ICCJ. Decizia nr. 4747/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4747/2011
Dosar nr.5068/1/2011
Şedinţa publică din 14 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, anularea art. 2 din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării Nr. 6161 din 17 decembrie 2009, prin care a fost suspendat din funcţie, reintegrarea sa în funcţia de Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov, precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pe durata suspendării şi a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând şi anularea Ordinului nr. 3005 din 08 ianuarie 2010, prin care s-a dispus, începând cu data de 11 ianuarie 2010, încetarea suspendării exercitării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Ilfov, încetarea contractului de management educaţional şi eliberarea reclamantului din funcţia menţionată.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3559 din 24 septembrie 2010, a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a anulat atât art. 2 din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 6161 din 17 decembrie 2009, cât şi Ordinul MECTS nr. 3005 din 8 ianuarie 2010, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov, obligând pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului de la data suspendării, 17 decembrie 2009, până la data reintegrării efective, precum şi la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că instituţia pârâtă nu a respectat Sentinţa civilă nr. 3575 din 28 octombrie 2009, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3861 din 06 mai 2009, suspendare care avea drept consecinţă revenirea reclamantului în funcţia avută anterior emiterii acestui ordin, motiv pentru care ordinele contestate sunt lovite de nulitate, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 3575 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că Ordinul nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 este lovit de nulitate şi ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor OUG nr. 105/2009, pe care se întemeiază acest ordin.
3. Decizia pronunţată în recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 2835 din 18 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 3559 din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a modificat sentinţa atacată, în parte, în sensul că a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului C.I. în funcţia de Inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov şi a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la plata drepturilor salariale numai pentru perioada 17 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a înlăturat susţinerile instituţiei recurente potrivit cărora Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 a fost emis pentru a fi pusă în executare hotărârea judecătorească în baza căreia intimatul trebuia să revină în funcţia de inspector şcolar general, în condiţiile în care, prin art. 2 al Ordinului nr. 6161/2009, recurentul a dispus "suspendarea atribuţiilor de inspector şcolar", după revenirea intimatului în această funcţie, în dispreţul şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei nr. 3575/2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cea de-a doua critică a recurentului, referitoare la anularea pretins greşită a Ordinului nr. 3005/2010, pe motiv că acesta s-a întemeiat pe OUG nr. 105/2009, declarată neconstituţională, a fost apreciată ca fiind nefondată de către instanţa supremă, având în vedere că soluţia instanţei este justificată prin mai multe argumente, nu numai în baza OUG nr. 105/2009.
Instanţa de recurs a reţinut, însă, temeinicia motivului de recurs privind reintegrarea intimatului-reclamant în funcţia de inspector şcolar al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov fără limită de timp, concluzionând că drepturile salariale solicitate nu pot fi acordate decât de la data de 17 decembrie 2009, când recurentul i-a suspendat intimatului exercitarea atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general la I.S.J. Ilfov, până la expirarea Contractului de management 250/2006, respectiv până la data de 11 ianuarie 2010.
4. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
Decizia de recurs a fost atacată de intimatul-reclamant C.I. cu o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, în ceea ce priveşte reîncadrarea în funcţie şi plata drepturilor salariale, soluţia pronunţată prin Decizia nr. 2835 din 18 mai 2011 este contrară Sentinţei nr. 2727 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2148 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a decis reintegrarea sa în funcţia de inspector general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Ilfov.
Revizuentul a mai arătat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că există hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, că între acţiunile ce au format obiectul dosarelor nr. 24217/3/2009 şi 34/2/2010, în care au fost pronunţate hotărârile menţionate, există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi că în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat.
5. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând, în esenţă, că între cele două pricini nu există identitate de obiect, fiind contestate acte administrative diferite.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că demersul revizuentului nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit. În practica judiciară s-a reţinut că instanţa învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuţia să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conţine soluţia corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.
În speţă, revizuentul invocă existenţa unei contrarietăţi, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., între hotărârile pronunţate în două litigii legate de exercitarea funcţiei de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Ilfov.
Primul proces, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 2148 din 12 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 3861 din 6 mai 2009, prin care fusese eliberat din funcţia menţionată, reîncadrarea în funcţie şi plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate, de care a fost lipsit.
Ordinul nr. 3861 din 6 mai 2009 a fost emis temeiul art. II alin. (2) din OUG nr. 37/2009, iar controlul de legalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ a avut în vedere că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, actul administrativ fiind lipsit, astfel, de fundamentul său legal.
În cel de-al doilea litigiu au fost supuse controlului de legalitate alte două ordine, ulterioare: Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 prin care s-a dispus revenirea revizuentului în funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar General al Judeţului Ilfov, ca urmare a punerii în executare a Sentinţei nr. 3575 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi, concomitent, suspendarea exercitării atribuţiilor funcţiei respective până la reevaluarea condiţiilor din contractul de management educaţional, în temeiul art. III din OUG nr. 105/2009, şi Ordinul nr. 3005 din 8 ianuarie 2010, prin care revizuentul a fost eliberat din funcţie ca urmare a încetării contractului de management educaţional.
Prin urmare, chiar dacă în ambele acţiuni instanţele au fost învestite şi cu cereri privind reintegrarea în funcţie şi plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data emiterii actelor administrative nelegale şi până la data reintegrării efective, elementele distinctive menţionate mai sus infirmă susţinerile revizuentului privind existenţa identităţii de obiect şi cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 326 şi 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de C.I. împotriva Deciziei nr. 2835 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
← ICCJ. Decizia nr. 4731/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4797/2011. Contencios. Anulare act... → |
---|