ICCJ. Decizia nr. 5037/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 3910 din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
- a respins excepția prescripției dreptului la acțiune;
- a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva pârâtei M. (G.) V.;
- a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta M. (G.) V., născută la data de 12 decembrie 1954 în Alba Iulia, jud. Alba.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței următoarele:
1.1. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se aplică în cauză, deoarece acel text are în vedere numai introducerea acțiunii atunci când nota de constatare se referă la o persoană care se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență, adică o persoana care candidează pentru funcția de președinte al României. Aceeași concluzie este impusă și de faptul că art. 4 face parte din Secțiunea 1 intitulată "Procedura de verificare a persoanelor care candidează la funcția de Președinte al României".
1.2. Cu privire la fondul cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâta M. (G.) V., pentru ca instanța să constate calitatea pârâtei de colaborator al Securității.
Instanța a reținut că pârâta a fost judecător la Judecătoria Alba Iulia, iar procedura de efectuare a verificărilor a fost demarată la solicitarea numitului I.S. în urma verificărilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 3 lit. i) din O.U.G. nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/2170 din 28 august 2008, în temeiul căreia a sesizat instanța, depunând la dosar înscrisurile privitoare la pârâtă identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități, din analiza cărora, instanța a reținut următoarele:
- cu privire la pârâtă, în arhivele fostei Securități, a fost identificat dosarul;
- la data de 20 mai 1982, pârâta a semnat angajamentul de colaborare (filele 48-49) prin care s-a obligat să sprijine în mod activ Securitatea și organele sale pentru combaterea "oricăror manifestări îndreptate împotriva securității statului și pentru combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii";
- pârâta nu a primit numai sarcini privind informarea despre probleme de la locul de muncă și numai cu privire la situația din întreprinderea în care lucra;
- în nota raport de la fila 59, pârâta a furnizat 18 materiale informative care se referă pe lângă nereguli din obiectiv și la persoane aflate în atenția organelor de Securitate, iar în urma informațiilor furnizate au fost întocmite 5 informări la organul de partid și două sesizări la Miliție;
- conform notei de sarcini de la fila 75, pârâta a primit, ca sarcini generale, și semnalarea stării de spirit și a cauzelor, precum și despre persoanele cu manifestări dușmănoase, iar, ca sarcinile speciale, să dea relații despre persoane urmărite de organele de Securitate.
- ori de cate ori în documentele Securității se folosea expresia de "manifestări dușmănoase" se aveau în vedere toate acele fapte și atitudini ostile regimului comunist și organelor de partid și de stat, precum și a celor care nu se încadrau pe linia de conduită stabilită de aceste organe;
- conform notei de analiză din 29 aprilie 1986 (filele 77-78), în cursul anului 1985 pârâta a furnizat 14 materiale informative pe baza cărora o persoană a fost luată în baza de lucru;
- în anul 1987, pârâta a furnizat alte note (conform notei de analiză din 2 octombrie 1987 - filele 87-88) în baza cărora s-a prevenit o rămânere în străinătate prin acordarea unui aviz negativ, precum și întocmirea unei informări la organele de partid și a unui raport la Direcția a II-a în privința numitului T.I.;
- cu privire la numita B.E.L., aflată în atenția serviciilor de Securitate, pârâta a făcut afirmații privind relațiile personale ale acesteia (nota informativă de la filele 99-100);
- în nota de la filele 115-118, în final, pârâta face mențiunea despre numitul S.I. că provine dintr-o familie de pocăiți și că "în ultimul timp este influențat de această credință deoarece nu mai bea cafea și nu mai fumează deși până nu demult consuma cafea și fuma zilnic";
- despre numitul T.I., pârâta a afirmat, în nota de la filele 143-144, că are rude în Italia, motiv pentru care ofițerul de securitate a propus urmărirea sa prin D.V.I. Urmare a acestui fapt a fost întocmit și un plan de măsuri care a cuprins inclusiv controlarea trimiterilor poștale prin Biroul "S" și U.M. ( filele 145-146);
- din nota de analiză de la filele 147-149, reiese că au fost întreprinse măsuri de T.O. la locul de muncă al numitului T.I., iar despre lucrarea informativă s-a reținut că "are ca scop clarificarea relațiilor sale cu persoane din străinătate";
- la data de 12 mai 1987, pârâta a furnizat o notă informativă prin care a arătat că numitul T.I. nu se mai prezintă la serviciu, că soția acestuia a solicitat aprobare pentru a pleca în Italia, dar că numitul T.I. nu prezintă garanții morale și politice pentru a pleca. Urmare a acestei note, a fost acordat aviz negativ pentru plecarea în străinătate, consemnându-se că s-a evitat o rămânere în străinătate.
Față de cele reținute cu privire la informațiile furnizate de pârâtă, Curtea de Apel, a apreciat că aceasta a adus atingere dreptului la viață privată, dreptului la libera circulație și dreptului la libertatea conștiinței și a religiei, iar faptul că, în anumite situații, informațiile furnizate nu au dus și la măsuri efective, nu înseamnă că nu au vizat îngrădirea drepturilor respective, având în vedere angajamentul semnat de pârâtă.
