ICCJ. Decizia nr. 5039/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5039/2011
Dosar nr. 1298/35/2009
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.T. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bihor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 387/2009 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca netemeinică şi nelegală, şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei de impunere, a raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de măsuri asigurătorii din 25 februarie 2009 şi, drept urmare, să se constate că reclamanta este scutită de la plata accizelor pentru importul de cărbune, cu cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta a solicitat instanţei să dispună şi suspendarea executării actelor administrative contestate, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că, în perioada 09-25 februarie 2009, societatea a fost supusă inspecţiei fiscale cu privire la regimul accizelor, deţinerea, declararea calculului şi plata accizelor pentru produsele energetice comercializate în perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2008 şi că, prin actele contestate, în mod netemeinic şi nelegal, a fost stabilită în sarcina societăţii obligaţia de plată a sumei de 4.557.148 RON, din care suma de 2.904.597 RON, reprezentând accize pentru cărbune şi cocs, şi 1.652.551 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 62/CA/2010 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC M.T. SRL şi cererea de suspendare a executării formulată de aceeaşi reclamantă.
3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de apel
Cu privire la sentinţa civilă nr. 62/CA/2010 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.T. SRL a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de apel la data de 01 aprilie 2011, formând obiectul Dosarului nr. 1298/35/2009 al acestei instanţe.
4. Cererea de suspendare a executării sentinţei ce formează obiectul cererii de revizuire
În cadrul cererii de revizuire, în temeiul art. 325 C. proc. civ., revizuenta SC M.T. SRL a solicitat suspendarea executării sentinţei civile atacate până la soluţionarea cererii de revizuire.
În motivarea cererii, revizuenta arată că executarea hotărârii judecătoreşti ar avea drept rezultat imposibilitatea respectării planului de reorganizare aprobat de judecătorul sindic la data de 02 februarie 2011, cu consecinţă prejudicierii grave a activităţii şi intrarea inevitabilă a societăţii în faliment.
Arată revizuenta că prejudicierea societăţii este reprezentată şi de faptul că, prin planul de reorganizare deja aprobat de toţi creditorii, inclusiv cel fiscal şi judecătorul-sindic, s-a prevăzut ca debitul principal stabilit a fi datorat prin decizia organului de control vamal din 25 februarie 2009, constând în suma de 2.904.597 RON, să fie compensat de drept de către organele fiscale, iar debitul privind majorările de întârziere să fie, stins eşalonat până la data de 31 decembrie 2012, această din ultimă operaţiune fiind sub condiţia suspensivă a rămânerii definitive a sentinţei defavorabile.
Ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 62/CA din 10 februarie 2010, organul fiscal teritorial şi-a schimbat poziţia, considerând că s-a împlinit condiţia suspensivă prevăzută în plan, însă nu cu privire doar la accesorii, ci şi cu privire la debitul principal, astfel că suma achitată de societate conform planului la data de 13 decembrie 2010 a stins debitul principal şi nu majorările de întârziere. Pe cale de consecinţă, susţine revizuenta că planul de reorganizare nu a fost respectat de către organul fiscal teritorial cu privire la efectuarea compensării de drept privind debitul principal, precum şi cu privire la accesoriile stabilite prin decizia din 25 februarie 2009, care face obiectul contestaţiei soluţionate prin sentinţa nr. 62/CA din 10 februarie 2010.
Astfel, mai arată revizuenta că, prin suspendarea sentinţei civile nr. 62/CA din 10 februarie 2010 până la soluţionarea revizuirii, se preîntâmpină intrarea societăţii în faliment, cu posibilitatea continuării planului de reorganizare aprobat, având în vedere faptul că, la data de 30 iunie 2011, societatea trebuie să efectueze următoarea plată în sumă de 1.000.000 RON pentru stingerea debitului constând în accesorii ale obligaţiei fiscale principale. în continuare, revizuenta expune pe larg situaţia de fapt şi de drept potrivit documentelor privind reorganizarea judiciară a societăţii. Revizuenta a depus dovada achitării cauţiunii, şi anume recipisa din 17 iunie 2011 de consemnare la C. Bank a sumei de 500 RON.
