ICCJ. Decizia nr. 4951/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 20 iunie 2011, reclamantul N.C.E. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând suspendarea provizorie a executării ordinului din 14 iunie 2011 și a dispoziției din 29 iunie 2011, prin care a fost sancționat disciplinar cu "trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut", cel de ofițer specialist I.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că măsura solicitată este susținută de existența cazului bine justificat și de iminența producerii unei pagube, justificându-se suspendarea provizorie a executării până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea nr. 17/ CA din 24 iunie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea provizorie a celor două acte administrative, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de suspendare - executare, dosar al aceleiași curți de apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unei îndoieli serioase asupra legalității actelor administrative ce constituie un caz bine justificat, precum și cerința privind paguba iminentă.
împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâții au invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare, întrucât pentru termenul din 23 iunie 2011 fixat pentru judecarea cererii, nu au fost citate cele două autorități publice, încălcându-se prevederile art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. și respectiv, art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, pârâții au invocat și faptul că nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute imperativ de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel cum sunt definite aceste noțiuni prin art. 2 lit. ș) și t) din același act normativ.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ soluționează cererea de suspendare a executării, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.
în cauză, cererea formulată de reclamant, înregistrată la 20 iunie 2011, s-a judecat fără citarea părților la data de 23 iunie 2011, instanța de fond încălcând astfel prevederile legale susmenționate, precum și cele prevăzute de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ.
întrucât vătămarea produsă celor două autorități publice care nu au fost înștiințate despre existența procesului nu poate fi înlăturată altfel, Curtea va casa sentința atacată și va trimite cauza pentru rejudecare.
în raport de soluția dată recursului, Curtea nu a mai analizat și motivele privind temeinicia soluției pronunțate, care nu mai prezentau interes.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4952/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4954/2011. Contencios → |
|---|
