ICCJ. Decizia nr. 4823/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I.Circumstanțele cauzei.
1.Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, sub nr. 595/44/2011, reclamanta SC M. SA Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. 5630 din 15 martie 2011 și a actelor subsecvente, respectiv a procesului-verbal de constatare nr. 2009 din 28 ianuarie 2010 privind proiectul C 1.12171220900034 din 07 iunie 2010 "înființarea unei capacități de abatoriza porci la SC M. SA, comuna Chiscani, județul Brăila ca fiind nelegale și netemeinice; suspendarea efectelor celor două acte, decizia nr. 5630 din 15 martie 2011 și procesul-verbal de constatare 2009 din 28 ianuarie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
în motivarea acțiunii, reclamanta a invocat mai multe motive de netemeinicie și nelegalitate a actelor administrative, arătând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării acestora.
Prin sentința nr. 218 din 30 iunie 2011 Curtea de Apel Galați, a admis cererea de suspendare formulată de SC M. SA și a dispus suspendarea efectelor deciziei nr. 5630 din 15 martie 2011 și a procesului-verbal de constatare 2009 din 28 ianuarie 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea acestor acte.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.
A apreciat că existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Prin acțiunea formulată reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie a actelor atacate ce necesită verificări din partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
A reținut Curtea, că din înscrisurile depuse rezultă că în prezent reclamanta are în derulare un număr de 98 contracte de credit și leasing însumând un sold de 117.326.296 lei, precum și contracte cu o serie de clienți notabili SC M.C.&C. SA, SC R.H. SA, SC C.R. S.A., SC K. SA.
De asemenea, din actele depuse rezultă că reclamanta a emis C.E.C.-uri și bilete la ordin și are un număr de aproximativ 1000 de angajați.
în privința pagubei iminente prima instanță a apreciat că blocarea conturilor reclamantei și trecerea la executarea silită pentru suma reținută de organele fiscale poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară și că o asemenea împrejurare ar putea, evident, avea efecte păgubitoare și în planul achitării altor datorii fiscale.
Totodată Curtea, a reținut că prin sentința nr. 70 din 10 martie 2011 pronunțată în dosar, s-a dispus suspendarea procesului-verbal de constatare nr. 2009/28 ianuarie 2010 până la soluția instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta achitând cauțiunea în cuantumul fixat de instanță.
Ca atare, cum prin cererea de față s-a solicitat suspendarea cu privire la aceleași acte administrative (și a deciziei date în soluționarea contestației administrative) în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța a considerat că nu se impune obligarea reclamantei la plata unei alte cauțiuni în temeiul art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
2. Recursul exercitat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a formulat, în esență, următoarele critici:
O primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se referă la faptul că instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
O a doua critică se referă la faptul că prima instanță a greșit interpretarea și aplicarea legii, în ceea ce privește existența cazului binejustificat și paguba iminentă.
Astfel reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a indicat nici o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.
Recurenta a arătat în continuare că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și SC M. SA s-a încheiat contractul de finanțare nr. CC1.1217120900034, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru realizarea "proiectului". înființarea unei capacități de abatorizare porci la SC M. SA, comuna Chișcani, jud. Brăila.
Că acest contract nu a fost respectat în toate clauzele sale iar O.L.A.F., organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare și economice ale C.E., a recomandat recuperarea integrală a fondurilor, pentru acest motiv.
Recurenta a menționat motivele pentru care s-a considerat că s-a încercat fraudarea bugetului comunității europene și a susținut că Procesul verbal de constatare nr. 2009 din 28 ianuarie 2011 a fost întocmit de către A.P.D.R.P. în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Anexa I, Prevederi generale, și că reclamanta se face vinovată de încălcarea prevederilor contractuale în implementarea proiectului de finanțare, S.A.P.A.R.D.
Totodată recurenta a criticat susținerile intimatei reclamante privind încălcarea prevederilor art. 2 lit. a) și b) din O.G. nr. 79/2003 și ale art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/1995, motivat de faptul că prin emiterea acestor acte, A.P.D.R.P. nu a demonstrat unul din elementele constitutive ale fraudei, astfel cum este aceasta definită în legislația națională dar și europeană, respectiv intenția cu care s-a săvârșit frauda, arătând că beneficiarul este răspunzător în mod direct de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării.
Și în ceea ce privește paguba iminentă, recurenta a susținut că, în mod greșit prima instanță a reținut îndeplinirea condiției pagubei iminente de natură să justifice suspendarea executării, întrucât executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate și nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată în prezenta cauză a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor dispoziții (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond. (2) Dispozițiile alin. (2) și (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător.
Art. 14 alin. (1) din aceiași lege stipulează faptul că se poate cere instanței competente suspendarea executării actului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Referindu-se la noțiunile susmenționate, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 definește "paguba iminentă" ca fiind - "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (lit. ș) iar "cazuri bine justificate" - "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" (lit. t).
în cauza de față înalta Curte, constată că în mod corect prima instanță a procedat la suspendarea procesului verbal de constatare nr. 2009 din 28 ianuarie 2011, constatând îndeplinite condiția cazului binejustificat și a pagubei iminente.
Un argument în favoarea acestei soluții este și faptul că prin Decizia nr. 21601 din 19 septembrie 2011, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, procedând la soluționarea contestației formulată de reclamantă, a redus debitul societății de la suma de 3.294.656,87 lei la suma de 1.680.881,205 lei.
în ceea ce privește suspendarea executării deciziei nr. 5630 din 15 martie 2011, constatându-se că prin această decizie A.P.D.R.P a suspendat soluționarea contestației formulată de SC M. SA, împotriva procesului verbal de constatare nr. 2009 din 28 ianuarie 2011, prin decizia 21601 din 19 septembrie 2011 contestația societății fiind soluționată, înalta Curte, a modificat în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei nr. 5630 din 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4746/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4754/2011. Contencios → |
|---|
