ICCJ. Decizia nr. 5107/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și cu G.P. - fostul Președinte al Asociației Revoluționarilor Pucioasa, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i preschimbe certificatul de Participant la Revoluția din Decembrie 1989, în certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.
în motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că abilitat pentru preschimbarea certificatului său este G.P., iar colegilor cu care a participat împreună la revoluție li s-au preschimbat certificate.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală, arătând că acesta nu se afla în situația prev. la art. 10 alin. (4) din Norme, lipsind o serie de elemente și anume: la dosarul de preschimbare nu se află adeverință prev. de art. 10 alin. (3) lit. d) din Norme și nici documentul expres prev. de art. 10 alin. (4), din care să rezulte depunerea dosarului la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, aflându-se însă certificatul de revoluționar, iar numele reclamantului nu se regăsește în lista cuprinzând propunerile făcute de SSPR Administrației Președințiale pentru eliberarea titlurilor prev. la art. 1 și 3 din legea nr. 42/1990 republicată.
Prin sentința nr. 203 din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și G.P.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția prematurității, potrivit disp. art. 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii - martiri și luptători care au contribuit la Victoria Revoluției române din decembrie 1989, nr. 341/2004 aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, s-a reținut că persoanele nemulțumite pot face contestație în termen de 6 luni de la data publicării în M. Of. a listei finale cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate. Această listă finală nu a fost însă publicată până la data pronunțării sentinței în M. Of., astfel că acțiunea reclamantului este prematură.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a constatat că obiectul acțiunii este preschimbarea certificatului de Participant la Revoluția Română din Decembrie 1989, în Luptător la Revoluția Română din Decembrie 1989, iar cei interesați depun la S.S.P.R. documentele necesare preschimbării solicitate, unde se constituie o comisie ce emite decizii. După verificarea și admiterea dosarelor se solicită avizul Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, iar lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al secretariatului de stat al SSPR și se publică în M. Of. al României, partea I.
Potrivit art. 20 din aceleași norme, persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor pot face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale, iar actul administrativ ce poate fi atacat în justiție este Ordinul Secretarului de Stat.
Așa fiind, față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, în cauză neefectuându-se până la data pronunțării hotărârii nici procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art. 7 din Legea 554/2004.
Ca atare, instanța a admis excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că recurentul a fost implicat în Revoluția din 1989, că dosarul de obținere a certificatului de luptător remarcat prin fapte deosebite a fost depus în termen legal la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, această instituție făcându-se vinovată de faptul că nu i-a fost eliberat certificatul solicitat din motive neimputabile recurentului.
Se mai arată că instituția reclamantă a încălcat și încalcă flagrant prevederile Legii nr. 42/1990 și al Legii nr. 341/2004, tergiversând preschimbarea certificatelor.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond sub aspectul modului de rezolvare a excepțiilor prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârât, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului și lărgirii cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Comisiei Parlamentare.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
înalta Curte, constată că instanța de fond în mod corect a admis excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de pârât și a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Astfel, din examinarea lucrărilor dosarului rezultă faptul că reclamantul P.I. a invocat prin cererea de chemare în judecată refuzul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor de a-i soluționa favorabil cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar emis în anul 1994.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 "certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".
Termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 133/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005, prin O.U.G. nr. 182/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006, prin Legea nr. 347/2006, prin O.U.G. nr. 132/2006, aprobată prin Legea nr. 131/2007 și prin O.G. nr. 1/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 47/2009, până la 30 iunie 2009, iar, ulterior, prin O.U.G. nr. 84/2009, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv.
De asemenea, conform art. 9 alin. (5) din același act normativ, contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
Conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 20 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate:
"Art. 19. - (1) Lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al secretarului de stat al S.S.P.R. și se publică în M. Of. al României, Partea I.
Art. 20. - (1) Persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004 sau ale prezentelor norme metodologice pot face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1).
(2) în cuprinsul contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate și, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susținerea contestației.
(3) în vederea soluționării contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituțiilor publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea având obligația de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum și punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestația formulată.
(31) Orice contestație care nu conține datele de identificare sau semnătura contestatarului, precum și motivele contestației este nulă.
(4) în termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară comunică contestatarului și la S.S.P.R. modul de soluționare a contestației.
(5) Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară S.S.P.R. reanalizează documentația pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare."
Dispozițiile citate, avute în vedere în mod corect de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate, instituie o procedură administrativă prealabilă, pe care persoana nemulțumită de nepreschimbarea certificatului trebuie să o urmeze înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, ca o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului, care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de cheltuieli judiciare (decizia nr. 1912 din 3 aprilie 2007, publicată în Jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pe anul 2007, Semestrul I, p. 129-131).
îndeplinirea acestei proceduri administrative prealabile reprezintă, prin raportare la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.
Abia după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestației, solicitanții cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptățiți a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătorești.
înalta Curte, în acord cu cele reținute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând procedura prealabilă specială și obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în condițiile enunțate constituind un fine de neprimire al acțiunii în contencios administrativ.
în acest sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ numai după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speță, cea specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
Astfel fiind, înalta Curte, constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
Față de soluția instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului, ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, soluție supusă controlului pe calea prezentului recurs, nu vor face obiectul analizei susținerile recurentului-reclamant referitoare la îndeplinirea condițiilor de fond pentru preschimbarea certificatului de revoluționar în raport cu dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale Normelor metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 3041C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, înalta Curte, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul P.I.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5110/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5037/2011. Contencios → |
|---|
