ICCJ. Decizia nr. 4464/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4464/2011
Dosar nr.451/45/2010
Şedinţa publică de Ia 30 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 2074/99 din 9 martie 2010, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Naţională Anticorupţie şi Serviciul Teritorial Iaşi, anularea calificativului „Bun", acordat de conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, ca urmare a evaluării activităţii şi conduitei sale profesionale, aferente anului 2009, şi recunoaşterea calificativului „Foarte bun" şi obligarea D.N.A. la acordarea acestui calificativ.
Pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Teritorial Iaşi al D.N.A. şi excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi.
Tribunalul Iaşi prin sentinţa nr. 445/CA din 04 mai 2010 şi-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, cauza fiind înregistrată sub nr. 451/45/2010.
Reclamantul a modificat acţiunea iniţială solicitând şi anularea hotărârii nr. 257 din 16 februarie 2010 emisă de procurorul-şef al D.N.A. prin care i s-a respins contestaţia şi s-a menţinut calificativul „Bun", anularea calificativului „Bun", acordat de conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, ca urmare a evaluării activităţii şi conduitei sale profesionale, aferente anului 2009, şi recunoaşterea calificativului „Foarte bun" şi obligarea D.N.A. la acordarea acestui calificativ.
La termenul din 27 septembrie 2010 reclamantul a arătat că înţelege să se judece doar cu Direcţia Naţională Anticorupţie.
Faţă de modificarea acţiunii pârâta a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a hotărârii nr. 257 din 16 februarie 2010 emisă de procurorul-şef al D.N.A.
Pârâta a mai invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că de la data emiterii hotărârii contestate, 16 februarie 2010, a luării la cunoştinţă de conţinutul acesteia, la 26 februarie 2010, până la data modificării acţiunii în sensul solicitării şi anulării acestei hotărâri s-au scurs 7 luni.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 292/CA din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile şi a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
În consecinţă, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta D.N.A. ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul face parte din cadrele Poliţiei Române şi în perioada 1 ianuarie 2003-1 februarie 2010 şi-a desfăşurat activitatea, ca ofiţer de poliţie judiciară, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, având gradul profesional de comisar. Pe perioada detaşării de la Ministerul Administraţiei şi Internelor la Direcţia Naţională Anticorupţie, cel în cauză a fost supus reglementărilor ce guvernează domeniul organizării şi funcţionării Direcţiei Naţionale Anticorupţie, inclusiv celor referitoare la evaluarea activităţii şi conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară, reglementări ce s-au materializat în ordinul nr. 5 din 11 februarie 2004, emis de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie
Pentru activitatea desfăşurată în anul 2009, Serviciul Teritorial Iaşi a întocmit o fişă de evaluare, propunând acordarea calificativului „Bun", propunere ce a fost aprobată de către procurorul-şef serviciu C.S.M.
Luând cunoştinţă de calificativul acordat, reclamantul a contestat rezultatul evaluării la data de 13 ianuarie 2010, făcând precizarea că „evaluarea nu este obiectivă", pentru argumente ce au fost dezvoltate într-un „referat", aflat la Dosarul nr. 2074/99/2010.
În vederea soluţionării contestaţiei, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a emis ordinul nr. 6 din 11 februarie 2010, prin care a desemnat pe membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor împotriva calificativelor acordate, urmare a evaluării activităţii desfăşurate în anul 2009 de ofiţerii de poliţie judiciară.
Procedând la examinarea contestaţiei, Comisia de evaluare, prin nota din 15 februarie 2010, având în vedere şi referatul din 12 februarie 2010 al procurorului-şef al Serviciului Teritorial Iaşi, a stabilit că „acordarea calificativului Bun, în cursul anului 2009, este corespunzător activităţii desfăşurate de comisarul C.G., şi propune menţinerea acestui calificativ".
Primind nota Comisiei de soluţionare a contestaţiei formulată de comisarul C.G., procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a emis hotărârea nr. 257/2010 din 16 februarie 2010, prin care a decis respingerea contestaţiei formulate, menţinând calificativul „Bun", acordat, soluţie ce a fost comunicată celui în cauză prin adresa nr. 257/2010 din 24 februarie 2010.
Luând cunoştinţă de soluţia ce s-a dat la contestaţia formulată, C.G. a promovat prezenta acţiune, în temeiul Legii nr. 554/2004.
Examinând excepţia lipsei procedurii prealabile ridicată de către pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, Curtea a constatat că reclamantul a parcurs procedura prealabilă anterior promovării prezentei acţiuni, formulând în prealabil contestaţie potrivit art. 18 alin. (3) din Ordinul nr. 5/2004 emis de Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie, care a fost soluţionată prin respingerea acesteia prin hotărârea nr. 257/2010 din 16 februarie 2010.
În ceea ce priveşte excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor ordinului nr. 5/2004, evaluarea activităţii profesionale, a pregătirii şi a conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară se realizează conform criteriilor menţionate în fişa de evaluare, prevăzută în anexa la ordinul menţionat, în perioadele şi urmându-se etapele stabilite la art. 7, fişă ce se aduce la cunoştinţa celor vizaţi, după aprobare.
Din interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Curtea consideră că cel nemulţumit poate ataca în contencios administrativ, în principal, actul conducătorului instituţiei publice cu care se află în raporturi de serviciu, şi doar în subsidiar actele premergătoare, respectiv fişa de evaluare, nefiind permis a se ataca actul primar fără a se ataca, în mod explicit, actul care finalizează procedura administrativă şi care este definit de art. 18 alin. (5) din ordinul nr. 54/2004 ca fiind „definitiv".
Prin urmare instanţa reţine că prin modificarea acţiunii de la 27 septembrie 2010 reclamantul a solicit anularea hotărârii nr. 257/2010 din 16 februarie 2010, acesta fiind în fapt actul principal ce trebuia supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, un simplu calificativ acordat neputând fi asimilat unui act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004.
Acţiunea reclamantului vizând anularea hotărârii nr. 257/2010 din 16 februarie 2010 a fost formulată prin precizările de la termenul din 27 septembrie 2010, instanţa reţinând că a fost depăşit termenul imperativ de 6 luni prevăzut de lege de la care se poate deroga doar în condiţiile art. 11 alin. (2), situaţie care nu a fost invocată şi nici dovedită în vreun fel de reclamant. Prin urmare instanţa a apreciat că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este întemeiată şi va fi admisă.
Faţă de soluţia ce urmează a fi dată capătului principal al acţiunii de respingere a acţiunii formulată împotriva hotărârii nr. 257/2010 ca fiind prescrisă, instanţa nu mai poate analiza legalitatea şi temeinicia actelor subsecvente care au stat la baza emiterii acestora.
În plus în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a i se recunoaşte calificativul „Foarte bun", Curtea apreciază ca nefiind admisibilă o astfel de solicitare, întrucât, în exercitarea controlului de legalitate a actului ce finalizează procedura administrativă a evaluării, instanţa este obligată să se rezume la a verifica, dacă actul contestat a fost emis sau nu cu respectarea procedurilor legale şi dacă el îndeplineşte condiţiile de legalitate cerute de norma legală ce reglementează respectiva materie, fără a se putea substitui însă instituţiei publice pârâte, în ceea ce priveşte aprecierea activităţii şi a conduitei ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A.
3. Recursul declarat de C.G. nu a fost motivat, fiind depuse concluzii cuprinzând motive ale recursului la data de 16 septembrie 2011.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 303 C. proc. civ., situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Întrucât recurentul nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii atacate, în termenele procedurale, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de C.G. împotriva sentinţei nr. 292/CA din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4408/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4465/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
