ICCJ. Decizia nr. 4734/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I.Circumstanțele cauzei.
1.Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC E. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Logistică, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Sectorul Poliției de Frontieră Moravița, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș și Consiliul Județean Timiș, anularea parțială a autorizației de construcție nr. 987/7/12/2009, emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Logistică, privitor la proiectul RO FSCH 19.1.2 - Lucrări pentru Construirea de noi locații pentru Poliția de Frontieră și modernizarea anumitor locații existente; RO FSCH 19.1.2.8 lot 3 Modernizare punct de trecere a frontierei Moravița, jud. Timiș, număr contract ROFSCH 19.1.2.8 lot 3 P.C.T.F. Moravița NR 34 din 02 februarie 2009, număr proiect 287/2009, plan amplasare gard, proiect tehnic număr planșă 287 PTH - 0B05-01A, în ceea ce privește construirea gardului metalic pe porțiunea aferentă clădirii magazinului duty-free al SC E. SA, întrucât această autorizație este dată cu încălcarea prevederilor legale în materie de construcții, precum și suspendarea executării oricăror lucrări de construcție demarate în baza autorizației de construcție sus menționate, pe porțiunea aferentă clădirii magazinului duty-free, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că magazinul duty-free al societății funcționează legal în Punctul de trecere al Frontierei Stamora-Moravița, clădirea fiind amplasată pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, pe terenul Primăriei Moravița, cu care are contract de închiriere cu durată nedeterminată, iar executarea proiectului autorizat de Primăria Timiș, care are prevăzută amplasarea unui gard metalic pe suprafața aferentă clădirii magazinului duty-free, ar determina blocarea completă a activității comerciale, blocarea aprovizionării cu mărfuri și restricționarea accesului cumpărătorilor, ceea ce reprezintă o atingere a dreptului la libertatea economică.
Reclamanta a precizat că magazinul funcționează în baza avizului emis de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș, valabil până la data de 11 ianuarie 2011, potrivit căruia societatea are obligația de a-și împrejmui magazinul și de a amenaja locuri de parcare pentru cumpărători, pentru buna desfășurare a activității.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că societatea comercială funcționează în afara zonei aferente punctului de trecere a frontierei, iar amplasarea gardului metalic este proiectată să se realizeze pe terenul aparținând Punctului de Trecere a Frontierei Moravița și nu pe terenul Primăriei, cu respectarea prevederilor H.G.445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și având drept scop evitarea oricăror acțiuni care ar putea periclita siguranța activității de control la frontieră sau regimul frontierei de stat.
Pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș și Consiliul Județean Timiș au invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu au calitatea de emitenți ai actului administrativ atacat.
La termenul de judecată din data de 3 iunie 2010, Curtea de Apel Timișoara, a invocat inadmisibilitatea cererii menționate la pct. 2 din acțiune în raport cu competența instanței de contencios administrativ potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curții de apel.
Prin sentința civilă nr. 551 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC E. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș, Sectorul Poliției de Frontieră Moravița și Consiliul Județean Timiș.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș, Consiliul Județean Timiș și Sectorul Poliției de Frontieră Moravița, Curtea, a reținut că aceste autorități nu au calitatea de emitenți ai autorizației atacate de reclamantă, apreciind, astfel, că se impune respingerea acțiunii precizate față de acești pârâți.
în ceea ce privește cererea de suspendare a executării oricăror lucrări de construcție demarate în baza aceleiași autorizații, Curtea, a respins-o ca inadmisibilă, având în vedere că solicitarea reclamantei vizează fapte materiale ce nu cad sub incidența dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul cauzei, în raport cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, instanța de fond a reținut că societatea reclamantă nu a probat susținerile legate de încălcarea dreptului de a exercita liber activitatea economică, în sensul cerinței impuse de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care acțiunea promovată este nefondată.
3. Recursul exercitat de reclamantă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC E. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
în motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că instanța de fond s-a mărginit la a constata că nu și-a dovedit susținerile privind afectarea activității sale comerciale prin realizarea proiectului autorizat, deși la dosarul cauzei a depus numeroase planșe foto, iar din documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, depusă de intimată, reiese clar amplasarea continuă a gardului metalic în fața intrării magazinului.
Recurenta - reclamantă a arătat că aceste probe nu au fost nici măcar amintite în motivarea sentinței și a adăugat că în cauză ar fi fost necesară o expertiză tehnică, proba solicitată la primul termen după depunerea documentației și a cărei necesitate rezultă din dezbateri.
4. Apărările intimaților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția Generală Juridică, a arătat că soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică, pentru că autorizația de construire a fost emisă cu deplina respectare a art. 43 din Legea nr. 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și a condițiilor de autorizare a construcțiilor cu caracter militar, aprobate prin ordinul comun adoptat de autoritățile și instituțiile de resort în anul 1996.
De asemenea, au fost invocate prevederile art. 11 din H.G. nr. 445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, care impun administratorilor punctelor de trecere a frontierei să ia măsurile necesare pentru delimitarea perimetrului punctului de trecere, a zonelor și spațiilor prevăzute la art. 10 alin. (4) și pentru separarea sensurilor de intrare și ieșire în/din țară, și ale punctului 3.2.1., Puncte de trecere a frontierei terestre, subpunctul 60, din Catalogul Schengen al Uniunii Europene, care tasează, ca o regulă generală, cerința ca punctul de trecere a frontierei să fie împrejmuit.
A precizat că reclamanta nu are magazinul duty - free amplasat în Punctul de Trecere a Frontierei Moravița, ci pe terenul Primăriei Moravița și că la delimitarea punctului de trecere a frontierei, prin construirea gardului metalic, s-a ținut seama de existența magazinelor duty - free și de activitatea comercială desfășurată de acestea, nefiind obstrucționate căile de acces.
Prin întâmpinările formulate, intimații - pârâți Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au invocat excepția lipsei de interes a recursului cu motivarea că avizul pe care l-a deținut recurenta - reclamantă în vederea desfășurării activității în zona de responsabilitate a Punctului de Trecere a Frontierei Moravița, conform art. 45 din O.U.G. nr. 105/2001 și pct. 2 din anexa 2 a H.G. nr. 445/2002, a expirat la data de 11 ianuarie 2011 și nu s-a mai solicitat prelungirea lui, magazinul duty - free fiind în prezent închis.
Cu privire la fondul litigiului, intimații - pârâți au arătat că autorizația de construire a fost emisă legal, în temeiul acelorași argumente de fapt și de drept invocate și de Ministerul Administrației și Internelor.
Intimatul - pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și a sectorului Poliției de Frontieră Moravița, excepție invocată însă și la fond și admisă de prima instanță.
Consiliul Județean Timiș, a formulat de asemenea, întâmpinare, prin care a arătat că prima instanță a admis în mod corect excepția lipsei calității sale procesuale, față de împrejurarea că nu este nici emitentul, nici beneficiarul autorizației de construire a cărei anulare a fost solicitată.
II. Considerentele înaltei Curți, asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 3041C. proc. civ. constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt și de drept relevante.
Actul administrativ supus controlului instanțelor de contencios administrativ, pe calea prevăzută în art. 1 alin. (2) și 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este autorizația de construire nr. 987 din 7 decembrie 2009, emisă de M.A.I. - Direcția Logistică, având ca obiect reconfigurarea infrastructurii șl fluxurilor de trafic din punctele de trecere a frontierei - lot 3 pct. Moravița, la obiectivele: echipamente și acoperișuri protectoare, facilitatea pentru administrarea reziduurilor, instalații electrice externe, extinderea accesului vehiculelor, cabine de control, facilitatea pentru apă, facilitatea pentru combustibil, instalația de apă și facilitatea pentru stingerea incendiilor, facilitatea pentru administrarea apelor reziduale, grupuri sanitare", ce urmează a fi executate pe imobilul - teren și construcții - amplasat în extravilanul localității Moravița, județul Timiș, aflat în administrarea Ministerului Administrației și Internelor și înscris în evidența de cadastru a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la numărul 49- 451, a localității Moravița
Autorizația a fost emisă urmare a raportului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și în temeiul art. 43 din Legea nr. 50/1991 și al condițiilor de autorizare a construcțiilor cu caracter unilateral, aprobate prin Ordinul comun al M.L.P.A.T - nr. 3376/MC/1996, M.I. - nr. 2102/1996, S.R.I. - nr. 4093/1996, S.T.S. - nr. 14083/1996, M.A.N. - nr. M3556/1996, MJ. - nr. 667/C1/1996, S.I.E. - nr. 2012/1996 și S.P.P. - nr. D-821/1996.
