ICCJ. Decizia nr. 477/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 477/2011
Dosar nr. 27/42/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauze.
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, actual Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului nr. 1854 din 07 octombrie 2009 şi repunerea sa în funcţia deţinută anterior emiterii acestui ordin, respectiv de director coordonator adjunct - domeniul tehnic în cadrul Direcţiei Silvice Buzău.
La data de 04 februarie 2010, reclamantul a depus o precizare la acţiune, prin care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1854 din 07 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 64 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, actual Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şi Pădurilor şi, în consecinţă, a dispus anularea Ordinului nr. 1854/2009 şi repunerea reclamantului în funcţia deţinută anterior.
A fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării Ordinului nr. 1854/2009, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin contractul de management nr. 19/DS din 28 mai 2009, încheiat între pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi reclamant, s-a hotărât ca, pe o perioadă de un an, începând cu 28 mai 2009 până la 20 mai 2010, reclamantul să îndeplinească funcţia de director coordonator adjunct-domeniul tehnic în cadrul Direcţiei Silvice Buzău.
Încheierea acestui contract a fost precedată de un concurs susţinut de reclamant, iar conform Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1264 din 28 mai 2009, a fost numit în această funcţie, durata fiind de maximum 4 ani, însă prin contractul de management s-a stabilit perioada de un an.
Din cuprinsul aceluiaşi contract, respectiv din dispoziţiile art. 8, rezultă că prevederile acestuia se pot modifica numai printr-un act adiţional, cu acordul ambelor părţi.
Instanţa a reţinut că acest contract s-a modificat contrar dispoziţiilor legale, fără acordul părţilor şi în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind în concediu medical.
Cu privire la cererea de suspendare a executării acestui ordin, formulată de reclamant, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că este lipsită de interes, având în vedere soluţia dată pe fondul cererii de chemare în judecată.
Instanţa a reţinut că ambele pârâte au calitate procesuală pasivă, întrucât prima este emitentul ordinului contestat, iar celălalt i-a preluat din prerogative ulterior.
2. Recursurile declarate de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Recurentul Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin motivele de recurs formulate, a criticat soluţia instanţei ca nelegală şi netemeinică, invocând faptul că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
S-a precizat că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind emis în temeiul OUG nr. 105/2009.
Recurentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a criticat sentinţa pronunţată ca nelegală şi netemeinică, arătând că cererea de anulare a ordinului nr. 1854/2009 este lipsită de obiect.
S-a susţinut că instanţa de fond a ignorat principiile de drept care guvernează aplicarea legii în timp, respectiv principiul neretroactivităţii legii noi şi principiul aplicării imediate a legii civile noi. S-a arătat că sentinţa pronunţată este lipsită de finalitate, întrucât de la data intrării în vigoare a OUG nr. 115/2009 şi HG nr. 1635/2009, atribuţiile privind managementul silvic au fost preluate de Ministerul Mediului şi Pădurilor.
S-a precizat că, prin efectul subrogaţiei, se transmite calitatea procesuală ope legis, ce nu depinde de voinţa părţilor, ci exclusiv de voinţa legiuitorului, concretizată, ca modalitate administrativă de transfer, prin încheierea protocolului, ca efect al subrogaţiei, susţinând că Direcţia Silvică Buzău se află în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor şi, ca atare, transmiterea calităţii procesuale pasive în privinţa autorităţii care răspunde de silvicultură atrage eo ipso transmiterea calităţii şi în privinţa autorităţii publice.
A arătat că Direcţia Silvică Buzău reprezintă un serviciu public descentralizat aflat în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor şi nu în subordinea MADR, astfel încât nu există nici un raport juridic cu reclamantul.
Recurentul a arătat că cererea reclamantului ar fi trebuit respinsă de instanţa de fond ca fiind lipsită de obiect, întrucât reclamantul urmăreşte în esenţă repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
Recurentul a mai arătat că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de obiect atât timp cât actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii.
De asemenea, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
A precizat că la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul său de numire în funcţie de asemenea nu era conform cu ordinea de drept. A arătat că reclamantul nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul sau interesul său la momentul emiterii actului a devenit nelegitim.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursurile formulate şi, rejudecând cauza pe fond, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar de faţă, reclamantul tinde să obţină restabilirea situaţiei anterioare actului contestat prin reintegrarea în funcţia de director coordonator adjunct - domeniul tehnic în cadrul Direcţiei Silvice Buzău, funcţie pe care o ocupa în baza Ordinului nr. 1264/2009, emis în baza dispoziţiilor OUG nr. 37/2009.
Întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 au fost declarate în întregime neconstituţionale dispoziţiile OUG nr. 37/2009, Înalta Curte reţine că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul de numire în funcţia publică respectivă nu era conform cu ordinea de drept.
Sub acest aspect, instanţa de control judiciar a reţinut că actul administrativ individual emis în executarea şi aplicarea unei dispoziţii legale declarate neconstituţionale, neconforme cu Constituţia, înfrânge principiul legalităţii şi drept urmare este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, în acest context reclamantul nu poate să invoce şi să revendice calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual, atâta vreme cât dreptul său ori interesul la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.
Astfel, situaţia reintegrării în funcţia deţinută pe baza unui ordin dat în temeiul unui act normativ neconstituţional nu poate fi validată, iar persoana ce se consideră vătămată nu poate dobândi avantaje în justiţie prin statuarea, respectiv validarea unei nelegalităţi anterioare.
Din această perspectivă, la momentul emiterii deciziei contestate, respectiv al ordinului nr. 1854 din 7 octombrie 2009, reclamantul nu justifică vătămarea dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcţie prin Ordinul arătat, întrucât acest ordin a fost fundamentat pe un act normativ declarat neconstituţional.
Pentru aceste considerente, văzând că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile formulate şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 64 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului B.N., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 476/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 479/2011. Contencios → |
|---|
