ICCJ. Decizia nr. 5118/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul P.C. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii din 19 noiembrie 2009, considerând-o nelegală pentru că nu a fost înștiințat de întocmirea dosarului respectiv, nu a avut cunoștință de probele de la dosar și nici de punctul de vedere al "reclamantei", în cuprinsul acestei hotărâri făcându-se referire la competența profesională determinată de modul de realizare a sarcinilor și a atribuțiilor de serviciu și nu a criteriilor care stau la baza nominalizării salariaților în vederea concedierii, solicitând și obligarea Consiliului la plata de despăgubiri către reclamant.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în raport de prevederile art. 16,art. 18 alin. (1) și art. 20 alin. (7), (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000, din interpretarea cărora rezultă că, prin activitatea sa, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării își exercită rolul său de organ al Administrației Publice Centrale și se pronunță asupra faptelor de discriminare prin hotărâri.
Analizând cu precădere excepția invocată de pârât, Tribunalul a constatat că nu este competent să soluționeze plângerea formulată împotriva hotărârii din 19 noiembrie 2009, motiv pentru care a admis excepția invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Cererea s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel sub nr. 3299/54/2010, iar în cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, cu motivarea că reclamantul a contestat hotărârea din 19 noiembrie 2009 la data de 01 august 2010, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, iar comunicarea s-a făcut la 16 martie 2010.
Prin sentința nr. 6/2011 din 10 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității introducerii acțiunii și în consecință, a respins contestația formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anularea hotărârii din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 20 alin. (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000 republicată, coroborat cu art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, hotărârile Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.
Reținând că hotărârea atacată a fost comunicată și primită de reclamant la data de 16 martie 2010, astfel cum rezultă din confirmarea de primire semnată de destinatar, existentă la dosar, precum și faptul că reclamantul a formulat contestație la instanța de judecată la data de 10 august 2010, înregistrată la Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, instanța a constatat tardivitatea depunerii acesteia, raportat la termenul de 15 zile reglementat expres de dispozițiile legale menționate anterior.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate pentru nulitatea hotărârii derivată din lipsa rolului activ al instanței, neverificarea procedurii de citare viciată în fazele anterioare și încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al petentului - salariat concediat prin acte unilaterale discriminatorii ale angajatorului, cenzurate subiectiv și partinic de organul de control - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Se solicită trimiterea cauzei spre o nouă și completă cercetare la Curtea de Apel Craiova, pentru motivele de casare vizate de art. 304, pct. 5 - 7 și 9, art. 312 alin. (5), art. 313 și art. 315 C. proc. civ., precum și obligarea intimaților căzuți în pretenții la cheltuieli de judecată.
Arată recurentul că s-a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cerând sprijin pentru protecția drepturilor sale de salariat și anularea actelor ilegale de concediere, iar petiția înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu nr. 7304 din 03 august 2009 s-a soluționat prin hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 557 din 19 noiembrie 2009, prin respingerea acesteia.
Mai arată recurentul că soluționarea cauzei prin încălcarea regulilor imperative privind citarea, dreptul la apărare, contradictorialitatea, neverificarea condițiilor de fond ce pun sub semnul întrebării respectarea criteriilor și principiilor vizând selectarea personalului ce urmează a fi concediat reprezintă nulități de netrecut, ce urmează a fi cenzurate de către instanța de contencios administrativ.
Recurentul subliniază faptul că în cauză sunt vizate drepturi fundamentale (Constituția României,art. 41,art. 24 - dreptul la muncă și dreptul la apărare), iar concedierile dispuse cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 76 și despăgubirile salariaților pentru pagubele pricinuite de angajator sunt stabilite prin art. 269, ambele C. muncii, astfel că trebuie să se rețină un slab rol activ al Curții de Apel Craiova prin soluționarea superficială a cenzurii în contencios, fapt ce determină trimiterea cauzei la aceiași Curte de Apel pentru rejudecare fondului cauzei, cu îndrumări de urmat.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, înalta Curte reține faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.C. a solicitat să se dispună anularea hotărârii din 19 noiembrie 2009, emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea fiind promovată în fața Tribunalului Olt la data de 10 august 2010.
Potrivit art. 20 alin. (9) și (10) din O.G. nr. 137/2000 republicată, coroborat cu art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Hotărârile Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.
De asemenea, la pct. VI al hotărârii din 19 noiembrie 2009 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în data de 19 noiembrie 2009 este menționată calea de atac, respectiv faptul că hotărârea poate fi atacată la instanța competentă, în termenul legal, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel că reclamantul avea obligația legală de a contesta în termen de 15 zile de la comunicare conform legii, întrucât calea de atac este expres stipulată în cele două acte normative susmenționate.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă faptul că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 16 martie 2010, astfel cum reiese din confirmarea de primire semnată chiar de către destinatar, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, iar acesta a formulat contestație în fața instanței la data de 10 august 2010, depășind astfel termenul imperativ stabilit de lege.
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, astfel că sancțiunea nerespectării în speță a termenului procedural prevăzut de lege este decăderea.
Pentru aceste considerente, înalta Curte apreciază că în mod corect a admis instanța de fond excepția tardivități introducerii acțiunii și a respins, în consecință, contestația formulată de reclamant.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului, referitoare la lipsa rolului activ al instanței, la neverificarea procedurii de citare în fazele anterioare, la încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al petentului, sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5114/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4984/2011. Contencios → |
|---|
