ICCJ. Decizia nr. 4998/2011. Contencios
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1321 din data de 22 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția rămânerii fără obiect a primelor două capete de cerere ale acțiunii care au fost respinse ca rămase tară obiect și au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamantul N.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației Și Internelor.
S-a arătat, în considerentele sentinței date de instanța de fond, că potrivit mențiunilor din adeverința nr. 165823 din 7 decembrie 2010 eliberată de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Logistică reclamantului i s-a conferit prin Decretul Președintelui României nr. 1137 din 26 noiembrie 2010 Semnul Onorific "în Serviciul Patriei" pentru 15 ani de activitate, împrejurare în raport de care a fost admisă excepția rămânerii fără obiect a primelor două capete de cerere ale acțiunii reclamantului (prin care s-a solicitat a se constata faptul că la data de 15 Octombrie 2008 reclamantul îndeplinea toate condițiile pentru a fi propus în vederea acordării Semnului Onorific "în Serviciul Patriei", clasa a III-a, pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice Și siguranței naționale, respectiv prin care s-a solicitat obligarea pârâtului să-l propună pe reclamant pentru acordarea Semnului Onorific "în Serviciul patriei" clasa a III-a pentru 15 ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice Și siguranței naționale în cadrul Ministerului Administrației Și Internelor.
Celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art. 2 din Anexa 1 la Legea nr. 574/2004, conform cărora Semnul Onorific "în Serviciul Patriei"este o decorație care se poate acorda maiștrilor militari, subofițerilor și funcționarilor publici cu statul special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri pentru 15 ani, 20 de ani, respectiv 25 de ani de activitate în domeniul apărării ordinii publice și siguranței naționale, pentru acordarea acestuia fiind necesară și îndeplinirea condiției prevăzută de art. 7 lit. b) din aceeași anexă" referitoare la existența unor rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională, evidențiate prin calificative de cel puțin "bun" în aprecierile de serviciu din ultimii 4 ani premergători anului în care urmează să li se confere decorația. într-adevăr, la data de 15 octombrie 2008 reclamantul avea o vechime de 15 ani în structurile militare și de poliție, dar prevederile Legii nr. 574/2004 sus menționate nu instituie în sarcina pârâtului obligația ca la momentul la care este îndeplinită această condiție de vechime să propună acordarea semnului onorific. Altfel spus, aceste prevederi nu conferă reclamantului un drept, ci o vocație de a-i fi acordat semnul onorific, vocație ce nu poate fi invocată pentru formularea acțiunii în contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
în cauză, a reținut judecătorul fondului, nefiind vorba despre un drept al reclamantului și nici despre un interes legitim privat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. p) din legea nr. 554/2004, nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeași lege, de a propune acordarea semnului onorific reclamantului începând cu data de 1 decembrie 2009, dată menționată în cererea pe care reclamantul a adresat-o Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Economico - Administrativă la 31 martie 2010. Mai mult, pentru acordarea acestui semn onorific este necesar, s-a arătat, pe lângă propunerea făcută de persoanele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 574/2004, Și avizul Cancelariei Ordinelor, în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 29/2000, astfel cum rezultă din art. 4 alin. (2) al Legii nr. 574/2004. Acordarea semnului onorific "în Serviciul Patriei" produce efecte de la data conferirii prin decret al Președintelui României, astfel încât reclamantul poate beneficia de majorarea pensiei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 179/2004 și Legii nr. 80/1995, ulterior emiterii Decretului Președintelui României nr. 1137 din 26 noiembrie 2010, fiind neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumelor de bani de care apreciază că ar fi trebuit să beneficieze de la 1 ianuarie 2010 până în prezent, reprezentând diferența dintre cuantumul majorat al pensiei cu 10% si cuantumul efectiv al pensiei încasate.
