ICCJ. Decizia nr. 456/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 456/2011
Dosar nr.25147/3/2008
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4321 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu P.I.A., constatându-se calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost supus verificărilor sub aspectul colaborării cu organele fostei Securităţi, urmare a acestor verificări, reclamantul întocmind nota de constatare nr. S/DJ/1/890 din 05 iunie 2008, în temeiul căreia a sesizat instanţa, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparţinut fostei Securităţi, privitoare la pârât.
Pârâtul a fost identificat cu dosarul nr. R/1047, din cuprinsul Notei de constatare nr. SIDIII 890 din 05 iunie 2008 rezultând că acesta a fost recrutat la data de 13 decembrie 1985, în calitate de informator, cu numele conspirativ "G.".
Totodată, recrutarea pârâtului a fost motivată de către Serviciul 3 din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Alba ca fiind pentru încadrarea informativă a Centrului Teritorial de Calcul Electronic din Alba Iulia şi pentru că este cumnat al unei persoane rămase ilegal în străinătate, despre care a relatat din proprie iniţiativă informaţii de interes operativ care au stat la baza luării sale în supraveghere informativă.
În raport cu susţinerile pârâtului, prima instanţă a apreciat că toate informaţiile continuu furnizate - despre cumnatul său fugit în Germania, soţia acestuia şi tot traseul său emoţional, prietenii cu care ţinea legătura cumnatul şi soţia lui, informaţii privind aprobarea plecării soţiei din ţară, informaţii despre fratele geamăn al cumnatului despre care se spunea că a desfăşurat în România acţiuni de natura iredentistă, se constituie în informaţii prin care se denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Prima instanţă a reţinut că în sarcina pârâtului sunt constatate ca fiind întrunite condiţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, informaţiile furnizate Securităţii referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, încălcându-se dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, dreptul Ia liberă circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs P.I.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii şi fără ca prima instanţă să ţină seama de probatoriile admise şi administrate.
S-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că instanţa de fond a apreciat greşit că în cazul recurentului sunt întrunite prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 în sensul că ar fi furnizat informaţii către Securitate referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist.
Precizează recurentul că toate informaţiile reţinute de Curtea de Apel ca fiind de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, erau fără importanţă şi de notorietate publică.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi vis-à-vis de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă recurată, Curtea de Apel Bucureşti a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a recurentului P.I.A.
A motivat instanţa această soluţie, prin aceea că în sarcina pârâtului se reţine că a semnat un angajament olograf cu numele real şi primirea unui nume conspirativ, rapoarte către ofiţerul de Securitate şi informaţii care puteau aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recurentul aflând despre cumnatul său că a plecat în străinătate cu fratele său geamăn şi intenţionează să nu se mai întoarcă, a anunţat prin colegii de serviciu, la Consiliul Judeţean acest fapt. Ulterior, a fost chemat la Securitate - în 1985 - unde a relatat cele întâmplate.
La finele declaraţiei recurentului, ofiţerul a trecut "C.A.".
Din probele administrate, rezultă că P.I.A. a mai fost chemat de organele de Securitate şi întrebat despre diverse subiecte, însă datele furnizate au avut un caracter general, motiv pentru care nici nu a mai fost solicitat.
Din cele patru declaraţii date de recurent, rezultă fără posibilitate de tăgadă că acesta nu a furnizat nicio informaţie care se referea la activităţi ori atitudini potrivnice regimului totalitar. Recurentul nu a fost recrutat pentru supraveghere informativă a angajaţilor din Centrul de Calcul Teritorial Electronic Alba-Iulia, informaţiile din aceste declaraţii vizând doar generalităţi despre cumnatul şi cumnata sa.
Nici despre vreun coleg de serviciu nu a dat declaraţii care să se încadreze în dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, nefurnizând niciun fel de informaţie care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De altfel, chiar din declaraţia ofiţerului de Securitate C.F.S., rezultă că întâlnirile cu P.I.A. nu au avut rezultatele scontate în sensul recrutării acestuia în reţeaua informativă, motiv pentru care s-a renunţat la acţiune şi dosarul a fost clasat.
Prin urmare, este de necontestat faptul că înscrisurile pe care s-a fondat soluţia primei instanţe nu pot avea forţa probantă a calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului, întrucât din acestea nu rezultă o calitate a informaţiei nici din punct de vedere obiectiv şi nici subiectiv.
Referitor la angajamentul din data de 13 decembrie 1985, acesta a fost dat, doar pentru o problemă de securitate naţională referitoare la informaţii pe care P.I.A. şi le asumă privind anumite situaţii cu caracter naţionalist îndreptate împotriva Ardealului.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este nelegală, nefiind întrunite dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, motiv pentru care va fi admis recursul declarat de P.I.A.
Se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.I.A. împotriva Sentinţei civile nr. 4321 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 454/2011. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 457/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
