ICCJ. Decizia nr. 5127/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamantul I.D., cetățean din Republica Moldova în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC) și E.N.E. în calitate de Președinte A.N.C, a cerut ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța, să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și pe cale de consecință să fie obligați să-i analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, emițând ordinul de acordare a cetățenie române.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata de daune interese în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, 1000 lei cu titlu de daune morale.
1. Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 3907 din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea reclamantului I.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E., în sensul că a fost constatat refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române și a obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte.
Curtea a constatat că de la data depunerii cererii reclamantului au trecut mai mult de 4 ani de zile, termenul fiind exagerat de lung și tinzând la negarea dreptului reclamantului la dobândirea cetățeniei române.
Faptul că legea specială nu prevede un anumit termen nu însemnă că autoritatea pârâtă poate să soluționeze cererea oricând, ci aceasta trebuie efectuată într-un termen rezonabil. Nici faptul că soluționarea cererii depinde de anumite demersuri întreprinse pe lângă alte autorități nu este de natură să justifice o întârziere de 4 ani și jumătate, așa cum s-a întâmplat în cauza de față.
Curtea a constatat că autoritatea pârâtă întârzie în mod nejustificat în soluționarea cererii reclamantului, motiv pentru care se impune stabilirea unui termen cert, rezonabil, înăuntrul căruia autoritatea pârâtă să procedeze la soluționarea cererii.
Instanța apreciază că termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii este rezonabil, având în vedere numărul mare de cereri formulate și demersurile ce trebuie întreprinse pentru lămurirea situației reclamantei.
Referitor la daunele interese și morale, în raport de prevederile art. 998-999 C. civ., solicitarea urmează a fi respinsă, reclamantul nefăcând dovada producerii acestora.
2. Recursurile declarate de Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
A. Recursul Ministerului Justiției
Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond, indicând ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât începând cu data de 10 martie 2010 Autoritatea Națională pentru Cetățenie a devenit operațională și are competența de a soluționa cererea referitoare la obiectul pretenției deduse judecății.
De asemenea, a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
B. Recursul Autorității Naționale pentru Cetățenie
Recurenta a indicat ca temei de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. A criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond, întrucât a considerat că instanța nu a soluționat excepțiile procesuale invocate, nu a examinat mijloacele de probă existente la dosarul cauzei și nu a motivat hotărârea.
S-a arătat faptul că instanța nu a analizat actele și lucrările dosarului, întrucât a fost reținută o altă situație de fapt, străină de natura cauzei.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursurile formulate și rejudecând cauza pe fond va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca rămase fără obiect cererile privind obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei și constatarea refuzului nejustificat pentru considerentele ce urmează:
în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Analizând excepția lipsei de interes invocată în cauză, înalta Curte a constatat că excepția este neîntemeiată și o va respinge ca atare, având în vedere următoarele argumente.
Condiția interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile "interesate".
Recurentul nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.
Or, interesul recurentei ANC în exercitarea căii de atac poate fi nu numai material ci și moral, sau și material și moral, și înalta Curte constată că interesul recurentei îndeplinește atributele de a fi legitim, de a fi născut, actual și de a fi personal.
Astfel fiind, înalta Curte a constatat că recurenta Autoritatea Națională pentru Cetățenie justifică un interes în promovarea recursului de față.
Cu privire la fondul acțiunii deduse judecății, înalta Curte reține faptul că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, înregistrată la secretariatul Comisiei pentru cetățenie sub nr. 2811/RD/2003 a fost analizată și avizată pozitiv de Comisie la data de 12 aprilie 2010, iar ulterior, prin Ordinul nr. 122/P din 24 august 2010 emis de Președintele Autorității pentru Cetățenie a fost aprobată și cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, acesta figurând pe anexa 1 la poziția nr. 157.
In aceste condiții, soluția instanței pronunțată la data de 13 octombrie 2010, de obligare a pârâtei să îndeplinească o obligație deja executată, este o soluție nelegală, iar înalta Curte din aceste motive va modifica hotărârea atacată în sensul de respingere a capetelor de cerere admise de instanța fondului și de menținere a capetelor de cerere deja respinse de instanța fondului.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursurile formulate și rejudecând cauza pe fond a modificat în parte sentința atacată în sensul că a respins ca rămase fără obiect cererile privind obligarea pârâtului la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei și constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5841/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5497/2011. contencios → |
|---|
