ICCJ. Decizia nr. 5297/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții R.D.C., L.R.E., M.M., S.O., M.E., H.A.M., P.M., I.O.M., L.M., N.N. și R.T., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat anularea adresei din 18 iunie 2009 a Ministerului Finanțelor Publice, anularea ordinului nr. 1328/C/8722 din 2 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, anularea deciziei nr. 50 din 2 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, anularea hotărârii nr. 56 din 6 august 2009 emisă de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, suspendarea executării ordinului nr. 1328/C/8722 din 2 iulie 2009 și a deciziei nr. 50/2009, obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "cheltuieli de personal" cu sumele necesare plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru lunile iunie 2009-decembrie 2009; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să suplimenteze fondurile prevăzute pentru Ministerul Public cu titlu de "cheltuieli de personal" cu sumele necesare plății sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% pentru lunile iunie 2009-decembrie 2009; obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să includă în proiectul de buget al Ministerului Public pentru anul 2010 la titlul de "cheltuieli de personal" sumele necesare plăți sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru anul bugetar 2010; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în proiectul bugetului Ministerului Public pentru anul 2010 la titlul "cheltuieli de personal" sumele necesare plății sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% pentru anul bugetar 2010.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin decizia nr. 18 din 4 martie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută prevăzută de lege, începând cu data de 1 martie 2009, personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul parchetelor.
Pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și a lipsei de obiect a acțiunii și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat conexarea cauzei la dosarul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, susținând că există identitate de obiect și cauză. S-a menționat de asemenea și Dosarul, pentru aceleași considerente.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3886 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de obiect invocate de pârâtul Parchetul General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ca neîntemeiate, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții R.D.C., L.R.E., M.M., S.O., M.E., H.A.M., P.M. , I.O.M., L.M., N.N. și R.T., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Ministerul Finanțelor Publice, a anulat decizia nr. 50 din 2 iulie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Hotărârea nr. 56 din 6 august 2009 emisă de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, actul administrativ din 18 iunie 2009 emis de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și actul administrativ nr. 1328/C/8722 din 2 iulie 2009 emis de Parchetul General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce îi privește pe reclamanți, a respins în rest acțiunea ca rămasă fără obiect și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Parchetul General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Față de adresa din 2 iulie 2007, pârâtul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivată pe împrejurarea că nu este un act administrativ producător de efecte juridice.
Curtea de Apel a apreciat că excepția este neîntemeiată față de împrejurarea că reclamanții solicită anularea deciziei nr. 50/2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și hotărârea nr. 56/2009 emisă de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar adresa din 2009 este un înscris care a stat la baza actelor contestate. Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța are căderea să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actelor contestate.
Solicitarea pârâtului de a se respinge acțiunea ca lipsită de obiect pe motiv că decizia nr. 50/2009 și ordinul nr. 1328/C/8722/2009 au fost abrogate ca urmare a emiterii ordinului nr. 2777 din 17 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost constatată de către instanța de fond, ca neîntemeiată.
Actul contestat a fost motivat pe faptul că, prin adresa Ministerului Finanțelor Publice, s-a comunicat autorității pârâte că a fost suspendată plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% întrucât această plată intră sub incidența O.U.G. nr. 71/2008, precum și impactul măsurilor de rectificare bugetară asupra bugetului Ministerului Public, conform O.U.G. nr. 34/2009.
Cu privire la O.U.G. nr. 71/2008, Curtea de Apel a constatat că ordonanța se referă la plata eșalonată a drepturilor salariale restante, în condițiile în care această restanță este cuantificată, făcând posibilă determinarea unui termen de achitare a acesteia.
Or, în cauză, Ordonanța nu este aplicabilă. Plata eșalonată nu poate să privească salariile care ar fi plătite în prezent și în viitor fără sporul de 50%, întrucât aceste sume ar deveni la rândul lor restante și nu ar mai putea fi cuantificate și achitate.
în ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat suspendarea actului 1328/C/8722 din 2 iulie 2009 și a deciziei nr. 50 din 2 iulie 2009, dar și cu privire la solicitările de obligare a Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să includă în proiectul de buget al Ministrului Public pentru anul 2010 la titlul de "cheltuieli de personal" sumele necesare plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru anul bugetar 2010, precum și obligarea Ministerul Finanțelor Publice să includă în proiectul bugetului Ministrului Public pentru anul 2010 la titlul de "cheltuieli de personal" sumele necesare plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru anul bugetar 2010, precum și capetele de cerere prin care s-a solicitat obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în calitate de ordonator principal de credite să solicite Ministerul Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public cu titlu de "cheltuieli de personal" cu sumele necesare plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru lunile iunie 2009-decembrie 2009 și de obligare a Ministerul Finanțelor Publice să suplimenteze fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Public cu titlu de "cheltuieli de personal" cu sumele necesare plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru lunile iunie 2009-decembrie 2009, față de solicitarea expresă a reclamanților, menționată prin concluziile scrise depuse la 9 mai 2011, de respingere a acestor capete de cerere ca rămase fără obiect, în aplicarea principiului disponibilității, Curtea de Apel a respins ca rămase fără obiect aceste capete de cerere.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de fond a constatat că acesta a fost formulată în raport de capetele de cerere cu privire la care reclamanții au menționat că renunță să le mai susțină și au solicitat să fie respinse ca rămase fără obiect.
împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamanții R.D.C., L.R.E., M.M., S.O., M.E., H.A.M., P.M. , I.O.M., L.M., N.N. și R.T. și pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Ministerul Finanțelor Publice.
1. Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în motivarea recursului, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., apreciind că sentința primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se arată că, la baza deciziei nr. 50 din 2 iulie 2009 cât și la baza hotărârii nr. 56/2009 au stat adresa din 2009 a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție (depusă la dosarul primei instanțe), adresă prin care se aducea la cunoștința ordonatorilor secundari de credite faptul că, trebuie să ia măsuri pentru suspendarea aplicării deciziei de acordare a sporului de 50%, motivat de faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu a mai alocat fondurile necesare acordării acestui spor.
Cu toate că aceste fonduri au fost solicitate Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta, prin adresa din 2009, comunică Parchetului General că solicitarea de plată în continuare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, este suspendată, întrucât această plată intră sub incidența O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, ordonanță care prevede printre altele plata eșalonată a acestor sume pe perioada 2010-2012.
Recurentul mai arată că, începând cu data de 12 noiembrie 2009 (data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009-legea unică de salarizare), personalul auxiliar de specialitate beneficiază de acordarea sporului neuropsihic de 50% , conform art. 4 din anexa nr. VI la Lege.
La momentul la care Colegiul de conducere a luat hotărârea de a respinge contestațiile personalului auxiliar de specialitate, nu exista nici un temei legal pentru menținerea sporului neuropsihic de 50%.
2. Ministerul Public-Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, raportat la art. 137 din C. proc. civ., reiterează excepția inadmisibilității acțiunii în raport de natura juridică a actului atacat.
Se susține că adresa 2 iulie 2009 emisă Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, republicată, întrucât nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a face parte din această categorie de acte juridice.
Recurentul mai arată că pronunțarea sentinței de fond este dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
în aplicarea prevederilor art. 4 alin. (1) din anexa VI a Legii nr. 330/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a emis ordinul nr. 2777 din 17 noiembrie 2009 și decizia nr. 2778 din 17 noiembrie 2009, acte prin care se stabilește că, în perioada 12 noiembrie-31 decembrie 2009, procurorii din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, personalului de specialitate juridică asimilat procurorilor și judecătorilor, personalul auxiliar de specialitate și tehnicieni criminaliști din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și un spor de confidențialitate de 5%.
După data de 1 ianuarie 2010 urmează a se face aplicarea prevederilor art. 4 alin. (3) din anexa VI a Legii nr. 330/2009.
în aceste condiții, este evident că atât decizia nr. 50 din 2 martie 2009, cât și ordinul nr. 1328/C/8722 din 2 iulie 2009 au fost abrogate ca urmare a emiterii ordinului nr. 2777 din 17 noiembrie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, recurentul consideră că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
Cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
3. Reclamanții, în motivarea recursului, susțin că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, considerând în mod greșit că punctele 7 și 8 din petitul acțiunii inițiale, astfel cum au fost restrânse pentru perioada iunie-noiembrie 2009, au rămas fără obiect, respingându-le în această modalitate și respingând și cererea de chemare în garanție, formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit pct. 1 al concluziilor formulate pentru termenul din data de 18 mai 201, recurenții-reclamanți au precizat acțiunea, în sensul că la pct. 7 și 8 din petitul acțiunii inițiale au restrâns perioada solicitată la lunile iunie-noiembrie 2009, datorită apariției Legii nr. 330/2009. Totodată, au renunțat la punctele 9 și 10 din petit tot datorită acestui act normativ, acestea din urmă rămânând fără obiect.
Reclamanții au arătat că motivarea acestei precizări a fost una deosebit de clară, în sensul că prin Legea nr. 330/2009 au primit drepturile salariale cuvenite începând cu luna următoare intrării în vigoare a legii, respectiv începând cu luna decembrie 2009. Cât timp Legea nr. 330/2009 și ordinul nr. 2777 din 17 noiembrie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu au retroactivat, acțiunea formulată era în continuare întemeiată, în sensul recuperării sumelor datorate pentru perioada dintre suspendarea produsă prin actele administrative nelegale anulate de instanța de fond și data apariției legii.
4. Ministerul Finanțelor Publice, în motivarea recursului, susține că acțiunea este inadmisibilă în primul rând din prisma lipsei procedurii administrative prealabile față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, reclamanții nu au învederat în cuprinsul cererii parcurgerea acestei etape prealabile obligatorii potrivit legii și nici nu au fost comunicate, împreună cu cererea de chemare în judecată, dovezi din care să rezulte îndeplinirea acestei proceduri.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, recurentul menționează ca obiectul acțiunii în contencios administrativ este anularea unui act administrativ, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești se va efectua în perioada 2010-2012, urmând ca de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personal auxiliar să fie suspendată.
