ICCJ. Decizia nr. 4479/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4479/2011
Dosar nr.7090/2/2010
Şedinţa publică de Ia 30 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea introductivă, reclamanta L.D., cetăţean moldovean de naţionalitate română, a formulat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru cetăţenie acţiune prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, să fie obligată pârâta să-i analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetăţeniei române şi ulterior analizării cererii obligarea pârâtei să emită şi să comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată, să fie programată pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară, cu obligarea la plata de daune interese şi daune morale conform cererii introductive.
2.Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 5048 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea reclamantei L.D. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, în sensul că a fost obligată pârâta să emită ordinul de soluţionare a cererii reclamantei, să îl comunice la sediul ales, iar în măsura în care este un ordin pozitiv să se facă demersuri pentru ca reclamanta să depună jurământul de credinţă.
Instanţa a respins ca rămasă fără obiect cererea de avizare a cererii reclamantei şi a respins ca neîntemeiate cererile de acordare a daunelor interese şi a daunelor morale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie la data de 28 aprilie 2010, iar după înregistrarea cererii, Preşedintele Comisiei a dispus efectuarea de verificări, în conformitate cu dispoziţiile legale, fixând termenul din data de 31 august 2010 pentru analizarea cererii formulate de petentă.
La termenul fixat pentru analizarea cererii, întrucât informaţiile necesare soluţionării cauzei nu erau la dosar, s-a fixat un nou termen pentru analizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române formulată de petentă, la data de 1 noiembrie 2010, dată la care cererea reclamantei a fost avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că, până în prezent, pârâta nu a emis ordinul de soluţionare a cererii reclamantei în termenul prevăzut de lege de 5 luni, termen obligatoriu, nefiind un termen de recomandare, astfel încât a constatat nejustificat refuzul de soluţionare a cererii reclamantei şi a admis în parte acţiunea, în sensul că a fost obligată pârâta să emită un ordin de soluţionare a cererii reclamantei şi să-i comunice la domiciliul ales actul emis.
De asemenea, instanţa a constatat ca fiind lipsită de obiect cererea de avizare a cererii de redobândire a cetăţeniei, întrucât ulterior introducerii acţiunii a fost avizată pozitiv cererea reclamantei de comisia abilitată în acest sens.
Cu privire la cererea de daune interese, instanţa a constatat că este neîntemeiată cererea în această etapă procesuală, urmând ca aceste daune să poată fi solicitate în etapa executării hotărârii.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale, instanţa de primă jurisdicţie a apreciat că reclamanta nu a dovedit elementele prejudiciului moral suferit prin nesoluţionarea cererii, constatând că prin soluţia dată acţiunii introductive, de obligare a pârâtei să emită ordinul de soluţionare a cererii formulate de reclamantă, a fost acoperit prejudiciul moral ivit eventual.
3. Recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie
Recurenta a criticat hotărârea atacată, arătând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, indicând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a precizat că, în privinţa capetelor de cerere admise, instanţa de fond, fie nu a prezentat motivele care au dus la admiterea unor cereri, fie a prezentat motive sumare şi confuze pentru admiterea unor cereri formulate, concluzionând că o motivare parţială echivalează cu o nemotivare.
A prezentat pe larg situaţia de fapt a dosarului şi a precizat că prima instanţă confundă momentul analizării cererii cu momentul emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
A arătat că pentru ordinul de redobândire a cetăţeniei române, legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea acestuia, iar numai acest ordin se comunică conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată.
Recurenta a precizat că în cauza dedusă judecăţii nu poate fi invocată o eventuală lentoare imputabilă Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, neexistând în cursul procedurii privitoare la cererea reclamantei momente de inacţiune.
Recurenta a arătat şi faptul că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale, întrucât a obligat autoritatea pârâtă să facă demersuri pentru ca reclamanta să depună jurământul de credinţă, în condiţiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991 nu revine Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, ci misiunii diplomatice din ţara de domiciliu a reclamantei. Totodată, s-a arătat că este prematură obligarea A.N.C. la efectuarea acestor demersuri pentru depunerea jurământului, în lipsa ordinului de admitere a cererii reclamantei.
A fost criticată şi soluţia de obligare a autorităţii la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea reclamantei a fost avizată pozitiv şi nu poate fi reţinută culpa recurentei-pârâte şi nici nu există un refuz nejustificat de soluţionare sau tergiversare a cererii reclamantei. De asemenea, s-a arătat că nu a fost motivată nici această cerere de acordare a cheltuielilor judiciare.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:
Condiţia interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public şi părţile „interesate".
Recurentul nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosinţă şi de exerciţiu) şi legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluţionării recursului, a hotărârii judecătoreşti atacate, care îi este defavorabilă.
Interesul recurentului în exercitarea căii de atac poate fi nu numai material, ci şi moral, sau şi material şi moral, şi trebuie să îndeplinească, în principiu, în mod cumulativ, atributele de a fi legitim, de a fi născut şi actual şi de a fi personal.
Deşi C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic pe care îl poate obţine prin promovarea acţiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Tot astfel, lipsa totală a interesului recurentului în exercitarea recursului, precum şi lipsa unuia din atributele acestuia are drept consecinţă respingerea căii de atac.
Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că la această dată recurentul nu mai justifică un interes practic în soluţionarea cauzei, având în vedere că la data 28 ianuarie 2011 a fost emis ordinul nr. 43/P privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române unui număr de 407 persoane, printre care şi intimatei-reclamante L.D.
Înalta Curte reţine că autoritatea pârâtă a emis ordinul de acordare a cetăţeniei române, astfel cum a solicitat şi reclamanta prin cererea introductivă, astfel că recursul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, care vizează respingerea cererii introductive a reclamantei, apare ca fiind lipsit de interes.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 5048 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4478/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4480/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
