ICCJ. Decizia nr. 451/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 451/2011
Dosar nr.2434/54/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 02 septembrie 2010 reclamantul N.V.C. a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr. II/3610 din data de 13 august 2010 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi care i-a fost comunicat la data de 25 august 2010 de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj, prin Direcţia de Managementul Resurselor Umane din cadrul aceluiaşi minister, arătând că prin acest act administrativ i s-a aplicat sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. c1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului - respectiv trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, dispunându-se totodată, eliberarea sa din funcţia deţinută de Şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean I la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj.
Reclamantul a mai precizat că împotriva ordinului sus-menţionat a demarat procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, urmând ca ulterior - în ipoteza soluţionării nefavorabile în cadrul procedurii prealabile, să sesizeze instanţa de judecată cu o acţiune în revocarea acestui ordin.
Reclamantul a mai precizat că sunt întrunite în cauză condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte "cazul bine justificat", aşa cum este el definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a precizat că acesta rezultă din existenţa unor serioase rezerve în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia sancţiunii disciplinare aplicate, iar prevenirea unei pagube iminente - conform dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, există având în vedere prejudiciile de natură materială şi de imagine pe care le presupune îndepărtarea sa din funcţie.
De asemenea, reclamantul a mai invocat şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, precum şi Recomandarea nr. R16/2003 a aceluiaşi organism european.
La data de 16 septembrie 2010, Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a ordinului emis în urma controlului efectuat în ceea ce îl priveşte pe reclamant, deoarece nu sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată la data de 17 septembrie 2010, Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat de asemenea, respingerea cererii de suspendare formulată de către reclamant pentru aceleaşi motive.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 380 din 17 septembrie 2010 a admis cererea formulată de reclamantul N.V.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dolj şi a dispus suspendarea Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 11/3610 din 13 august 2010, în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi până la termenele prevăzute de acelaşi articol.
A admis, totodată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dolj.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, în cauză că sunt întrunite ambele condiţii pentru admisibilitatea cererii de suspendare, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa a considerat că acesta există în cauză şi rezultă din împrejurări legate atât de legalitatea actului contestat - sub aspectul modului de realizare a verificării şi a stabilirii gravităţii sancţiunii aplicate, cât şi din împrejurări legate de constatările efective ale comisiei care a efectuat verificările şi corespondenţa acestor verificări cu situaţia reală din cadrul instituţiei controlate.
Referitor la paguba iminentă, Curtea a apreciat că se prezumă atât din prejudiciul material efectiv suportat de către reclamant ca urmare a înlăturării din funcţia deţinută şi concretizat în pierderea unor sume de bani din venitul lunar cât şi a imposibilităţii de a ocupa într-un termen rezonabil o funcţie asemănătoare, şi a prejudiciului de imagine cauzat prin înlăturarea din această funcţie, atât în relaţia cu colectivul, cât şi în societate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, ambii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi art. 3041 C. proc. civ.
Susţin recurenţii-pârâţi că hotărârea judecătorească în cauză a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ pentru ca instanţa să dispună suspendarea executării Ordinului nr. II/3610 din 13 august 2010 emis de Ministrul Administraţiei şi Internelor.
Condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită pentru că intimatul-reclamant nu a indicat în concret care sunt împrejurările de fapt şi de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, iar instanţa de fond s-a limitat în a aprecia că este îndeplinită această condiţie precizând că aceasta rezultă din împrejurări legate atât de legalitatea actului contestat cât şi din împrejurări legate de constatările efective ale comisiei de control.
Cea de-a doua condiţie, cea a existenţei unei pagube iminente, nu este nici ea îndeplinită, susţin recurenţii-pârâţi, întrucât intimatul-reclamant nu a făcut nicio precizare şi nu a indicat în concret cât de semnificativă este diminuarea drepturilor sale salariale, pentru a se aprecia asupra gravităţii sancţiunii aplicate şi nici nu a arătat modalitatea în care această diminuare i-a afectat "dreptul la carieră" şi "stabilitatea în funcţie".
