ICCJ. Decizia nr. 4433/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4433/2011
Dosar nr. 6818/2/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanții C.I. și C.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei prin intermediul Direcţiei Cetăţenie/Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea Comisiei pentru Cetățenie/Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâtului să comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (în cazul în care avizul este pozitiv), respectiv să fie programați pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române, şi să oblige pârâtul să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune compensatorii de la data introducerii acţiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că au formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2010 și nici până în prezent nu a fost soluționată.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4776 din 26 noiembrie 2010 a admis în parte, cererea formulată de reclamanţii C.I. și C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie pe care a obligat-o să soluţioneze cererea.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor 4,3 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, evocând prevederile Capitolului III din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, modificată, respectiv art. 12-21, a apreciat că tăcerea administraţiei după expirarea termenelor legale impune obligarea acesteia la soluţionarea cererii.
Cu privire la penalităţile de 100 RON/zi de întârziere, Curtea a apreciat că nu se pot acorda de la data introducerii acţiunii aşa cum au solicitat reclamanții, pentru că pârâta nu a fost obligată să soluţioneze cererea.
3. Recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care a solicitat, în principal admiterea excepției de prematuritate a acțiunii și ,pe cale de consecință, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prematură și, în subsidiar, modificarea sa în parte, în sensul respingerii capetelor de cerere din acțiunea introductivă.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și cu aplicarea greşită a legii, invocând în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și pct. 9 C. proc. civ.
S-au formulat, în esență, următoarele critici de nelegalitate:
3.1. Argumentele reținute de judecătorul fondului pentru admiterea capetelor de cerere se reduc la două fraze, lipsind motivația pentru care au fost înlăturate apărările sale.
3.2. Instanța de fond nu a pus în dezbatrea părților excepția de prematuritate a introducerii cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, încălcând în acest mod principiul contradictorialității, ocazie cu care reiterează în fața instanței de recurs această excepție.
3.3. Nu se poate reține în sarcina recurentei un refuz nejustificat de soluționare a cererii, câtă vreme cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 29 aprilie 2010, cu două luni înainte de înregistrarea cererii la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie care s-a realizat la data de 08 septembrie 2010.
În cauză nu este probată culpa procesuală a recurentei , după cum impun prevederile art. 274 C. proc. civ., pentru a se putea acorda reclamantului cheltuieli de judecată.
4. Apărările intimaților-reclamanți
Intimații-reclamanți nu a formulat întâmpinare, dar au depus la dosar ordinul din 11 martie 2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, de unde rezultă că cererile de redobândire a cetățeniei române le-au fost aprobate, precum și practică judiciară de speță.
Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac, în raport de înscrisul nou depus în recurs de către intimați.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de reucurentă și cu înscrisul nou depus în recurs, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca lipsit de interes.
Mai înainte de a păşi la examinarea legalităţii soluţiei de admitere a cererii deduse judecăţii, prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii şi faţă de înscrisul nou depus în recurs de către intimați, subzistă condiţia interesului recurentei-pârâte în promovarea căii de atac.
Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.
Interesul trebuie să fie legitim, personal, născut şi actual.
În speţă, obiectul principal al acțiunii constă în obligarea autorității pârâte să analizeze cererea reclamanților de redobândire a cetăţeniei române.
Potrivit înscrisului depus la dosarul de recurs de către intimaţi, în speță, ordinul din 11 martie 2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, rezultă că cererile formulate de intimații-reclamanți de redobândire a cetățeniei române au fost aprobate.
Aşadar, Înalta Curte constată că interesul recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie în promovarea căii de atac nu mai este actual, iar lipsa interesului în promovarea oricărei forme procedurale reprezintă o excepţie de fond, peremptorie absolută, astfel că, sancţiunea care decurge din aceasta este aceea de respingere a recursului pentru lipsă de interes.
În acest context, urmează ca recursul să fie respins ca lipsit de interes.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru toate cele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinţei nr. 4776 din 26 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4428/2011. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 4436/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
