ICCJ. Decizia nr. 5497/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa de rezolvare a dosarului său de revoluționar nr. 17.714 din 11 august 1996 și să se dispună obligarea pârâtei să emită certificatul de revoluționar preschimbat, potrivit Legii nr. 341/2004 coroborată cu Legea nr. 42/1990.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 4262 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR, în sensul că a fost obligat pârâtul să procedeze la analizarea dosarului reclamantului, prin verificarea documentelor prevăzute la art. 121-127 din H.G. nr. 1412/2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Asociația 22 Decembrie Călărași a transmis pârâtului dosarul reclamantului încă din luna mai 2005, în vederea eliberării certificatului în baza Legii nr. 341/2004, reclamantul completând dosarul cu actele solicitate de către pârâtă, prin adresa din data de 15 aprilie 2005.
Reclamantul s-a adresat în baza Legii nr. 341/2004, S.S.P.R. cu cererea din data de 12 noiembrie 2004, prin care solicita eliberarea noului tip de Certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, însă nu a primit nici un răspuns scris în acest sens, de la Comisia S.S.P.R. București.
La data de 26 octombrie 2009, a depus prin poștă cu confirmare de primire o altă cerere, cu numărul 10.702 din 26 octombrie 2009, în care a revenit asupra cererii sale din data de 12 noiembrie 2004, privind eliberarea noului tip de certificat de revoluționar, iar prin adresa nr. 18710702 din 29 octombrie 2009 emisă de pârât i s-a comunicat că până la acea dată dosarul reclamantului nu a fost soluționat de către Comisia S.S.P.R. 1989, termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 fiind prorogat până la data de 01 ianuarie 2010 inclusiv, dosarele nesoluționate fiind analizate în plen de Comisie în ordinea cronologică a înregistrării lor.
Instanța de fond a constatat că această susținere a pârâtului nu poate fi reținută, pe de o parte, pentru că acesta are obligația analizei dosarelor în vederea preschimbării până la data de 01 ianuarie 2010, ceea ce presupune că această analiză trebuie să se deruleze pe toată această perioadă.
Or, în condițiile în care pârâtul la acest moment are obligația analizei dosarelor în vederea preschimbării, reclamantul are dreptul să solicite pârâtului ca să procedeze la analiza dosarelor, pentru a evita o eventuală nouă prorogare a termenului de preschimbare, în situația în care la data de 01 ianuarie 2010 vor fi un număr mare de certificate nepreschimbate.
Din acest punct de vedere, faptul că legiuitorul a procedat succesiv la prorogarea termenului de preschimbare a certificatelor nu are nici o relevanță în ceea ce privește obligația pârâtului de a derula procedura administrativă prevăzută de lege, autoritățile publice având obligația derulării procedurilor administrative cu celeritate și într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, pârâtul nu a putut indica faptul că reclamantul nu ar avea dosarul complet și nu a făcut dovada că pe perioada derulării procedurii administrative a încunoștințat reclamantul cu privire la necesitatea completării dosarului cu noi înscrisuri.
Reclamantul a depus toate înscrisurile prin care a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii Certificatului, astfel încât, există un refuz nejustificat de soluționare a cererii formulate de reclamant pentru obținerea certificatelor de revoluționar, într-un termen rezonabil.
Instanța de fond a reținut că în sistemul Legii nr. 341/2004 există reglementată posibilitatea preschimbării certificatelor de revoluționar eliberate potrivit Legii nr. 42/1990, însă, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.
Textul se referă la o nouă analiză a dosarelor, iar prevederile art. 121-127 din H.G. nr. 1412 din 2 septembrie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, ce privesc documentele ce trebuie să le conțină dosarele de preschimbare, obligă titularul să aducă probe prin care să dovedească, pentru fiecare tip de Certificat, specificarea faptelor deosebite în care a fost implicat direct; declarații din partea a 3 martori, recunoscuți ca revoluționari, din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției și faptele deosebite ale celui pentru care sunt date; alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției; alte probe, inclusiv documente utile în susținerea cererii.
Așadar, operațiunea de preschimbare, efectuată de către Comisia din cadrul S.S.P.R., presupune o nouă analiză a situației de fapt, or, în condițiile în care reclamantul nu a beneficiat de o asemenea analiză, deși a solicitat atât Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 cât și Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, acesta are dreptul să dovedească faptele în care a fost implicat în victoria Revoluției din Decembrie 1989 și să-și primească drepturile cuvenite.
Instanța a apreciat că nu se poate substitui pârâtului și Comisiilor de avizare, care pot ajunge și la concluzia că certificatul nu poate fi emis, iar solicitantul poate uza de procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, astfel încât a concluzionat că nu poate obliga pârâta, așa cum s-a solicitat, să emită un act administrativ prin care să i se recunoască calitatea de revoluționar, ci va admite în parte acest capăt de cerere urmând a obliga pârâta să procedeze la analiza dosarului reclamantului, prin verificarea documentelor prevăzute la art. 121-127 din H.G. nr. 1412 din 2 septembrie 2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.
2. Recursul declarat de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989
Prin motivele de recurs formulate de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a fost criticată sentința atacată ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a invocat excepția de tardivitate a cererii introductive, arătând că numai Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 ar fi putut analiza cererile de acordare a certificatelor de revoluționar, însă aceste comisii și-au încetat activitatea la 13 mai 1997.
Recurentul a arătat că reclamantul a depus un dosar cuprinzând cererea de acordare a titlului de luptător în revoluție la Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, însă a precizat că reclamantul nu a depus nici un înscris doveditor al faptului că dosarul a fost analizat de comisie și s-a propus Președintelui României acordarea titlului solicitat.
