ICCJ. Decizia nr. 44/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 44/2011
Dosar nr. 7087/2/2009
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul M.G.D. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat la cererea numitului C.V. în temeiul art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008.
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatate nr. S/DI/I/1318 din 29 aprilie 2009 şi al înscrisurilor ataşate, pârâtul a avut gradul de locotenent (1982) şi respectiv căpitan (1988) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate D, Serviciul 1, calitate în care a dispus, urmărirea informativă a unei persoane semnalată cu atitudine necorespunzătoare la adresa politicii partidului, determinarea soţiei persoanei urmărite să renunţe la „intenţia de emigrare", introducerea mijloacelor speciale de ascultare a convorbirilor „pentru controlul discuţiilor dintre „C." şi soţia lui C.; dirijarea reţelei informative prin sursele „N." şi „C.M."
Prin sentinţa civilă nr. 467 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, constatând existenţa calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la pârâtul M.G.D.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pârâtul M.G.D. în calitate de locotenent, respectiv căpitan în cadrul IJS Dolj a dispus în cadrul Planului pentru aplicarea unor măsuri combinative sub controlul mijloacelor de tehnică operativă (în cadrul dosarului de urmărire informativă „C." – C.V.), introducerea mijloacelor speciale de ascultare a convorbirilor pentru controlul discuţiilor dintre „C.S." şi soţia lui „C.".
Măsurile propuse de pârât în cuprinsul „planului pentru aplicarea de măsuri combinative sub controlul mijloacelor T.O" au fost puse în aplicare aşa cum rezultă din notele informative date de Cpt. C.C., fratele obiectivului, ca urmare a sarcinilor primite de acesta şi care se regăsesc în dosarul R 2522 – titular C.C. şi rapoartele date de acesta din care rezultă că a respectat instructajul făcut.
Instanţa de fond a mai apreciat că prin măsurile întreprinse este evidentă încălcarea flagrantă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel că nu se poate reţine susţinerea pârâtului în sensul că activităţile desfăşurate s-au încadrat în atribuţiile de serviciu reglementate de legile şi regulamentele în vigoare pentru acea perioadă.
Împotriva hotărârii, instanţa de fond, în termen legal, pârâtul M.G.D. a formulat declaraţie de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Este adevărat că recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă până la primul termen de judecată, respectiv 7 ianuarie 2011 nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de M.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 467 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4398/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4400/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
