureşti, sector 1 şi să procedeze la vânzarea acestuia, va înlătura criticile formulate de recurent pe acest aspect.
Totodată, consideră ca fiind neîntemeiate şi criticile referitoare la greşita aplicare a legii în condiţiile în care în mod corect instanţa de fond, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, a admis excepţia de inadmisibilitate în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, este de necontestat că trecerea unui imobil din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia se face nu în baza unei hotărâri judecătoreşti ci prin emiterea unei hotărâri de guvern cu respectarea dispoziţiilor imperative ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi la iniţiativa autorităţilor prevăzute expres şi limitativ în art. 1 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009.
Prin urmare văzând şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ prin care reclamantul a solicitat trecerea unui imobil din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.M. împotriva sentinţei civile nr. 3843 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4383/2011. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 4386/2011. Contencios → |
|---|