în esență, reclamanta a invocat vătămarea dreptului său de a desfășura activitatea economică în magazinul duty - free pentru care avea avizul de funcționare nr. 1118022 din 12 ianuarie 2010, valabil până la data de 11 ianuarie 2011, vătămare produsă prin faptul că lucrările de construire autorizate includ amenajarea unui grad metalic care obturează intrarea în magazin, împiedicând accesul cumpărătorilor și al autovehiculelor de aprovizionare.
Este adevărat că motivarea soluției de respingere a acțiunii nu întrunește exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constând într-o singură frază, în care judecătorul fondului a reținut că reclamanta nu a probat afirmațiile legate de încălcarea dreptului invocat, conform cerințelor prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Această împrejurare nu atrage însă, de plano, reformarea sentinței, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în cazul în care actele și lucrările dosarului oferă suficiente elemente pe baza cărora instanța de control judiciar să poată verifica ea însăși legalitatea soluției, substituind sau completând motivarea, în cazul în care constată că hotărârea pronunțată este corectă.
în speță, procedând la această verificare, înalta Curte, reține că reclamanta era titulara unui aviz de funcționare a unui punct de lucru (magazin duty-free) în zona de responsabilitate a Punctului de Trecere a Frontierei Moravița.
împrejurarea că avizul a expirat la data de 11 ianuarie 2011 nu lipsește de interes demersurile procesuale efectuate, pentru că autorizația de construire contestată a fost emisă la data de 7 decembrie 2009, când punctul de lucru al recurentei - reclamante avea încă aviz de funcționare. A stabilit dacă pentru perioada respectivă, au existat efecte vătămătoare asupra activității comerciale a societății reclamante, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, este o chestiune ce ține de fondul litigiului.
Legat de caracterul pretins vătămător al autorizației de construire, înalta Curte, reține, pe de o parte, că delimitarea perimetrului și împrejmuirea punctelor de trecere a frontierei sunt prevăzute, ca măsuri necesare, în cuprinsul art. 11 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobate prin H.G. nr. 445/2002, și în Catalogul Schengen al Uniunii Europene, Punctul 3.2.1. - Puncte de trecere a frontierei terestre, subpunctul 60.
Pe de altă parte, desfășurarea activității comerciale în punctul de trecere a frontierei era supusă unor rigori și constrângeri, enumerate în cuprinsul avizului și decurgând din prevederile art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001, corelate cu normele cuprinse în anexa 2, pct. 2 a H.G. nr. 445/2002, în scopul de a nu afecta desfășurarea activității specifice de control și de ordine publică, mediul înconjurător și siguranța traficului în punctele de trecere a frontierei.
în raport cu aceste coordonate, soluția de respingere a acțiunii este corectă, nefiind identificate motive de nelegalitate ori elemente care să configureze o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorității emitente a autorizației de construire.
Recurenta - reclamantă a susținut că în cauză ar fi fost necesară administrarea probei cu expertiză în specialitatea construcții, pe care a indicat-o în cererea de chemare în judecată, fără a-i menționa obiectivele.
Ținând seama de obiectul acțiunii, care vizează controlul de legalitate al autorizației de construire, și de celelalte probe administrate în cauză, documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ și planșele fotografice, înalta Curte, constată că prima instanță a stabilit în mod just neconcludența probei cu expertiză tehnică, potrivit art. 167 alin. (1) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4754/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4740/2011. Contencios → |
|---|
