ICCJ. Decizia nr. 474/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 474/2011
Dosar nr. 293/36/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 293/36 din 01 martie 2010 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea anularea Hotărârii nr. 5165 din 31 august 2005 emisă de aceasta, prin care s-a respins cererea de persoană strămutată din motive etnice, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a OG 105/1999.
În motivarea contestaţiei reclamanta a arătat că soţul său A.C. s-a născut la data de 20 iunie 1943, în perioada în care părinţii săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispoziţiilor din Tratatul de la Craiova din anul 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 165/CA din 5 mai 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta A.M., a anulat Hotărârea nr. 5165 din 31 august 2005 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 (art. 3 şi art. 5) în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.C., născut la 20 iunie 1943, începând cu data de 01 septembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soţul supravieţuitor al celui decedat din categoria - persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Astfel a reţinut Curtea, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 din actul normativ menţionat având în vedere că reclamanta, după decesul soţului său nu s-a recăsătorit, iar pe de altă parte defunctul A.C. a avut calitatea de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
Se arată că beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice. în speţa de faţă, soţul intimatei fiind născut în anul 1943, apreciază recurenta că nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, soţul intimatei nu era născut în anul 1940 când avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
In cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate (copie extras din Tabloul de evacuaţi, declaraţiune, situaţie de avere imobiliară a locuitorului A.S.) că soţul reclamantei împreună cu întreaga familie a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului încheiat între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamanta a fost căsătorită cu numitul A.C. , născut la data de 20 iunie 1943 în Raionul Istria, Loc. Ceamurlia de Sus, în perioada de strămutare a părinţilor săi Adam Stere şi Adam Elena din Loc. Ceairlighiol, Jud.Caliacra, urmare aplicării Tratatului de la Craiova din anul 1940.
Fiind născut în perioada de refugiu, 20 iunie 1943, soţul reclamantei a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Potrivit art. 3 din Legea art. 189/2000 soţul supravieţuitor al celui decedat din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară de 130.000 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că defunctul A.C. a avut calitatea de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice, în mod corect Curtea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000 şi a procedat la recunoaşterea calităţii de beneficiar a prevederilor Legii nr. 189/2000 a reclamantei şi, în consecinţă, i-a acordat acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 165/CA din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 476/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