împotriva sentinței civile nr. 1321 din data de 22 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul N.G., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii capetelor 1 și 4 din cererea de chemare în judecată, respectiv a capetelor de cerere prin care s-a solicitat a se constata faptul că la data de 15 octombrie 2008 reclamantul îndeplinea toate condițiile pentru a fi propus în vederea acordării Semnului Onorific "în Serviciul Patriei", clasa a III-a, pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale, și prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor la plata de despăgubiri respectiv a sumelor de bani de care reclamantul ar fi trebuit să beneficieze calculate începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data de 31 decembrie 2010 reprezentând diferența dintre cuantumul majorat al pensiei cu 10% la care recurentul a considerat că este îndreptățit și cuantumul efectiv al pensiei încasate. Reclamantul a solicitat și obligarea intimatului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre criticabilă pentru următoarele considerente:
Soluția de admitere a excepției lipsei de obiect a primului capăt de cerere din acțiunea în contencios administrativ, excepție invocată de pârât prin întâmpinare, este rezultatul unei analize nejudicioase, întrucât obiectul principal al cererii reclamantului de chemare în judecată nu l-a constituit propunerea acordării Semnului Onorific "în Serviciul Patriei", clasa a III-a, pentru anul 2010, ci constatarea faptului că recurentul era îndreptățit la primirea acestei distincții începând cu anul 2009, în condițiile în care reclamantul, după împlinirea celor 15 ani de activitate în 15 octombrie 2008, urma să fie propus în acest sens dar dintr-o neglijență a personalului însărcinat cu întocmirea listelor specifice numele petentului a fost omis. Motivele pentru care reclamantul nu a fost propus pentru acordarea semnului în cauză nu au fost legate de neîndeplinirea condițiilor legale prevăzute la art. 1 alin. (2) și art. 6 lit. a) din Legea nr. 574/2004 coroborate cu art. 7 din Regulamentul aferent Legii nr. 574/2004, ci aceste motive țin de un management defectuos al Direcției Economico - Administrative cu privire la întocmirea corectă a listelor cu propuneri.
Reclamantul a precizat că la data de 15 octombrie 2008 îndeplinea toate condițiile pentru a fi propus în vederea acordării Semnului Onorific "în Serviciul Patriei", clasa a III-a, pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Propunerile pentru acordarea acestei distincții, făcute în lunile iulie, august 2008, priveau persoanele care îndeplineau toate condițiile pentru acordarea acesteia la momentul acestor propuneri, având ca și consecință, după conferirea semnului prin decret președințial, o majorare a pensiei începând cu data de 1 ianuarie 2009. Ori reclamantul a îndeplinit condiția de vechime 15 ani pentru acordarea acestui semn, după momentul propunerilor care s-au făcut în iulie, august 2008, respectiv în data de 15 octombrie 2008, fiind evident că Direcția Economico - Administrativă trebuia să îl propună pe recurent în lunile iulie, august 2009, moment care este ulterior emiterii deciziei de pensie din 12 martie 2009.
Cu privire la considerentul instanței de fond conform căruia prevederile Legii nr. 574/2004 nu instituie în sarcina pârâtului obligația ca la data la care este îndeplinită condiția de vechime să propună acordarea semnului onorific recurentul a subliniat că din adresa nr. 164825 din 14 mai 2010 a Direcției Economico Administrativă se recunoaște de către pârât că reclamantul nu a fost propus pentru acordarea Semnului Onorific "în Serviciul Patriei" nu motivat de faptul că această propunere ar reprezenta o facultate și, deci, această instituție nu era obligată să o efectueze, ci pe motivul că Direcția generală Management Logistic și Administrativ s-a reorganizat și, dintr-o eroare, recurentul nu a fost cuprins pe listele celor propuși pentru acordarea acestui semn. în sprijinul acestei idei, susține recurentul, vine și adresa nr. 164802 din 13 aprilie 2010 în care se specifică faptul că reclamantul îndeplinea toate condițiile pentru acordarea acestui semn onorific și că urma să fie propus în luna iulie 2010. Or, a solicitat recurentul a se observa că aceste condiții le îndeplinea din anul 2008 și că cele două adrese, mai sus menționate, induc ideea că pârâtul urma să-l propună încă din anul 2009 dar a omis să facă acest lucru din cauza reorganizării direcției Și gestionării defectuoase a bazelor de date cu personalul.
