ICCJ. Decizia nr. 4999/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanții T.L.C. și T.M. au chemat în judecată Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să emită decizia ce reprezintă titlu de despăgubire pentru suma de 112.286,40 RON actualizată în raport de 02 martie 2005.
în motivarea cererii, s-a arătat că prin Dispoziția nr. 5418 din 02 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova s-a dispus să se acorde numitului Ț.M. măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 1.122.864.004 RON, pentru un imobil cerut spre restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 și imposibil de restituit in natură.
S-a arătat că dispoziția și întreaga documentație aferentă au fost înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Că deși au trecut aproape 5 ani de când dosarul se află la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nici până în prezent nu a fost emisă decizia.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 507 din 15 noiembrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 5418 din 2 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, apreciindu-se că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1.
S-a mai reținut că, procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie desfășurate într-un termen rezonabil și, că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatori constituie deja o încălcare a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut încălcarea dispozițiilor privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, întrucât procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este una complexă, implicând parcurgerea mai multor etape obligatorii.
Pe de altă parte, aceste etape sunt condiționate de ordinea de soluționare a dosarelor, decisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta conchide arătând că instanța, în mod greșit, a reținut existența depășirii termenului rezonabil fără a ține seama de faptul că dosarul privind acordarea de despăgubiri face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.
Cât privește adoptarea deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 de către Comisia Centrală s-a reținut că aceasta are drept scop respectarea principiului egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înființare (2005).
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel fiind, în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:
- alin. (1): "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.",
- alin. (2): "Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor."
- alin. (21): "Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta."
- alin. (22): "Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării".
- alin. (3): "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi."
- alin. (4): "Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură."
- alin. (5): "Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare."
- alin. (6): "După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire."
Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
în mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că "în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare."
în alineatul 8 se arată că dispozițiile alin. (1), (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.
în cauză este necontestat că reclamanții T.L.C. și T.M. au solicitat în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei de a le emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 1.122.86,40 RON actualizată în raport de 2 martie 2005, pe considerentul că prin Dispoziția nr. 5418 din 2 martie 2005, emisă de Primăria Municipiului Craiova, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum 1.122.864.004 RON pentru un imobil cerut spre restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 și imposibil de restituit în natură.
Admițând acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond a reținut, în esență, că, deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ce a fost înlocuită cu Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 10 ani de la data formulării cererii poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamanților la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.
Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.
Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.
în acest sens, trebuie menționată Recomandarea C.M. (2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.
într-adevăr, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni.
Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil.
Or, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în reglementările secundare - H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.
Pe de altă parte, trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau locale.
Cu toate acestea, dosarul reclamanților, în care a fost emisă Dispoziția nr. 5418 din 2 martie 2005 a Primarului Municipiului Craiova, nu a fost soluționat, până la data pronunțării sentinței.
în raport cu data declanșării procedurii administrative și cu data înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - precum și în raport cu importanța cauzei pentru intimații-reclamanți, dar și cu atitudinea de tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că în speță a fost încălcat termenul rezonabil de către autoritățile respective, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea de a nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de către autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Or, în cauză, așa cum s-a argumentat mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu soluționarea cererii formulate de intimații-reclamanți, și-au exercitat dreptul de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimații-reclamanți.
înalta Curte, constată că autoritatea pârâtă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea cererii intimaților-reclamanți, astfel că susținerile și criticile acesteia sunt fondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte, a admis recursul, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 6 luni de zile de la data pronunțării prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5037/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5005/2011. Contencios → |
|---|
