ICCJ. Decizia nr. 5111/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.E., născut la data de 4 octombrie 1957 în comuna B., județul Cluj, domiciliat în municipiul T., județ Cluj.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, în ceea ce îl privește pe pârâtul B.E., deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.
Reclamantul a arătat, în esență, că din cuprinsul notei de constatare din 30 iulie 2008 rezultă că pârâtul B.E. a fost recrutat la data de 24 martie 1988, pentru supravegherea elementelor protestatare de la I.T.A. Turda, că pârâtul a semnat un Angajament, având numele conspirativ "H." și că, prin furnizarea informațiilor către Securitate, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare, a vizat această consecință.
Reclamantul a apreciat că informațiile furnizate de pârâtul B.E. au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la libera exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la muncă prevăzut de art. 18 din Constituția României din 1965.
Pârâtul B.E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și arătând, în esență, faptul că nu a dat nici o notă informativă, iar toate actele de care se prevalează reclamantul au fost întocmite exclusiv de către ofițerul de securitate H.A.
Prin sentința civilă nr. 773 din 2 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B.E. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Din nota de constatare nr. S/DI/l/1733 din 30 iulie 2008, întocmită de reclamant prin Direcția de Investigații, rezultă că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Județean de Securitate Cluj, Securitatea Turda, la data de 24 martie 1988, sub numele conspirativ "H.", pentru supravegherea elementelor protestatare de la I.T.A. Turda, că la aceeași dată, pârâtul a semnat un angajament din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului în direcția informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesau această structură a statului, iar, ca urmare a acestui angajament, pârâtul a întocmit mai multe note informative referitoare la persoane care intenționau să rămână în străinătate și respectiv care denigrau politica statului român.
Instanța a mai reținut că din probele administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentul semnat de pârât la 24 martie 1988 și notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale menționate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate pârâtul furnizând informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat.
Instanța de fond a apreciat că și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, informațiile cuprinse în notele informative întocmite de către pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția României de la acea dată.
S-a reținut astfel că, prin informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la muncă al persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
S-a apreciat că susținerile pârâtului, în sensul că prin angajamentul dat nu a oferit informații de natură să dăuneze persoanelor urmărite, ci a dorit să nu aibă probleme cu plecările în străinătate, nu pot fi reținute.
S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că pentru constatarea calității de colaborator, în accepțiunea O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanță durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât prin care a furnizat informații, fiind relevant aspectul că prin furnizarea de informații au fost încălcate drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei urmărite și că informațiile furnizate de pârât au calitatea cerută de lege, respectiv prin acestea se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
în consecință, având în vedere cele reținute anterior, instanța a admis acțiunea și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul B.E., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, formulându-se următoarele critici:
- instanța de fond nu a ținut seama de apărările sale, în sensul că angajamentul către fosta securitate a fost dat sub o puternică presiune, legată de accederea la un loc de muncă de șofer pe TIR;
- informațiile pe care le-a furnizat securității nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că aceste informații nu vizau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și nu au adus atingere drepturilor fundamentale ale vreunei persoane, nefiind identificată nici o persoană care să fi avut de suferit ca urmare a acestor informații.
Recurentul și-a încadrat, în drept, motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică formulată de recurent, împrejurările relevate de recurent, privind presiunile existente pentru ocuparea unui anumit loc de muncă sunt nerelevante, deoarece potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt exceptate de la constatarea calității de colaborator al securității numai persoanele care au furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată. Astfel, presiunile invocate de recurent nu se încadrează în acest text de lege și în mod corect nu au fost luate în considerare de instanța de fond.
în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, în mod nefondat susține recurentul că informațiile furnizate nu se încadrează în prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nici o persoană nu a avut de suferit ca urmare a acestor denunțuri. Astfel, textul de lege menționat nu condiționează stabilirea calității de colaborator al securității de îngrădirea efectivă a unor drepturi și libertăți, ci este suficientă denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
în speță, instanța de fond a apreciat în mod corect că informațiile furnizate, referitoare la intențiile unor persoane de a fugi în străinătate, denunțau atitudini potrivnice regimului comunist și vizau libertăți fundamentale (libertatea de conștiință, libertatea de mișcare).
Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea atacată era nelegală și netemeinică, înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5115/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5103/2011. Contencios → |
|---|