Pe de altă parte, precizează recurenţii-pârâţi, prejudiciul cauzat intimatului-reclamant nu este ireparabil, în caz de constatare a nelegalităţii Ordinului, reclamantul urmând a fi repus în toate drepturile avute anterior emiterii actului administrativ în cauză.
În plus, arată recurenţii-pârâţi paguba nu are niciun caracter iminent, întrucât această condiţie este îndeplinită atunci când consecinţele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură.
Actul administrativ, arată recurenţii-pârâţi, se bucură de prezumţia de legalitate, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu, astfel că măsura suspendării executării acestuia, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu.
Intimatul-reclamant a depus note scrise, precum şi o copie de pe Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. I/4401 din 31 decembrie 2010, prin care s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. II/3610 din 23 august 2010, ordin ce a fost contestat şi care face obiectul prezentei acţiuni.
Analizând recursurile formulate, în raport de criticile aduse sentinţei instanţei de fond, legislaţia incidentă în cauză, luând în considerare şi actul nou depus în recurs, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, astfel că urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, rezultă că măsura de excepţie a suspendării executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii expres prevăzute de lege: existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege şi iminenţa producerii unei pagube în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, instanţa realizează doar o examinare sumară a situaţiilor de fapt şi de drept invocate de reclamant şi care sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în privinţa căruia se solicită suspendarea executării.
Astfel, în speţă, instanţa de fond a constatat, în mod corect, că există un caz bine justificat, modalitatea de realizare a verificării activităţii intimatului-reclamant în perioada în care îndeplinea funcţia de Şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj şi mai ales modul în care s-a stabilit gravitatea sancţiunii aplicate, aceea de eliberare din funcţia de conducere ce o deţinea, fiind de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii ordinului contestat.
Nu trebuie neglijat nici faptul că eliberarea sa din funcţia de Şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj s-a făcut urmare aplicării sancţiunii disciplinare, aceea de "trecere într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut", pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
În condiţiile în care intimatul-reclamant a formulat plângere prealabilă solicitând Ministerului Administraţiei şi Internelor revocarea ordinului de eliberare din funcţie, este justificată cererea de suspendare a executării acestui ordin, fiind îndreptăţit intimatul-reclamant să cunoască mai întâi poziţia pe care o adoptă emitentul actului.
Referitor la paguba iminentă, prima instanţă a apreciat în mod just faptul că urmare înlăturării din funcţie intimatul-reclamant a suferit un prejudiciu material efectiv, chiar dacă nu a indicat cât de semnificativă este diminuarea veniturilor, astfel cum pretind recurenţii-pârâţi, dar mai ales a suferit un prejudiciu de imagine, atât în relaţia cu colectivul cât şi în plan social, fiindu-i nesocotit şi dreptul la carieră precum şi stabilitatea în funcţie.
În mod corect instanţa de fond, la pronunţarea sentinţei a avut în vedere şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă şi Recomandarea nr. R/16/2003 a aceluiaşi organism european, potrivit cărora "în executarea deciziilor administrative trebuie să se ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare, autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţa judecătorească, fiind obligată să dispună măsuri provizorii corespunzătoare, ori de câte ori executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor".
Având în vedere toate aceste aspecte, precum şi actul nou depus în recurs de către intimatul-reclamant, Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. I/4401 din 31 decembrie 2010 prin care începând cu data de 17 septembrie 2010 s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului MAI nr. II/3610 din 13 august 2010 ce face obiectul prezentei cauze, autoritatea emitentă revenind asupra ordinului atacat de intimatul-reclamant în procedură administrativă prin formularea plângerii prealabile, rezultă că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută.
Recursurile declarate de intimaţii-pârâţi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dolj sunt aşadar nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei nr. 380 din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4481/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 453/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
