ICCJ. Decizia nr. 5105/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond
Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta G.M.A. (C.M.A.), constatarea calității acesteia din urmă de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.
în motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtei s-a realizat în considerarea calității sale de revoluționar, la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989; potrivit notei de constatare din 27 august 2008 și a înscrisurilor anexate, pârâta a fost recrutată de organele Securității Statului pentru cunoașterea activității unor cetățeni români și străini, precum și a altor aspecte ce prezentau interes pentru acestea, pentru "furnizarea de informații referitoare la activitatea persoanelor române și străine care frecventează complexul hotelier "C.", semnând un angajament în acest sens și preluând numele conspirativ "L.".
Reclamantul a arătat că pârâta a furnizat organelor de securitate note informative olografe cuprinzând informații utile acestora, semnalând două studente la medicină care au încercat să discute cu o serie de cetățeni maghiari cazați în hotel, precum și faptul că prin nota informativă din 8 aprilie 1987, pentru care pârâta a fost recompensată cu un cartuș de țigări, a informat organele de securitate despre intenția unei cunoștințe, fost mecanic auto, de a pleca ilegal din țară.
S-a arătat în motivarea acțiunii că astfel de informații se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât contactele cetățenilor români cu cei străini erau privite cu suspiciune de organele de securitate, astfel că este întrunită prima cerință a legii.
Reclamantul a mai arătat că este întrunită și cerința ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în speță dreptul la viață privată consacrat în art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta G.M.A. (C.M.A.) a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4263 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta G.M.A. (C.M.A.) și, în consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
- pârâta a fost recrutată de organele de securitate urmare a aprobării raportului cu propunere de recrutare în calitate de colaborator a numitei C.M.A., din data de 15 martie 1987, raport în care se menționează că "în procesul verificării și atragerii la colaborare a fost folosită în unele cazuri pe care le-a rezolvat bine".
- în data de 31 martie 1987, pârâta a semnat un angajament de colaborare cu organele de securitate, menționând că materialele pe care le va furniza vor fi sub formă de note informative scrise pe care le va semna cu numele de "L.".
- nota de constatare din 27 august 2008, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S., coroborată cu aspectele cuprinse în cererea de chemare în judecată, pe care reclamantul își fundamentează acțiunea, reține activitatea de colaborator/informator a pârâtei concretizată în raport de două note informative olografe furnizate de pârâtă, semnate cu numele conspirativ "L." și de faptul că pârâta a fost recompensată de organele de securitate, potrivit raportului.
Instanța de fond a apreciat că din documentele invocate reiese în mod cert întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar, în ceea ce privește cea de-a doua cerință a legii, ca această furnizare de informații să fi vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, instanța a apreciat, de asemenea, că este în egală măsură întrunită.
Astfel, s-a reținut că furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele în cauză, atât cetățenii străini, cât și pe cei români cu care aceștia au intrat în legătură, unor consecințe negative pentru ei, constituind activități prin care s-a îngrădit dreptul la viață privată a persoanelor în cauză, consacrat de art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Instanța a mai reținut faptul că aspectele invocate de pârâtă prin întâmpinare, relativ la situația grea care a determinat-o să accepte o atare colaborare, sau împrejurarea că pârâta a fost, ulterior colaborării sale cu organele de securitate, urmărită la rândul ei pentru legături cu străinii, nu pot constitui cauze de nereținere a calității de colaborator, acestea din urmă fiind prevăzute expres în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ipoteze neîntrunite în speță.
S-a mai apreciat că faptul că pârâta a participat la Revoluția din decembrie 1989, fiind rănită, nu prezintă nicio relevanță în prezenta cauză.
Constatând întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, instanța, în temeiul art. 11 din același act normativ, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securității.
2. Calea de atac exercitată
împotriva acestei hotărâri, pârâta C.M.A. (G.M.A.) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea acesteia spre rejudecare sau modificarea în sensul respingerii acțiunii formulate de C.N.S.A.S.
în motivarea căii de atac recurenta susține că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținând că aceste prevederi definesc mult prea larg calitatea de colaborator al Securității, fapt ce afectează situația sa de persoană care deține titlul de luptător pentru Revoluția din Decembrie 1989.
Se menționează, în esență, că deși a fost recrutată de organele Securității pentru "furnizarea de informații referitoare la activitatea persoanelor române și străine care frecventau complexul hotelier Continental Târgu Mureș", informațiile furnizate se refereau la aspecte întâmplătoare ale unor clienți ai complexului hotelier, fără relevanță sub aspect informativ, care nu au afectat în nici un mod viața privată, onoarea sau reputația unor persoane.
De asemenea, se susține că notele informative menționate de reclamantă și depuse la dosar au fost date în contextul în care avea vârsta de 17 ani și 5 luni, avea o situație familială precară, a fost indusă în eroare că informațiile erau destinate conducerii complexului hotelier, a apreciat că relatările despre persoane care erau predispuse a săvârși fapte cu caracter infracțional nu reprezintă o atingere adusă vieții private a acestora întrucât manifestările de a încerca trecerea ilegală a graniței și actual sunt pedepsite de lege, unele notele informative sunt datate anterior angajamentului de la 31 martie 1987, astfel că în mod greșit i s-a atribuit calitatea de colaborator al Securității, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
De asemenea, recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că a fost rănită în Revoluția din Decembrie 1989, deși sentința pronunțată în sensul constatării calității de colaborator al Securității o afectează în mod direct.
Recurenta a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, susținând, în esență, că acestea sunt mult prea generale, imprecise și pot conduce la confuzii, neexistând posibilitatea unei analize și aprecieri corecte a ceea ce înseamnă activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel că se impune corectarea acestor prevederi legale.
