ICCJ. Decizia nr. 471/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.471/2011

Dosar nr. 841/33/2010

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa nr. 331 din 24 septembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 22 pct. 6 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108/2004, excepţie invocată de P.A.V. şi P.R.A. în dosarul nr. 31489/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi a fost respinsă cererea, în consecinţă, faţă de acesta.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele.

In privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, s-a reţinut că este întemeiată, această parte neavând calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, potrivit cărora normele de aplicare a legii sunt emise şi adoptate de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi sunt puse în aplicare prin Ordin al Preşedintelui Comisiei.

Referitor la excepţia de nelegalitate prima instanţă a reţinut că dispoziţia legală criticată pentru nelegalitate, potrivit căreia „Asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru: ... amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor" este în acord cu dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările, care limitează despăgubirile la cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, neputând, deci, avea caracter nelegal.

Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs autorii excepţiei, P.A.V. şi P.R.A.

În motivarea căii de atac formulate, recurenţii susţin, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe de o parte, şi că prima instanţă nu s-a raportat, în analiza legalităţii prevederilor normative criticate, la dispoziţiile art. 3717 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 16 şi art. 21 din Constituţia României, invocate în cererea de formulare a excepţiei, pe de altă parte.

Examinând cauza, precum şi sentinţa atacată, în raport cu motivele invocate de recurenţi, cu actele dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 22 pct. 6 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108/2004, criticate în cauză, „Asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru (...) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor".

Actul administrativ normativ aflat în discuţie a fost emis în aplicarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Or, conform dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din această lege, „Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil".

Cum însăşi legea în temeiul şi pentru aplicarea căreia au fost emise prevederile normative criticate limitează despăgubirile acordate de către asigurător la prejudiciile de care acesta răspunde, în baza legii, şi la cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în mod corect a reţinut prima instanţă că excepţia de nelegalitate nu este întemeiată, respingând-o ca atare.

Nu este întemeiată critica recurenţilor, care susţin că instanţa de judecată trebuia să se raporteze, în analiza legalităţii prevederilor normative criticate, la dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 16 şi art. 21 din Constituţia României.

Aceasta, întrucât codul de procedură civilă conţine norme procedurale, constituind dreptul comun în materie, în timp ce actul administrativ normativ ale cărui prevederi sunt criticate conţine norme speciale, emise în temeiul unei legi speciale, care poate deroga de la dreptul comun.

De altfel, însăşi dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. civ., invocate de recurenţi, prevăd această posibilitate statuând că „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când ..., prin lege, se prevede altfel.

De asemenea, se va reţine că legalitatea unui act administrativ normativ nu este analizată prin raportare la dispoziţiile constituţionale, care sunt avute în vedere în cadrul excepţiei de neconstituţionalitate a legilor, ci la dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost emis respectivul act administrativ, aşa cum corect a procedat prima instanţă.

Celelalte critici formulate de recurenţi nu vor mai fi analizate, nemaifiind relevante faţă de constatarea că excepţia de nelegalitate este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de P.A.V. şi P.R.A. împotriva sentinţei nr. 331 din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 471/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs