ICCJ. Decizia nr. 4476/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4476/2011
Dosar nr.6285/2/2010
Şedinţa publică din 30 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.M.P. să fie obligat pârâtul să-i răspundă la cererea din 9 iunie 2010 şi să-i plătească daune morale în cuantum de 50 RON în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti definitive în prezenta cauză.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 5153 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost anulată cererea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu D.M.P., ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2010, s-a stabilit - în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 - obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON şi timbru judiciar de 0,30 RON pentru primul capăt de cerere şi a unei taxe judiciare de timbru de 5 RON (reprezentând 10% din cuantumul de 50 RON al daunelor morale pretinse) şi timbru judiciar de 0,30 RON pentru al doilea capăt de cerere (în total 9 RON taxa judiciară de timbru şi 0,60 RON timbru judiciar) în sarcina reclamantului, care a fost legal citat, cu această menţiune, la domiciliul indicat în acţiune, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar.
La termenul de judecată din 8 noiembrie 2010, Curtea a constatat că reclamantul, în mod nejustificat, nu a înţeles să se conformeze dispoziţiei de a timbra, deşi cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru i-a fost respinsă irevocabil.
3. Recursul declarat de reclamantul R.M.
Recurentul a criticat soluţia dată de instanţa de fond arătând că prin faptul respingerii cererii sale de chemare în judecată instanţa i-a produs mult rău şi i-a fost creat un prejudiciu material prin neacordarea daunelor morale.
Recurentul a solicitat casarea sentinţei şi obligarea preşedintelui instanţei de judecată de a arăta în scris motivul pentru care a încălcat dispoziţiile alin. (1) din art. 264 C. proc. civ., aşa cum a solicitat prin petiţia sa, cu obligarea la plata daunelor morale.
Recurentul a criticat soluţia dată pe excepţie cererii introductive, arătând că excepţia nu a fost pusă în discuţie, situaţie incompatibilă cu statutul de magistrat şi inechitabilă.
S-a arătat că procedând astfel instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare, invocând dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. A precizat că dacă instanţa i-ar fi comunicat prin citaţie faptul că are obligaţia de a depune taxa de timbru s-ar fi evitat anularea cererii sale.
Recurentul a arătat că nu a primit citaţie pentru termenul din 9 decembrie 2010, când instanţa i-a soluţionat cererea de reexaminare a taxei de timbru, fiind astfel încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii dezbaterilor.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul de recurs invocat de recurent privind încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare nu poate fi admis de instanţa de control judiciar, întrucât reclamantul a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă şi a depus la dosar cerere în acest sens la data de 27 iulie 2010, ulterior la datele de 9 noiembrie 2010 şi 8 decembrie 2010, iar la termenul la care pricina a fost soluţionată reclamantul a lipsit, astfel încât principiile de drept arătate nu au fost ignorate de instanţa de judecată, hotărârea fiind dată cu respectarea principiului disponibilităţii.
De altfel, la dosarul instanţei de primă jurisdicţie se află şi cererea reclamantului privind anularea citaţiei prin care s-a solicitat depunerea taxei de timbru de 9 RON şi cererea reclamantului privind reducerea taxei de timbru de la 9 RON la 4 RON.
Cererea a fost calificată de instanţa de fond ca fiind o cerere de reexaminare a taxei judiciare stabilite pentru soluţionarea acţiunii introductive, pe care instanţa a respins-o, soluţionând-o în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv de un alt complet, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte a constatat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de R.M. împotriva sentinţei nr. 5153 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4465/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 4478/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
