ICCJ. Decizia nr. 4952/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2011, reclamanta SC U.H. SA București a solicitat să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 8.888/50 din 17 iunie 2011 emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare în sumă de 4.203.395 RON stabilite de controlul vamal cu titlul de accize, diferențe de TVA, precum și accesorii aferente acestora.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele de control și-au îndeplinit defectuos obligațiile legale, existând dubii serioase cu privire la legalitatea și temeinicia actului administrativ fiscal contestat. Reclamanta a arătat că este îndeplinită și cerința unei pagube iminente care se poate produce prin executare, față de valoarea debitului și de posibilitatea afectării directe a patrimoniului său, ceea ce poate determina chiar procedura de faliment a societății și încetarea activității acesteia.
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 227 din 5 august 2011, prin care a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 8.888/50 din 17 iunie 2011 emisă de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați până la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva acestei decizii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privința existenței unui caz bine justificat, cât și în ceea ce privește riscul producerii unei pagube iminente, fiind de asemenea achitată cauțiunea fixată în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (2) din C. proc. fisc.
Existența unui caz bine justificat a fost reținută de instanța de fond în raport cu motivele de nelegalitate invocate de reclamantă pentru anularea deciziei întocmită de pârâtă pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Condiția pagubei iminente a fost considerată ca fiind îndeplinită în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în sensul că, punerea în executare a deciziei contestate poate determina blocarea conturilor reclamantei, ceea ce poate atrage un blocaj financiar și chiar imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, în nume propriu și în numele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ. , să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca nefondată a cererii de suspendare a executării formulată de reclamanta SC U.H. SA.
Recurentele au susținut că în mod greșit s-a constatat în sentința instanței de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși intimata nu a dovedit nici un motiv temeinic să justifice suspendarea executării actului administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate.
în exercitarea controlului aparenței de drept a deciziei contestate, s-a arătat că instanța de judecată nu a avut în vedere actele normative aplicate de autoritatea vamală la efectuarea controlului ulterior și conform cărora, intimata-reclamantă nu avea dreptul să beneficieze de regimul de scutire la plata accizelor prevăzută de art. 20660 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003.
Recurentele au considerat că nu a fost îndeplinită nici condiția existenței unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat prin executarea deciziei atacate, cu atât mai mult cu cât s-a reținut chiar în hotărârea atacată că intimata a făcut numai simple susțineri, fără a administra și dovezi în acest sens.
în ipoteza întocmirii unui dosar de executare, s-a susținut că intimata-reclamantă are posibilitatea să solicite suspendarea executării actului administrativ fiscal conform dispozițiilor art. 148 alin. (6) și alin. (7) din O.G. nr. 92/2003, ceea ce ar permite desfășurarea în continuare a activității până la pronunțarea instanței de contencios administrativ și fiscal asupra legalității actului respectiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041din C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
în sentința recurată au fost aplicate corect dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competentă să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
îndeplinirea primei condiții a fost dovedită în cauză, prin existența unui caz bine justificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. . 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Motivele de nelegalitate invocate de societatea intimată pentru anularea deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 8.888 din 17 iunie 2011 se circumscriu acestei cerințe legale, întrucât elementele de fapt și argumentele juridice expuse sunt susceptibile a crea o îndoială serioasă cu privire la existența și cuantumului debitului calculat de organele de control.
Instanța de fond a constatat întemeiat ca fiind dovedită în cauză și condiția pagubei iminente, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Executarea silită a deciziei contestate poate afecta grav patrimoniul intimatei, întrucât debitul contestat este de o valoare considerabilă, existând riscul blocării activității desfășurate de societatea comercială și intrării acesteia în procedura de faliment.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. fisc. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4955/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4951/2011. Contencios → |
|---|
