ICCJ. Decizia nr. 5088/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 123 din 12 ianuarie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul U.I. împotriva sentinței nr. 81/F-CONT din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, prin decizia nr. 1875 din 30 martie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul U.I. împotriva sentinței nr. 19/F-CONT din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța aceste decizii, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că în mod corect au apreciat instanțele de fond că acțiunile formulate de reclamant sunt inadmisibile, hotărârile recurate fiind temeinice și legale, în raport cu prevederile art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora procedura prealabilă administrativă, pe care recurentul a realizat-o tardiv și fără a invoca motive temeinice, este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ.
împotriva deciziilor nr. 123 din 12 ianuarie 2011 și nr. 1875 din 30 martie 2011, pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare U.I., invocând prevederile art. 318 din C. proc. civ.
Se invocă în contestația în anulare faptul că decizia nr. 123/2011, prin care s-a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 81/F CONT din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești este rezultatul unei erori materiale.
Aceasta deoarece ordinul de eliberare din funcție este lovit de nulitate absolută, iar în ceea ce privește plângerea prealabilă se arată că a formulat-o cu depășirea termenului de 30 de zile dar invocă contestatorul în cauză existau motive temeinic justificate deoarece a solicitat conexarea dosarelor aflate pe rolul Curții de Apel Pitești, cerere refuzată în mod nejustificat de către instanța de recurs.
Se arată că ambele decizii pronunțate în recurs contestate pe calea contestației în anulare aveau ca obiect ordinul de eliberare din funcție emis de intimat din 16 noiembrie 2009 privind funcția de manager al Spitalului de Recuperare B.
în ședința publică din 1 noiembrie 2011 Curtea în baza art. 164 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. a dispus conexarea dosarelor având în vedere faptul că în ambele dosare se contestă aceleași decizii existând identitate de părți, obiect și cauză.
în aceeași ședință, contestatorul își precizează temeiul juridic al formulării contestației în anulare în sensul aplicării dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ.
Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul U.I. în baza art. 318 din C. proc. civ. împotriva deciziilor nr. 123 din 12 ianuarie 2011 și nr. 1875 din 30 martie 2011 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 din C. proc. civ.
Prin decizia nr. 123 din 17 ianuarie 2011 pronunțată înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul-contestator împotriva sentinței civile nr. 81/ F-CONT din 30 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 81/F CONT din 30 aprilie 2010 s-a respins acțiunea reclamantului având ca obiect anularea Ordinului nr. 211 din 16 noiembrie 2009 emis de intimat ca inadmisibil, pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin decizia nr. 1875 din 30 martie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar, s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul-recurent, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 19/F-CONT din 22 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 19/F-CONT din 22 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului formulată împotriva Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009 ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Ambele decizii contestate pe calea contestației în anulare în baza art. 318 din C. proc. civ. au ca obiect soluții de fond pronunțate de Curtea Apel Pitești în dosare diferite dar care au ca obiect comun și au avut o soluționare pe excepție identică . în ambele dosare s-a solicitat de contestator anularea Ordinului nr. 2111 din 16 noiembrie 2009 emis de intimat prin care s-a dispus eliberarea contestatorului din funcția de manager al Spitalului de recuperare Brădit, iar soluția pronunțată în ambele dosare a fost respingerea acțiunii reclamantului-contestator, ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Pitești au fost menținute de către instanța de recurs prin respingerea recursurilor ca nefondate prin deciziile contestate în prezenta cauză, menținând o situație de fapt aceea că în cauză acțiunea este inadmisibilă pe motiv că procedura prealabilă, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii nu a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Contestația în anulare a fost întemeiată de contestator pe dispozițiile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.
Verificând contestația formulată, întemeiată pe aceste dispoziții și verificând în concret motivele invocate, Curtea apreciază că în cauză nu există o eroare materială esențială de natură să fi determinat soluțiile din recurs contestate, iar pe de altă parte nu se poate reține că respingând recursul s-a omis din greșeală să se cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
în primul rând soluțiile contestate, pronunțate prin deciziile nr. 123/2011 și nr. 1875/2001 au fost de respingere a recursurilor ca nefondate în fiecare dosar în parte neputându-se reține existența unei greșeli materiale care să fi determinat această soluție. Soluționarea nu a fost prin admiterea unei excepții de procedură, iar respingerea ca nefondat a recursului în ambele dosare a fost o consecință a aprecierii instanței de recurs în sensul temeiniciei și legalității soluțiilor de fond recurate.
Contestatorul invocă în contestația în anulare motive care nu se încadrează în dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. deoarece privesc legalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel Pitești în ambele dosare fapt care excede dispozițiile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. contestatorul invocând în concret motive de recurs respectiv de aplicare a legii conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., motive care nu se încadrează în dispozițiile speciale prevăzute pentru promovarea unei căi extraordinare de atac, motive care sunt expres prevăzute de lege.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 320 alin. (1) din C. proc. civ. a respins ca nefondată contestația în anulare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5097/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5078/2011. Contencios → |
|---|
