ICCJ. Decizia nr. 5077/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5077/2011
Dosar nr. 43276/3/2009
Şedinţa publică de Ia 1 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3870 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca prematură, acţiunea formulată de reclamantul A.C.E., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în nume propriu şi în reprezentarea Statului Român, şi Ministerul Finanţelor Publice, prin care solicita obligarea acestora la plata contravalorii despăgubirilor ce i se cuvin, în calitate de unic moştenitor al autoarei sale, A.D., pentru imobilele ce fac obiectul dispoziţiei din 28 noiembrie 2005, emisă de Primăria Municipiului Galaţi şi înregistrată în evidenţele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv la virarea către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a sumelor reprezentând despăgubirile solicitate. Instanţa de judecată a admis excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar şi prematurităţii cererii. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
Potrivit art. 141 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pârâta a fost înfiinţată ca o structură fără personalitate juridică în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, iar dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi ale H.G. nr. 1068/2007 stabilesc fără echivoc că atribuţiile privind acordarea despăgubirilor în numerar aparţin în exclusivitate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
În ce priveşte excepţia prematurităţii.
Prin dispoziţia din 28 noiembrie 2005, Primarul Municipiului Galaţi, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în Galaţi, str. M.F. şi str. T., dosarul fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale.
Din economia dispoziţiilor art. 16 alin. (4), (5) şi (7) şi art. 18 din Legea nr. 247/2005, rezultă că legiuitorul a prevăzut o etapa a analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi o etapă a transmiterii dosarului la un evaluator, urmate de emiterea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, abia apoi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor având obligaţia, în raport de opţiunile exprimate de persoanele îndreptăţite, să emită titlurile de conversie/de plata şi să efectueze operaţiunile de plată în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 18.
În speţă, instanţa de fond reţine că nu a fost emisă vreo decizie reprezentând titlu de despăgubire de către Comisia Centrală, astfel că solicitarea reclamantului de a i se plăti de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sumele cu titlu de despăgubire pentru bunurile ce au aparţinut autoarei acestuia apare ca prematur formulată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., reclamantul arată, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă nu a procedat la judecarea pe fond, inclusiv prin administrarea de probe, a acţiunii, al cărui obiect susţine că îl constituie tocmai refuzul nejustificat al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a soluţiona cererea sa într-un termen rezonabil.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii formulate de reclamant nu îl constituie, aşa cum se susţine în recurs, refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, ci, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obligarea pârâţilor la plata contravalorii despăgubirilor ce i se cuvin, în calitate de unic moştenitor al autoarei sale, A.D., pentru imobilele menţionate în dispoziţia din 28 noiembrie 2005, emisă de Primăria Municipiului Galaţi.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, Titlul VII („Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”) reglementează o procedură administrativă specială pentru acordarea despăgubirilor şi valorificarea titlurilor de despăgubire (Capitolele V şi V1).
Modul în care se desfăşoară această procedură este explicat prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 şi modificate şi completate prin H.G. nr. 128/2008.
Soluţia instanţei de fond este corectă, fiind în acord cu prevederile art. 182 pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 şi art. 182 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora „emiterea unui titlul de plată şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoanele îndreptăţite, se va dispune în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor”, „în ordinea depunerii cererilor de opţiune”, parcurgerea acestei procedurii fiind obligatorie şi singura permisă de legiuitor pentru valorificarea de către persoanele îndreptăţite a despăgubirilor.
Rezultă, deci, că plata despăgubirilor băneşti în numerar nu poate fi făcută în lipsa deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, care nu constituie, însă, un titlu executoriu, iar admiterea de către prima instanţă a excepţiei privind prematuritatea acţiunii a fost justificată de neparcurgerea procedurilor speciale cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, proceduri care presupun şi emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a unui titlul de plată conform art. 18 alin. (1) din lege - Titlul VII, în lipsa acestuia neputându-se obliga autoritatea la plata directă a sumelor menţionate în decizia/titlul de despăgubire.
Întârzierea emiterii titlului de despăgubire, respectiv de plată, chiar dacă ar fi nejustificată, nu poate fi sancţionată de instanţa de judecată prin obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata directă a sumelor de bani la care este îndreptăţit recurentul, acesta având la dispoziţie alte modalităţi judiciare de a solicita sancţionarea unui eventual abuz în îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin autorităţilor competente în acest sens.
Cum, în speţă, nu a fost emis titlul de despăgubire şi nici nu s-a solicitat, prin acţiune, obligarea autorităţii competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea acestui act, corect s-a reţinut de către instanţa de fond că acţiunea este prematură.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A.C.E. împotriva sentinţei nr. 3870 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5060/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5158/2011. Contencios. Completare/lămurire... → |
|---|