Trebuie menționat că ordonanța vizează modul de plată a sporurilor acordate prin hotărâri judecătorești, care nu sunt reglementate prin lege și în nici un caz nu are în vedere salariul de încadrare sau al sporurilor stabilite potrivit legii (spor de vechime, indemnizație de conducere etc.), la care este îndreptățită orice persoană încadrată în muncă.
Se mai arată că în nici un caz nu poate fi vorba nici de aplicarea retroactivă a O.U.G. nr. 71/2009, întrucât sub incidența acesteia urmează să intre, începând cu data de 18 iunie 2009, data intrării în vigoare a ordonanței, doar operațiunile de plată a sumelor stabilite prin titluri care nu au fost valorificate până la acea dată.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin decizia nr. 18 din 4 martie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută prevăzută de lege, începând cu data de 1 martie 2009, personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul parchetelor.
Reclamanții au susținut că, deși acest drept salarial a fost prevăzut de lege și a fost obținut și prin hotărâri judecătorești, sporul nu a fost recunoscut de angajator decât la data de 4 martie 2009 prin ordinul menționat anterior și a fost consemnat în carnetele de muncă.
Prin ordinul nr. 1328/C/8722 din 2 iulie 2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr. 18 din 4 martie 2009, începând cu data de 1 iunie 2009. La baza acestei decizii a stat adresa din 2009 a Ministerului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat Ministerului Public că acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este suspendată conform O.U.G. nr. 71/2009.
Prin decizia nr. 50 din 2 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus aplicarea dispozițiilor cuprinse în ordinul nr. 1328 din 2 iulie 2009 și suspendarea aplicării deciziei nr. 18/2009.
Prin urmare, înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, întrucât dreptul reclamanților la plata drepturilor salariale lunare nu se circumscrie cadrului instituit prin O.U.G. nr. 71/2009 aplicabil numai în privința sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, iar actul contestat are caracter retroactiv și contravine dispozițiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, reclamanții fiind vătămați în dreptul lor la plata salariului.
Este necontestat caracterul retroactiv al ordinului nr. 1328 din 2 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului înalta Curte de Casație și Justiție, atât timp cât actul a fost emis în cursul lunii iulie și dispune suspendarea de la data de 01 iunie 2009 a plății sporului în litigiu, realizând, cu alte cuvinte, în luna iulie o diminuare a drepturilor salariale ale reclamanților aferente muncii prestate în perioada anterioară, respectiv în cursul lunii iunie.
în același sens, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, aplicabile în temeiul art. 3 alin. (2) din aceeași lege și în privința actelor administrative cu caracter normativ ce formează obiectul cauzei, ordinul contestat trebuia să fie elaborat și emis cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată, care consacră principiul neretroactivității, ceea ce însă nu s-a întâmplat în cauza dedusă judecății.
Emiterea actului administrativ contestat cu nesocotirea principiului neretroactivității aduce atingere și principiului securității raporturilor juridice, care este implicit în toate articolele Convenției Europene a Drepturilor Omului și care a fost consacrat în jurisprudența C.E.D.O., atâta timp cât certitudinea reclamanților cu privire la drepturile salariale ce li se cuveneau pentru munca deja prestată în cursul lunii iunie a fost înlăturată printr-o măsură dispusă în cursului lunii iulie.
Pe cale de consecință, înalta Curte reține că, prin emiterea actului administrativ cu încălcarea principiului retroactivității și a principiului securității raporturilor juridice, autoritatea emitentă a manifestat un evident exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, prin atingerea adusă dreptului cert al reclamanților de a primi drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 în cuantumul previzionat la sfârșitul lunii iunie.
în ceea ce privește susținerile referitoare la respingerea de către Curtea de apel a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, se constată că acestea nu pot fi primite. întemeiat a apreciat instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 din C. proc. civ., întrucât nu se poate reține existența în sarcina Ministerului Finanțelor Publice a unei obligații de garanție sau despăgubire, în ipoteza admiterii acțiunii.
în jurisprudență, s-a reținut în mod constant că "instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros" și că obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau a unui drept subiectiv. Or, în raport cu obiectul acțiunii și atribuțiile ce revin Ministerului Finanțelor Publice potrivit Legii nr. 500/2002, ministerul nu este debitorul unei obligații de garanție sau de despăgubire, iar executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii se face cu respectarea procedurii prevăzute de O.G. nr. 22/2002.
Motivul de recurs invocat de Ministerul Finanțelor Publice potrivit căruia acțiunea trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile este neîntemeiată și nu poate fi primită, deoarece față de Ministerul Finanțelor Publice nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, deci nu era necesar ca reclamanta să efectueze plângere prealabilă pentru acest minister.
Nici motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a respins pct. 7 și 8 din acțiune ca rămas fără obiect, nu poate fi primit, deoarece consecința anulării deciziei nr. 50/2009 este rămânerea în vigoare a dispozițiilor de plată care urmau a se efectua până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Astfel fiind, înalta Curte, analizând susținerile și criticile formulate de recurenți sintetizând motivele de recurs invocate în funcție de legătura lor logică, constată că acestea sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., înalta Curte a respins recursurile declarate, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5127/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4992/2011. Contencios → |
|---|
