ICCJ. Decizia nr. 5097/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul Consiliul Local al Comunei I. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea Deciziei nr. 3584 din 21 iunie 2010 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit precum și a procesului verbal de constatare nr. 6128 din 1 aprilie 2010 întocmit de aceeași pârâtă.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 8 aprilie 2010 i-a fost comunicat procesul-verbal din 1 aprilie 2010 prin care s-a stabilit că se reziliază contractul de finanțare și că trebuie să restituie toate fondurile ce i-au fost acordate în baza contractului.
împotriva procesului verbal reclamanta a formulat contestație iar prin decizia a cărei anulare se solicită contestația a fost respinsă cu motivarea că Agenția de plăți are dreptul și obligația de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect și de a dispune măsuri preventive și sancționatorii stabilite în legislația specială și în clauzele contractului de finanțare, oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanțare, aspect cunoscut și asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 25 din 25 ianuarie 2011 a admis contestația formulată de reclamant în sensul că a anulat decizia de soluționare a plângerii reclamantului și procesul-verbal de constatare din 1 aprilie 2010 emis de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit privind recuperarea în integralitate a sprijinului financiar nerambursabil în sumă de 3.191.386,21 RON plus dobânzile și penalitățile de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în cauză nu există suficiente dovezi pentru a se constatat nereguli determinate de rezilierea contractului de finanțare, fondurile fiind folosite în mod legal și corect în realizarea proiectului, proiect care există fizic și faptic astfel că nu există nicio justificare pentru a se restitui niște sume comisiei europene, primite într-un program de preaderare.
împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii și art. 3041din C. proc. civ.
Se arată că prin hotărârea atacată instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legislației care reglementează implementarea și gestionarea fondurilor comunitare, având în vedere raportul dintre recurentă în calitate de autoritate coordonatoare pe plan național a derulării programului SAPARD și Oficiul European de Luptă Antifraudă, care are atribuții privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene și combaterea fraudei, corupției și a altor activități ilegale.
în acest sens, recurenta a invocat prevederile art. 4 din capitolul II privind constatarea creanțelor bugetare din H.G. nr. 1306/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 susținând că actele contestate respectiv procesul-verbal de constatare din 1 aprilie 2010 cât și decizia din 21 iunie 2010 au fost emise în conformitate cu aceste dispoziții legale cât și cu prevederile contractului de finanțare încheiat cu intimatul-reclamant; ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către acesta și a neregulilor semnalate de către Departamentul de luptă antifraudă.
Apreciază recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că abaterile constatate cu privire la executarea contractului de finanțare au mai făcut obiectul unui control anterior, finalizat prin decizia din 6 martie 2008 și că faptele de natură penală pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sunt diferite de neregulile administrative constatate prin procesul-verbal din 1 aprilie 2010 cât și în cuprinsul notei de control din 2007.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător și Normele Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1306/2007
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041din C. proc. civ. înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, instanța de fond a concluzionat în mod corect că procesul-verbal de constatare din 1 aprilie 2010 emis de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cât și decizia din 21 iunie 2010 prin care a fost respinsă contestația reclamantei sunt nelegale și în consecință a dispus anularea acestora, reținând că nu există suficiente dovezi pentru a se constata nereguli determinante pentru rezilierea contractului de finanțare, fondurile acordate fiind folosite în mod legal și corect în realizarea proiectului.
Totodată, instanța d fond a apreciat și reținut în mod corect, în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că anterior întocmirii procesului verbal de constatare care a făcut obiectul cauzei de față proiectul de finanțare a fost verificat de instituțiile cu atribuții în domeniu, rezultând legalitatea plăților efectuate cât și realizarea cantitativă și calitativă a lucrărilor care au fost executate cu respectarea parametrilor tehnici agreați, la momentul controlului lucrarea fiind recepționată.
Astfel cum rezultă chiar din susținerile recurentei-pârâte, neregulile privind nerespectarea clauzelor contractului de finanțare au fost semnalate de către Departamentul de luptă antifraudă prin nota de informare din 16 decembrie 2007, nereguli care constau în faptul că ofertanții câștigători de la licitațiile organizate pentru proiectare, verificare proiect și dirigenție de șantier nu erau eligibile la momentul contractării întrucât înregistrau datorii la bugetul statului sau au făcut dovada că nu au datorii la bugetul de stat cu o întârziere de câteva zile. Potrivit aceleiași note sau reținut o serie de nereguli privind declarațiile membrilor comisiei de evaluare, existând suspiciuni de fals și uz de fals.
Urmare a acestei note s-a întocmit procesul verbal de constatare din data de 11 martie 2008 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin care s-a reținut drept debit de recuperat suma de 274.835,35 RON.
în urma admiterii în parte a contestației intimatei-reclamante, prin decizia din 5 iunie 2008 s-a stabilit în sarcina acesteia debitul în sumă de 96.280,25 RON considerat cheltuială neeligibilă, reprezentând servicii de proiectare, sumă care a fost restituită conform ordinului de plată din 23 ianuarie 2009.
Pe de altă parte, urmare a verificării efectuate cu privire la suspiciunile de fals și uz de fals reținute prin aceeași notă de informare, a fost comunicată autorității recurente rezoluția de neîncepere a urmării penale.
Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că pe de o parte, contractul de finanțare a mai fost verificat anterior, conform procesului-verbal din 18 martie 2008 pentru aceleași nereguli semnalate prin nota de informare a Departamentului de luptă antifraudă din 2007, și pentru care nu s-a propus rezilierea acestuia.
Astfel fiind, emiterea procesului-verbal de constatare din 1 aprilie 2010 prin care se rețin aceleași nereguli verificate, propunerea de reziliere a contractului de finanțare apare ca fiind nelegală, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte prejudicierea fondurilor comunitare acordate și în condițiile în care acestea au fost folosite în realizarea proiectului pentru care a fost contractat.
Invocarea recomandărilor conținute în adresele Departamentului de luptă antifraudă din 3 februarie 2010, din 22 octombrie 2009 și din 19 martie 2010 potrivit cărora trebuie recuperate integral sumele acordate conform contractului de finanțare, în lipsa unor probe concrete din care să rezulte neregularitățile și încălcările prevederilor contractuale de către intimata-reclamantă, nu pot constitui temei legal pentru rezilierea contractului.
Având în vedere toate aceste considerente, înalta Curte a constatat că sentința pronunțată de către instanța de fond era legală și temeinică și în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., a respins recursul formulat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5090/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5088/2011. Contencios → |
|---|