în cauză a formulat întâmpinare intimatul Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea atacată este temeinică și legală. A arătat intimatul că dispozițiile Legii nr. 574/2004 nu instituie în sarcina pârâtului obligația ca la momentul la care sunt îndeplinite condițiile acestui act normativ să propună acordarea semnului onorific, și că aceste prevederi nu conferă recurentului-reclamant un drept ci o vocație de a-i fi acordat semnul onorific. Pe de altă parte, s-a precizat că solicitarea reclamantului privind acordarea sumelor de bani de care ar fi trebuit să beneficieze, calculate începând cu data de 1 octombrie 2010. Și până la data de 31 decembrie 2010, reprezentând dintre cuantumul majorat al pensiei cu 10% este neîntemeiată, întrucât acordarea semnului onorific "în Serviciul Patriei" produce efecte de la data conferirii prin decret al Președintelui României.
Recursul este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse în cele ce urmează.
în mod întemeiat, prin hotărârea atacată, judecătorul fondului a respins primele două capete de cerere din acțiunea reclamantului - prin care s-a solicitat a se constata faptul că reclamantul la data de 15 octombrie 2008 îndeplinea toate condițiile pentru a fi propus în vederea acordării Semnului Onorific "în Serviciul Patriei", clasa a III-a, pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale, și prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor de a propune pe reclamant pentru acordarea Semnului Onorific "în Serviciul Patriei", clasa a III-a, pentru 15 ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale în cadrul Ministerului Administrației și Internelor - ca rămase fără obiect, în condițiile în care s-a făcut dovada, în cauză, că recurentului i s-a conferit, ulterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, Semnul onorific "în Serviciul Patriei" pentru 15 ani de activitate prin Decretul Președintelui României nr. 1137 din data de 26 noiembrie 2010.
în raport de prevederile art. 2 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 574/2004 privind Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru maiștri militari, subofițeri și pentru funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri, care precizează că "Semnul onorific în Serviciul Patriei este o decorație care se poate acorda maiștrilor militari, subofițerilor și funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri, pentru: - a) 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale; - b) 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale; c) 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale", se reține că nu prezintă relevanță, în litigiu, susținerea reclamantului în sensul că la data de 15 octombrie 2008 îndeplinea toate condițiile pentru a fi propus în vederea acordării Semnului onorific "în Serviciul Patriei" pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Prin urmare, cum corect a reținut și instanța de fond, prevederile Legii nr. 574/2004 instituie în beneficiul reclamantului numai vocația de a i se acorda Semnul onorific în Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării. Textul art. 4 din Legea nr. 574/2004 - care prevede că Semnul onorific în Serviciul Patriei se conferă de Președintele României, prin decret, în baza propunerilor nominale de decorare formulate, printre alții, de ministrul administrației și internelor, și avizate de Cancelaria Ordinelor - nu stabilește, cu caracter imperativ și neechivoc, în sarcina intimatului Ministerului Administrației și Internelor obligația de propune acordarea Semnului onorific în Serviciul Patriei la momentul la care au fost îndeplinite de către recurent, cumulativ, toate condițiile necesare pentru întocmirea propunerii nominale de decorare, astfel că nu se poate reține existența refuzului nejustificat al pârâtului de a propune acordarea semnului onorific reclamantului începând cu data de 1 decembrie 2009.
în mod legal a fost respins ca neîntemeiat, de judecătorul fondului, capătul de cerere din acțiunea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerului Administrației și Internelor la plata de despăgubiri constând în sumele de bani de care ar fi trebuit să beneficieze calculate începând cu data de 1 ianuarie 2010 reprezentând diferența dintre cuantumul majorat al pensiei cu 10% și cuantumul efectiv al pensiei încasate. într-adevăr, cum acordarea Semnului onorific în Serviciul Patriei produce efecte numai de la data conferirii prin decret al Președintelui României, reclamantul recurent este îndreptățit la majorarea pensiei, în conformitate cu dispozițiile legale, numai ulterior emiterii decretului Președintelui României nr. 1137 din 26 noiembrie 2010. Nefiind vorba, în speță, de un refuz nejustificat al pârâtului, în sensul dat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, de a propune acordarea în favoarea reclamantului a Semnului onorific în Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale, începând cu data de 1 decembrie 2009, în mod logic prima instanță a apreciat că nu poate fi obligat Ministerul Administrației și Internelor la plata de despăgubiri bănești reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei efectiv încasată și pensia majorată cu 10%, calculată de la data de 1 ianuarie 2010 și până la zi.
în raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este temeinică și legală se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul N.G. împotriva sentinței civile nr. 132 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
← ICCJ. Decizia nr. 5005/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4997/2011. Contencios → |
---|