Recurentul a invocat lipsa plângerii prealabile, arătând că petentul nu a urmat procedura instituită de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, care are valoarea unei norme speciale ce derogă de la norma de drept generală.
A arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare, întrucât a confundat excepția lipsei procedurii prealabile cu cea a inadmisibilității acțiunii, realizând o interpretare greșită a actului dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S.S.P.R., susținând că în conformitate cu dispozițiile legale a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare a titlurilor eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, iar de la data încetării activității Comisiei pentru Cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 nu mai există nici un organism abilitat să analizeze cererile și dosarele de acordare a certificatelor de revoluționar și să propună Președintelui României acordarea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989.
S-a susținut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că se află în posesia adeverinței care să ateste analiza cererii sale de către comisie, pronunțarea pe cererea sa și propunerea de acordare a titlului solicitat.
Recurentul a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că deși reclamantul a fost informat la data de 29 octombrie 2009 că cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluționar nu va fi soluționată, acesta a introdus acțiunea la data de 19 octombrie 2010, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a apreciat că S.S.P.R. a fost abilitat pe durată limitată, prin O.U.G. nr. 184/1999, de a face propuneri Președintelui României pentru eliberarea titlurilor și brevetelor de Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989.
A arătat că reclamantul nu deține documente și nu s-a făcut dovada faptelor deosebite înfăptuite în timpul Revoluției din decembrie 1989 și acesta a fost de fapt motivul pentru care Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989 nu i-a acordat titlul solicitat.
Recurentul a arătat că acțiunea reclamantului este lipsită de temei legal, iar instanța de fond printr-o interpretare eronată a legii a încălcat prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., depășind atribuțiile puterii judecătorești, întrucât prin hotărârea pronunțată s-au încălcat atribuțiile instituțiilor arătate mai sus.
Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și voința de preschimbare a certificatului de revoluționar, care încă nu i-a fost eliberat deși s-a adresat în termen instituțiilor în cauză, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, însă cererea sa a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-1 afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudența, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată (cauza Frydlender împotriva Franței și cauza Hartman împotriva Republicii Cehe).
Instanța de control judiciar reține că intimatul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea, respectiv de a răspunde pretențiilor sale, situație necontestată de altfel de pârât și subliniată chiar prin motivele de recurs.
Dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989, prevăd că certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Ulterior, termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, a fost prorogat prin acte normative succesive.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum au fost modificate, coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004, Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor are obligația de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare, această operațiune, urmând a fi realizată până la data de 30 iunie 2009.
Ori, văzând aceste dispoziții legale, înalta Curte va respinge excepția privind lipsa calității procesuale pasive a S.S.P.R. în cauză, întrucât legiuitorul a stabilit expres în competența acestei instituții soluționarea cererilor ce privesc preschimbarea ori respingerea cererilor de preschimbare formulate.
In ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004 stabilesc următoarele: "Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
înalta Curte, văzând deciziile nr. 412/2006, nr. 801/2009, nr. 473/2006 și nr. 176/2009 pronunțate de Curtea Constituțională, a reținut că această comisie parlamentară pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției nu a fost creată prin regulament parlamentar, ci prin lege, iar activitatea sa este una de control parlamentar al unei activități administrative a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, situație în care procedura cu această Comisie este facultativă, persoana interesată având posibilitatea fie de a apela la această procedură, fie de a se adresa direct instanței de judecată.
Având în vedere considerentele arătate, excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 9 alin. (5) din actul normativ indicat va fi respinsă de înalta Curte ca nefondată.
Excepțiile privind tardivitatea cererii introductive, referitoare la faptul că aceste Comisii prevăzute de lege cu soluționarea cererii reclamantului și-au încetat activitatea la 13 mai 1997, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la termenul de introducere a acțiunii introductive vor fi respinse ca neîntemeiate de înalta Curte pentru următoarele considerente:
Astfel, excepția referitoare la tardivitatea acțiunii, motivată de faptul că la data formulării acțiunii introductive Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989 și-au încetat activitatea nu poate fi primită de instanța de control judiciar, întrucât prin Legea 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din decembrie 1989 a atribuit S.S.P.R. competența de soluționare a cererilor formulate și nu poate fi acceptată ideea formulată de instituția recurentă în sensul că cererea reclamantului va rămâne nesoluționată, întrucât nu mai există instituția care să o rezolve.
Cu privire la prescripția acțiunii introductive, înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd faptul că, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, motiv pentru care a constatat că acțiunea a fost depusă în termen legal, întrucât a fost înregistrată înăuntrul termenului de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei deduse judecății, înalta Curte va menține hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică, neprimind înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (4) din Normele aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 care prevăd că pot solicita eliberarea unui nou tip de certificat și persoanele care au depus documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate, aceasta fiind situația de fapt existentă în dosarul de față.
înalta Curte a constatat că a fost corect reținută starea de fapt a cauzei, constatând că reclamantul s-a adresat în baza Legii nr. 341/2004, S.S.P.R. cu cererea din data de 12 noiembrie 2004, pentru eliberarea noului tip de Certificat de Luptător pentru Victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, arătând că nu a primit nici un răspuns scris în acest sens, de la Comisia S.S.P.R. București, iar ulterior s-a adresat recurentei-pârâte, invocând refuzul nejustificat în soluționarea cererii sale.
în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului pozitiv/negativ înseamnă depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dreptului la un proces echitabil, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul formulat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5127/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5486/2011. contencios → |
|---|
