ICCJ. Decizia nr. 5228/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Instanța de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T. SRL Brașov a formulat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Dâmbovița și Județul Dâmbovița prin Președintele și Secretarul Consiliului Județean Dâmbovița, contestație împotriva hotărârii din 4 iunie 2010 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor formulate împotriva propunerilor de expropriere a terenurilor necesare lucrărilor de utilitate publică Pârtie de schi C.-P., C.-P.A. și T.-P., solicitând anularea acesteia pentru motive de nelegalitate.
în motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, reclamanta a învederat că la data de 17 februarie 2010 a fost notificată de Consiliul Județean Dâmbovița, prin notificările din 15 februarie 2010, că va fi expropriată și despăgubită pentru un număr de 7 parcele de teren forestier, situate în comuna M., județ Dâmbovița, pe care le deține în proprietate.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 33/1994, reclamanta a formulat întâmpinare la propunerea de expropriere prin care a arătat că nu este de acord cu planul/traseul lucrării Pârtie de schi C.-P. și cu oferta de despăgubire.
2. Apărările pârâților
Pârâții au formulat mai multe excepții care au fost respinse și analizate de prima instanță prin încheierea de ședință din data de 8 noiembrie 2010, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de temei legal, față de prevederile art. 20 din Legea nr. 33/1994.
3. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea din 4 iunie 2010 privind soluționarea întâmpinării formulată de SC T. SRL emisă de Județul Dâmbovița, obligând pârâții la 10.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Obiectul acțiuni îl reprezintă contestația formulată în baza art. 20 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, împotriva hotărârii din 4 iunie 2010 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor.
în speță, la data de 4 iunie 2010, Județul Dâmbovița, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor formulate împotriva propunerilor de expropriere a terenurilor necesare lucrărilor de utilitate publică Pârtie de schi C.-P., Pârtie de schi C.-P.A. și Pârtie de schi T.-P., situate pe raza comunei Moroeni, a emis hotărârea atacată, privind soluționarea întâmpinării formulate de reclamantă împotriva propunerii de expropriere a unor suprafețe de teren, în vederea realizării respectivelor obiective de investiții.
Reclamanta, prin întâmpinarea formulată, a arătat că oferta de despăgubire pentru terenurile declarate de utilitate publică este mică, iar modul în care pârtiile de schi traversează proprietatea sa, ar avea efecte negative asupra modului de utilizare a proprietății după realizarea exproprierii.
Astfel, în calitate de expropriată, reclamanta a formulat obiecțiuni împotriva propunerilor de expropriere, iar prin hotărârea atacată Comisia a admis propunerea expropriatorului Județul Dâmbovița, cu privire la exproprierea unor suprafețe de teren, în suprafață totală de 76471 m.p. aflate în proprietatea reclamantei, pentru realizarea lucrărilor de utilitate publică în discuție, fără a motiva în nici un fel cum a soluționat nemulțumirea reclamantei legată de oferta de despăgubire și de modul cum pârtiile de schi traversează proprietatea.
Totodată, în cuprinsul hotărârii s-a menționat că s-a luat act de înțelegerea părților, fără să se specifice în concret în ce constă această înțelegere și anume, modalitatea de traversare a pârtiilor de schi și dacă reclamanta este sau nu de acord să primească și masa lemnoasă ce va rezulta în urma lucrărilor de amenajare a terenului pe care îl cedează.
Instanța de fond a concluzionat că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 17-art. 18 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, comisia, după analizarea documentelor prezentate și ascultarea celor interesați, în urma deliberării, va consemna printr-o hotărâre motivată și în concret cele stabilite, nelăsând loc de interpretări și de neînțelegeri.
II. Instanța de recurs
1. Criticile pârâților
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Județean Dâmbovița și Județul Dâmbovița prin Președintele și Secretarul Consiliului Județean Dâmbovița.
A. Recursul pârâtului județul Dâmbovița
Recurentul-pârât județul Dâmbovița a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., arătând următoarele:
- instanța nu a aplicat prevederile noii Legi a exproprierii pentru cauze de utilitate publică nr. 255/2010 publicată în Mof. nr. 853/20.12.2010, care nu mai reglementează constituirea și funcționarea Comisiei de soluționare a întâmpinărilor împotriva propunerilor de expropriere a terenurilor, cauzele privind oportunitatea declarării utilității publice și a exproprierii ieșind de sub incidența controlului judecătoresc , invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din C. proc. civ.;
- în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât, județul Dâmbovița, care nu este emitentul actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat, hotărârea din 4 iunie 2010;
- era întemeiată și excepția tardivității formulării contestației, în raport cu termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 33/1994.
- nu este corectă anularea hotărârea consiliului județean Dâmbovița din 4 iunie 2010, deoarece reprezentanții intimatei-reclamante SC T. SRL au semnat fără obiecțiuni procesul-verbal al ședinței din 30 aprilie 2010 privind acordul la expropriere, iar cu privire la oferta de despăgubire stabilită pe baza evaluării făcută de un expert A.N.E.V.A.R. intimata a manifestat pasivitatea, nu a răspuns solicitărilor pârâților, nu a mai participat nici la ședința din 7 mai 2010 și nici la cea din 4 iunie 2010 când s-a adoptat prin vot secret hotărârea, pe baza documentelor necontestate și a procesului verbal de ședință din 30 aprilie 2010, semnat fără obiecțiuni de reprezentanții intimatei, hotărârea fiind temeinică și legală, mai ales că prin noua Lege a exproprierii nr. 255/2010 lucrările necesar a fi executate pe terenurile expropriate de pârâți sunt declarate de utilitate publică.
