ICCJ. Decizia nr. 4955/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 1 iulie 2010, reclamantul D.M.A. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin dispoziția Primarului municipiului Craiova din 15 iunie 2007 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. Dezrobirii, teren în suprafață de 600 mp, expropriat în anul 1963 și imposibil de restituit în natură.
Reclamantul a mai arătat că pârâta nu a procedat la analizarea dosarului, înregistrat la comisie la data de 20 mai 2009, durata excesivă a procedurii administrative fiind de natură a încălca principiul termenului rezonabil.
Prin sentința nr. 523 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, aferent dispoziției din 15 iunie 2007 a Primarului municipiului Craiova, pentru imobilul teren în suprafață de 600 mp, situat în str. Dezrobirii, precum și la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că pârâta neprocedând la derularea și finalizarea procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, a încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil.
împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că nesoluționarea dosarului aferent dispoziției din anul 2007 nu contravine prevederilor Legii nr. 247/2005, derularea etapelor procedurii administrative fiind condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a solicitărilor, astfel încât s-a reținut în mod eronat în sentință depășirea termenului rezonabil.
Pârâta a criticat hotărârea și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, apreciind că onorariul acordat este nepotrivit de mare față de munca depusă de apărătorul reclamantului în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la motivele invocate, Curtea reține ca fiind neîntemeiată critica formulată de pârâtă privind obligarea sa la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile în care, după înregistrarea dosarului corespunzător dispoziției din 15 iunie 2007 nu s-a procedat la derularea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să desfășoare fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate în soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.
Pentru respectarea termenului rezonabil pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe cu atât mai mult cu cât, în cauză, procedura administrativă a debutat în anul 2011, prin formularea notificării și, până în prezent nu a fost emis titlul de despăgubire.
Referitor la motivul de recurs privind valoarea cheltuielilor de judecată, critica adusă de pârâtă nu este întemeiată, suma stabilită, de 1.000 RON fiind acordată cu respectarea prevederilor art. 274 din C. proc. civ., în raport de activitatea prestată de avocatul reclamantului în fața instanței de fond.
în raport de cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4956/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4952/2011. Contencios → |
|---|