Instanța a înlăturat susținerea pârâtei în sensul că nu a denunțat o activitate și o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist în scopul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale, apreciind că inclusiv referirile la atitudinile necorespunzătoare față de muncă și de atribuțiile de serviciu se circumscriu faptului de a denunța activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cu atât mai mult a acelea privind credințele religioase ori identificarea unei posibile dorințe a unei persoane de a părăsi țara.
Prin urmare, instanța a apreciat că, în mod conștient, pârâta a furnizat informații despre care știa că interesează Securitatea, ca organ de represiune al regimului totalitar comunist, fiind lipsit de relevanță faptul că unele informații erau de notorietate sau că notele sale, nu au dus în mod exclusiv la măsurile luate de organele de Securitate, deoarece O.U.G. nr. 24/2008 nu impune ca informațiile furnizate să fi produs singure o atingere a drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane.
în consecință, în raport cu cele reținute, Curtea de Apel, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâtă, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Calea de atac exercitată în cauză.
Pârâta a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 3041C. proc. civ.
în motivarea căii de atac, recurenta a făcut o expunere rezumativă a istoricului cauzei și a arătat că instanța de fond a analizat superficial sarcinile pe care ofițerul de securitate le trasa sursei "V.", ajungând la o concluzie greșită în raport cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condițiile în care notele informative nu conțineau date relevante, nu denunțau o activitate sau atitudine potrivnică regimului totalitar comunist în scopul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale, ci sesizau nereguli sau infracțiuni de drept comun, fiind exploatate de organele de poliție sau de organele de partid. Faptul că informațiile furnizate nu conțineau date de interes operativ pentru securitate rezultă și dintr-o notă din data de 10 iunie 1982, în care lucrătorul de securitate a cerut ca sursa să ofere informații care interesează securitatea Statului.
De asemenea, a arătat că instanța nu a ținut seama de modalitatea de redactare a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în care calitatea informației este raportată la elementul subiectiv al persoanei care o furnizează. Dacă legiuitorul ar fi urmărit stabilirea calității de colaborator exclusiv în virtutea semnării unui angajament sau a furnizării unei informații, fără cerința ca acestea să vizeze în mod special îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi redactat textul de lege ca atare.
în opinia recurentei - reclamante, privite din această perspectivă, informațiile reținute de prima instanță nu erau în măsura să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale recunoscute în cadrul normativ național și internațional în vigoare în acea perioadă, probele fiind interpretate greșit, rupte din context și fără a se ține seama de notorietatea unora dintre aspectele semnalate.
II. Considerentele înaltei Curți, asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul - pârât și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, soluția primei instanțe reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu împrejurările de fapt probate prin înscrisurile depuse la dosar.
1. Argumente de fapt și de drept relevante.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de "colaborator al securității".
Din considerentele sentinței rezultă că instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză în raport cu toate condițiile prevăzute în textul normativ menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de recurenta - pârâtă se încadrează în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recurenta - pârâtă susține fără temei că instanța ar fi analizat probele în mod superficial, în condițiile în care, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, angajamentul de colaborare semnat la data de 20 mai 1982 a fost urmat de numeroase note informative, care nu au vizat numai aspecte strict legate de activitatea profesională, ci și împrejurări care puteau fi interpretate ca atitudini ostile regimului comunist, apte să conducă la o vătămare a drepturilor și libertăților fundamentale, îndeosebi viața privată, libertatea de circulație și libertatea de conștiință și de religie, exprimându-și chiar opiniile proprii cu privire la "garanțiile moral - politice" pe care le prezintă sau nu anumite persoane pentru a călători în afara țării - aspecte reținute în detaliu în considerentele sentinței și menționate la pct. I.1.2. în cuprinsul prezentei decizii.
Cel puțin din două note de analiză întocmite de lucrătorii de Securitate, cea din 06 iulie 1983 (filele 59 - 60 dosar fond) și cea din 02 octombrie 1987 (filele 87 - 88 dosar fond), rezultă că informațiile furnizate de recurenta - pârâtă au produs consecințe asupra persoanelor vizate, fiind exploatate în dosarele de urmărire a acestora, stând la baza unor informări întocmite de fosta Securitate către organele de partid sau având drept consecință faptul că "s-a prevenit o rămânere în străinătate".
O.U.G. nr. 24/2008 nu face distincții în raport cu eventuala "notorietate" a informațiilor și nu impune cerințe cantitative, după cum nu impune ca efectele negative asupra persoanelor urmărite să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, așa cum erau recunoscute și protejate în Constituția din 1965 și în instrumentele juridice internaționale la care România era parte - aptitudine demonstrată cu prisosință în cauza de față.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte, a respins recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5107/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4999/2011. Contencios → |
|---|