B. Recursul pârâtului Consiliul Județean Dâmbovița conține critici identice, astfel că cele două recursuri urmează a fi analizate împreună.
2. Considerentele înaltei Curți asupra recursurilor pârâților
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, înalta Curte constată următoarele:
Recursul pârâtului Județul Dâmbovița este fondat în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Acțiunea introductivă privește hotărârea din 4 iunie 2010 a Comisiei constituită în temeiul art. 15 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, pârâtul nefiind emitentul acestui act normativ și neexistând nici un fel de identitate între acesta și părțile raportului juridic obligațional de drept administrativ, dedus judecății, astfel că în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. se va admite recursul pârâtului județului Dâmbovița, se va modifica în parte sentința atacată și se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, județul Dâmbovița, față de care acțiunea se va respinge ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Celelalte motive de recurs prezentate de pârâți sunt însă nefondate.
Astfel, susținerile recurenților privind aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzele de utilitate publică, necesare realizării unor obiective de investiții de interes național, județean și local este nefondată, deoarece hotărârea contestată din 14 iunie 2010 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor s-a emis în temeiul și cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, astfel că legalitatea acestui act administrativ nu poate fi examinată decât prin prisma dispozițiilor legale care au fundamentat adoptarea lui, potrivit principiului "tempus regit actum", așa cum corect a procedat și instanța de fond.
Procedura de notificare și despăgubire a deținătorilor de terenuri expropriate, reglementată de Legea nr. 255/2010 publicată în Mof. nr. 35/20.12.2010 nu se poate aplica decât exproprierilor realizate după intrarea în vigoare a acestui act normativ, pentru a nu se încălca principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din vechiul C. civ. și art. 6 alin. (1) din noul C. civ.
De altfel, noul act normativ nu abrogă Legea nr. 33/1994 și prevede imediata aplicare a noilor dispoziții "pentru continuarea realizării obiectivelor", în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, art. 32 din Legea nr. 255/2010, situația în speță, de contestare a hotărârii Comisiei constituite în temeiul art. 15 din Legea nr. 33/1994, neîncadrându-se în aceste dispoziții, criticile recurenților fiind nefondate sub acest aspect.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dâmbovița este, de asemenea nefondată, acesta fiind emitentul hotărârilor de declarare a utilității publice de interes local a lucrărilor: Pârtia de schi T.-P., hotărârea din 31 iulie 2009, Pârtia de schi C.- P., hotărârea din 31 iulie 2009, Pârtia de schi C.-P., hotărârea din 31 iulie 2009, dar și a hotărârii nr. 113/2010 privind aprobarea contractului cadru de vânzare-cumpărare a terenurilor de utilitate publică și a hotărârilor din 10 februarie 2010 din procedura exproprierii privind imobilele proprietate privată propuse pentru expropriere, care au justificat și emiterea hotărârii din 4 iunie 2010 de către Comisia ce funcționează pe lângă Consiliul Județean, așa încât pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița are calitate procesuală pasivă.
în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației de către intimații-reclamanți, deoarece acestora li s-a comunicat hotărârea din 4 iunie 2010 la data de 16 iunie 2010, așa cum rezultă din ștampila poștală aplicată pe plic, iar acțiunea la instanță s-a expediat la 2 iulie 2010, cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 33/1994 și această critică fiind, în concluzie, nefondată.
Hotărârea din 4 iunie 2010 a Comisiei speciale constituită în temeiul art. 15 din Legea nr. 33/1994 a fost în mod corect anulată de instanță, deoarece, practic aceasta nu a soluționat întâmpinarea intimatei-reclamante, încălcându-se atribuțiile reglementate prin art. 15 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Din conținutul hotărârii depusă în copie la dosar fond rezultă că întâmpinarea intimatei SC T. SRL privea valoarea despăgubirilor propuse a-i fi acordate , reprezentantul societății menținându-și punctul de vedere și cu ocazia audierii de către Comisie.
Cu toată divergența părților în privința cuantumului despăgubirii cuvenite intimatei expropriate, prin hotărârea din 4 iunie 2010 Comisia "a luat act de înțelegere părților" deși nu rezultă de nicăieri care ar fi fost această înțelegere, pe care Comisia avea obligația să o consemneze în hotărâre, sub semnătura părților conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru a nu lăsa loc de interpretări sau dubii care să genereze alte litigii .
în speță nu rezultă cum au convenit părțile să soluționeze problema valorii despăgubirilor, dacă această învoială a avut loc, întâmpinarea intimatei rămânând astfel nesoluționată prin hotărârea Comisiei care avea tocmai acest scop , de a rezolva problemele divergente dintre părți, în speță cuantumul despăgubirii pentru terenul expropriat de la recurenta-reclamantă și acest motiv de recurs fiind, în concluzie, nefondat.
Constatând că prima instanță a aplicat corect legea la soluționarea cauzei, nefiind incidente dispozițiile art. 304 alin. (9) din C. proc. civ., în temeiul art. 312 din C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul pârâtului Consiliul Județean Dâmbovița, nefondate fiind și criticile identice ale recurentului Județul Dâmbovița asupra acelorași aspecte, deja analizate, cu excepția celei privind calitatea procesuală pasivă, cum s-a arătat anterior.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5411/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5222/2011. Contencios → |
|---|
