ICCJ. Decizia nr. 4456/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4456/2011
Dosar nr. 3167/2/2011
Şedinţa publică din 29 septembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin încheierea din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, având de soluţionat recursul împotriva sentinţei nr. 1010 din 7 mai 2010 a Tribunalului Gorj, a dispus sesizarea aceleiaşi instanţe cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus prin sentinţa nr. 22 din 19 ianuarie 2011 declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în raport de împrejurarea că reclamanta SC A.V. SRL şi-a manifestat expres voinţa ca litigiul să fie judecat de instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul emitentului actului administrativ a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie.
2. Hotărârea instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictu.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 4172 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere că în procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate se aplică derogatoriu doar regulile de stabilire a competenţei sub aspect material între tribunal şi curte, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu şi regulile de competenţă sub aspect teritorial.
Cu alte cuvinte, în privinţa excepţiei de nelegalitate nu sunt incidente dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", o atare opţiune existând doar pentru acţiunea de fond, nicidecum pentru excepţia de nelegalitate.
Mai mult, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este foarte clar atunci când stabileşte competenţa teritorială alternativă, limitând dreptul de opţiune la domiciliul reclamantului, respectiv al pârâtului.
S-a reţinut că, în speţă, nici reclamanta şi nici pârâtul nu au sediul pe raza Curţii de Apel Bucureşti, iar Ministerul Administraţiei şi Internelor nu este parte în proces, el fiind citat în această procedură specială, în cale de emitent, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
II. Regulatorul de competenţă
Soluţionând conflictul ivit între cele două instanţe, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succed.
1. Argumente de drept relevante
Competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. j) din Ordinul MAI nr. 1501/2006 aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată lasă reclamantului opţiunea alegerii instanţei de la domiciliul său ori celei de la domiciliul/ sediul pârâtului.
Prin introducerea acţiunii de fond la Tribunalul Gorj, instanţa de la domiciliul său, reclamanta a optat în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) sus-menţionate.
În mod firesc, recursul formulat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj se judecă de instanţa de recurs competentă, respectiv Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Incidentele procesuale se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală sau calea de atac exercitată.
Excepţia de nelegalitate reprezintă un incident procesual ce se soluţionează în conformitate cu art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 4 alin. (2) din acest act normativ, instanţa de contencios administrativ competentă soluţionează excepţia de nelegalitate invocată de părţi sau din oficiu.
Din punct de vedere al instanţei competente material, aceasta poate fi tribunalul sau Curtea de apel, în funcţie de emitentul actului administrativ atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este cea competentă a o soluţiona, aceasta este obligată a se pronunţa asupra excepţiei invocate.
În speţă, Curtea de Apel Craiova este instanţa competentă material să soluţioneze recursul, dar şi incidentele procesuale/ procedurale, cum ar fi excepţia de nelegalitate, deoarece actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că nu mai devine operant caracterul alternativ al competenţei teritoriale statuat de alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, mai exact, autorul excepţiei nu are dreptul de a alege între instanţa de la domiciliul său şi instanţa în cărei rază teritorială se află sediul pârâtului (emitentul actului), astfel cum se prevede în cazul cererii de chemare în judecata întemeiată pe art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Craiova are competenţă teritorială pentru a soluţiona excepţia de nelegalitate, neexistând nicio raţiune pentru ca reclamantul să facă o nouă opţiune pe acest aspect.
O astfel de soluţie dă expresie nu doar principiului celerităţii soluţionării cauzelor de contencios administrativ, dar este de natură a eficientiza însuşi actul de judecată, între altele şi prin împiedicarea efectuării cheltuielilor aferente transmiterii cauzelor de la o instanţa la alta, în condiţiile în care instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de nelegalitate era totuşi competentă a o soluţiona.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele arătate, în baza art. 22 alin. (5) c. proc. civ,, Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, în sensul stabilirii competenţei Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC A.V. SRL şi Instituţia Prefectului Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculări Autovehicule şi Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4400/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4459/2011. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