5. Soluţia dată cererii de suspendare a executării sentinţei ce formează obiectul cererii de revizuire
Prin încheierea pronunţată la data de 24 iunie 2011 în Dosarul nr. 1298/35/2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de revizuenta SC M.T. SRL privind suspendarea executării sentinţei nr. 62 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin sentinţa a cărei suspendare se solicită, s-a dispus respingerea cererii reclamantului şi au fost menţinute actele administrativ fiscale contestate. Prin urmare, atâta vreme cât prin hotărâre nu s-au dispus obligaţii în sarcina petentului, suspendarea hotărârii nu poate produce niciun efect. Suspendarea acesteia n-ar putea produce efecte asupra actelor administrativ-fiscale, aşa cum în fapt tinde revizuentul când afirmă că, prin respingerea cererii de suspendare a sentinţei, s-ar compromite reorganizarea societăţii aflate în insolvenţă tocmai din pricina debitelor fiscale.
6. Calea de atac exercitată împotriva încheierii
Împotriva încheierii pronunţate la data de 24 iunie 2011 în Dosarul nr. 1298/35/2009 de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC M.T. SRL, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Revizuenta a reluat integral motivele cererii de suspendare prezentate la pct. 1.4 din decizie, punctând îndeosebi refuzul D.G.F.P. Bihor, în calitate de creditor, de a respecta planul de reorganizare a activităţii aprobat în şedinţa creditorilor din 09 decembrie 2010, precum şi direcţionarea plăţii în sumă de 1.000.000 RON achitată în contul creanţei de 2.904.597 RON, în contul altei datorii de 2.964.167 RON.
Referitor la procedura urmată de prima instanţă, recurenta a afirmat că cererea de suspendare a fost soluţionată fără ca dosarul cauzei (fond şi recurs) să fie ataşat, acesta aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
7. Apărările formulate de intimata Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 august 2011, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că o eventuală contestare a modului în care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor pune în aplicare planul de reorganizare a societăţii urmează a fi soluţionată de judecătorul sindic, în procedura stabilită de Legea nr. 86/2006, nicidecum în faţa instanţei de contencios administrativ.
Celălalt intimat nu a formulat întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărării din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit dispoziţiilor art. 325 C. proc. civ., „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni”.
În speţă, hotărârea a cărei executare se solicită a fi suspendată are următorul dispozitiv:
„Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC M.T. SRL.
Respinge cererea de suspendare. Fără cheltuieli de judecată.”
Prin urmare, nefiind stabilită în sarcina recurentei-revizuente vreo obligaţie, potrivit art. 3711 C. proc. civ., nu se poate pune problema executării silite a sentinţei nr. 62 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, şi, implicit, a suspendării acestei executări, calea procedurală aleasă fiind în mod evident greşită.
Împrejurarea că dosarul cauzei, respectiv dosarul privind judecata în fond şi în recurs a contestaţiei administrativ fiscale, nu a fost ataşat la dosarul de revizuire a sentinţei nr. 62 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea la momentul soluţionării cererii de suspendare a executării aceleiaşi sentinţe, el aflându-se la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea unei alte cereri de revizuire (împotriva deciziei nr. 5299 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal), nu poate avea vreo înrâurire asupra soluţiei pronunţate.
La dosarul primei instanţe, se găseşte sentinţa nr. 62/CA din 10 februarie 2010, înscris necesar şi suficient pentru a aprecia asupra legalităţii cererii de suspendare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs pentru considerentele expuse, în temeiul art. 325 raportat la art. 403 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M.T. SRL împotriva încheierii din 24 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1298/35/2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5031/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5058/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