Se susține neconstituționalitatea acestor dispoziții în raport și cu prevederile art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, cât și din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a motiva criticile de neconstituționalitate sub aceste aspecte.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.
Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă, arătând că motivele expuse nu privesc probleme de constituționalitate ci de modificare legislativă, autoarea excepției neaducând critici dispoziției legale menționate din perspectiva prevederilor și principiilor Constituției sau ale tratatelor internaționale ratificate de România.
Prin concluziile scrise, C.N.S.A.S. solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală și temeinică sentința atacată, susținând că notele informative care au vizat persoane care intenționau să treacă ilegal frontiera, într-o perioadă în care aceasta rămânea singura opțiune în fața refuzului autorităților de a permite exercitarea dreptului la libera circulație, această faptă reprezentând o atitudine potrivnică regimului comunist, puteau conduce la măsuri de verificare, urmărire, investigații care ar fi însemnat cel puțin încălcarea dreptului la viață privată. Mai mult,victimele delațiunii aveau încredere în persoana recurentei, solicitându-i ajutorul în acest sens, această situație constituind un element de gravitate.
Tot astfel, denunțând persoane care aveau legături neoficiale cu cetățeni străini, recurenta a conștientizat că asupra acestora urma, de obicei, cel puțin o acțiune de verificare ce presupunea ingerințe în viața personală a celor denunțați, cu consecința încălcării dreptului la viață privată.
3. Soluția instanței de recurs
Instanța de recurs analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciază că în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, se impune respingerea acesteia, întrucât argumentele expuse de recurentă în motivarea acestei cereri nu pot fi apreciate ca veritabile critici de neconstituționalitate astfel cum impun dispozițiile art. 10 alin. (2) coroborate cu art. 2 din Legea nr. 47/1992 republicată, în realitate urmărindu-se reformularea textului legal considerat neclar.
înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susținerile părților, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securității, trebuie îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008, după cum urmează:
- persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.
Condiția este îndeplinită, având în vedere că recurenta a semnat la data de 31 martie 1987 un angajament de colaborare cu organele de Securitate, preluând numele informativ "L.", nefiind contestate normele informative furnizate organelor Securității.
Este suficientă existența materială a unei singure relatări verbale sau scrise a colaboratorului, ori consemnată de lucrătorii Securității, pentru ca furnizarea informațiilor să îndeplinească cerințele legale.
Recurenta nu se află în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) teza a II-a respectiv să fi furnizat "informațiile cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice pentru cauza pentru care a fost fie cercetată fie judecată și condamnată".
De asemenea, nu se află nici în ipoteza tezei a III-a a aceluiași articol potrivit căruia "persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție_".
- prin informațiile furnizate să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Din actele dosarului rezultă că informațiile furnizate de recurentă s-au referit la persoane care intenționau să treacă frontiera statului Român, dovadă în acest sens fiind nota informativă din 8 aprilie 1987, prin care se aducea la cunoștință organelor de Securitate intenția numitului F.F. de a pleca ilegal din țară, în aceeași zi recurenta fiind recompensată, astfel cum rezultă din raportul aflat la fila 50 dosar fond.
Această notă informativă a fost exploatată de organele de Securitate, astfel cum rezultă din nota ofițerului menționată în cuprinsul acesteia.
Intenția unei persoane de a pleca ilegal din țară este evident că la acel moment reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, aceasta fiind singura posibilitate de exercitare a dreptului la liberă circulație.
Sursele Securității, înainte de 1989 înțelegeau prin intenția de a pleca ilegal din țară, atât dorința de a refuza înapoierea ulterioară unei deplasări legale în străinătate, cât și trecerea frauduloasă a frontierei, variantă pe care victima delațiunii a și încercat-o cu ajutorul recurentei, astfel că informațiile furnizate de recurentă referitoare la persoana numitului F.F., prin nota informativă din 8 aprilie 1987, se refereau la atitudini potrivnice regimului comunist.
Această apreciere a organelor de securitate era suficientă pentru încadrarea informațiilor furnizate de recurentă în prevederea legală conținută de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.
Nu este obligatorie detalierea informațiilor furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informațiilor utile pentru Securitate prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
în consecință, este suficientă o singură informație care să facă referiri la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist pentru a fi îndeplinită cerința menționată anterior, iar existența notei informative din 8 aprilie 1987 nu a fost contestată de recurentă.
- informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Informațiile furnizate trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului, nefiind obligatoriu ca informațiile să fi și produs îngrădirea despre care face vorbire art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cel puțin în persoana numitului F.F. informațiile erau apte să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, nota informativă din 8 aprilie 1987 fiind propusă pentru exploatare Serviciului 1/A de organele Securității.
împrejurarea că notele informative nu au fost urmate de îngrădiri ale drepturilor și libertăților persoanelor vizare nu prezintă relevanță, întrucât "vizarea" îngrădirii unor drepturi nu presupune dovedirea încălcării propriu-zise a acestora, fiind suficient ca acele informații să fie apte să ducă la îngrădirea unor astfel de drepturi și libertăți, posibilitate de care recurenta putea și trebuia să fie conștientă.
De asemenea, lipsa de reprezentare a urmărilor notelor informative, situația socială și materială, cât și deținerea unui certificat de revoluționar sau urmărirea ulterioară de către organele de Securitate, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceste aspecte nu exclud stabilirea calității de colaborator a Securității în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
în consecință, față de considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5103/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5098/2011. Contencios → |
|---|
