ICCJ. Decizia nr. 5211/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M.P. a solicitat în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, suspendarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din ordinul din 31 martie 2011 și a ordinului din 12 aprilie 2011 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
în motivarea cererii s-a arătat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru că cele două ordine au fost date cu încălcarea art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, iar paguba este reală pentru că rezultă din diminuarea veniturilor salariale deși acestea sunt singurele de care dispune magistratul.
împotriva celor două ordine a formulat plângere prealabilă, dar și cerere de anulare a ordinelor invocate ce se află pe rolul Curții de Apel București.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a ordinului din 12 aprilie 2011 pentru lipsa plângerii prealabile, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a art. 3 alin. (2) din ordinul din 12 aprilie 2011 și excepția inadmisibilității pentru lipsa de interes. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3849 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile invocate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție dar și cererea de suspendare ca neîntemeiată.
în motivarea soluției, instanța de fond a reținut:
- referitor la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării art. 3 alin. (2) din ordinul din anul 2011 pentru că nu se poate cere suspendarea unui act administrativ pe articole, ci în integralitatea sa, instanța de fond a arătat că posibilitatea de a solicita suspendarea executării o are persoana care se consideră vătămată, iar vătămarea poate fi provocată doar de unele dispoziții ale actului administrativ;
- excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării ordinului din 12 aprilie 2011 pentru lipsa procedurii prealabile a fost respinsă ca neîntemeiată pentru că pe rolul Curții de Apel București se află dosarul ce are ca obiect anularea celor două ordine;
- excepția lipsei de interes a fost considerată neîntemeiată în condițiile în care se invocă reducerea veniturilor salariale ca urmare a aplicării celor două ordine, prin neacordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă, folosul practic urmărit de reclamantă fiind acela de obținere a acelui spor.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Cu privire la condiția existenței cazului bine justificat, reclamanta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 în condițiile în care în prezent este detașată din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, în cadrul misiunii U.E. de poliție în Bosnia-Herțegovina.
Ordinele ce fac obiectul prezentei cereri au fost emise în temeiul art. 58 alin. (31)-(5) din Legea nr. 303/2004 și H.G. nr. 518/1995 și deci nu poate fi vorba de o detașare în sensul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, astfel că încălcarea acestui articol nu poate fi reținută ca argument al existenței unui caz bine justificat.
Mai face reclamanta referiri și la faptul că autoritatea unde a fost detașată nu i-a plătit și nu îi plătește decât echivalentul diurnei și nicio altă alocație, iar pârâtul a menționat în întâmpinare care sunt drepturile de care beneficiază experții detașați în cadrul misiunilor U.E. și face referire la emiterea dublării unor drepturi dar aceste aspecte vor fi analizate în cadrul acțiunii în anulare.
Sub aspectul procedurii unei pagube iminente, instanța de fond a arătat că prejudiciul invocat de reclamantă, constând în diminuarea veniturilor salariale, nu poate fi considerat un prejudiciu de natura celui la care se referă art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, existând posibilitatea recuperării acestuia ca urmare a anulării ordinelor, nefiind un prejudiciu imposibil sau greu de recuperat.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G.M.P. solicitând, în baza art. 3041din C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare.
în motivele de recurs se arată că cele reținute de instanța de fond cu privire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 au fost analizate trunchiat.
Se invocă faptul că în art. 58 alin. (32) se referă la drepturile magistraților detașați în străinătate care cuprind indemnizația de bază, sporurile cu caracter permanent pentru funcția deținută anterior și alte drepturi. Potrivit Hotărârii nr. 325/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii sporul pentru condiții deosebite de muncă a fost considerat un spor permanent cu ocazia analizării drepturilor bănești pe perioada concediului, iar prin ordinul emis s-a suspendat plata lui pe perioada detașării, cu consecința evidentă a diminuării drepturilor.
Art. 58 alin. (33) vizează imposibilitatea beneficierii de aceleași drepturi de la ambele instituții și recurenta susține că nu a beneficiat.
Toate acestea dovedesc că este afectată prezumția de legalitate a actelor, dar va fi analizată pe fondul cauzei în cadrul dosarului.
Cu privire la iminența producerii unei pagubei, recurenta susține că nu se mai poate vorbi de o iminență pentru că deja timp de 5 luni a pierdut aproximativ 7.500 RON.
Această sumă este o pierdere importantă patrimonială, mai ales că pentru restituire se vor face eforturi sau prin amânări succesive tipice să nu fie restituită niciodată.
Intimatul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluția instanței de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
în fața instanței de fond s-a solicitat suspendarea art. 3 alin. (2) din ordinul din 31 martie 2011 și a ordinului din 12 aprilie 2011 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin ordinul din 12 aprilie 2011 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost completat ordinul din 2010 al aceleiași autorități și s-a prevăzut că pe perioada detașării reclamanta G.M.P. nu beneficiază de plata sporului pentru condiții deosebite de muncă, iar prin art. 3 alin. (2) din ordinul din 31 februarie 2011 s-a prevăzut același lucru, respectiv că pe perioada detașării reclamanta nu beneficiază de plata cuantumului sporului pentru condiții deosebite de muncă.
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu.
Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenței "cazului bine justificat";
- să se facă dovada "pagubei iminente".
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
în motivele de recurs se arată că este îndeplinită condiția "cazului bine justificat" în raport de dispozițiile art. 58 alin. (32) _i (33) din Legea nr. 303/2004.
în privința acestor susțineri trebuie subliniat faptul că, într-adevăr, potrivit art. 58 alin. (32) din Legea nr. 303/2004, judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, detașați în străinătate beneficiază, între altele, de indemnizație de încadrarea lunară, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent prevăzute de lege pentru funcția deținută anterior detașării.
Recurenta arată că sporul pentru condiții deosebite de muncă ar fi considerat un spor permanent în raport de cele reținute de Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005, dar și ulterior la 8 iulie 2010 și 6 iunie 2011.
însă, nu sunt indicate textele din legea de salarizare care stabilesc că sporul pentru condiții deosebite de muncă se acordă cu caracter permanent.
Astfel, se constată că reclamanta nu a probat acele împrejurări de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar în cadrul cererii de suspendare nu se poate face o analiză amănunțită a susținerilor părților, analiză care va fi făcută de către instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare a actului, când se va verifica legalitatea și temeinicia actului administrativ emis.
"Paguba iminentă", o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.
Cu privire la această condiție se constată că prin emiterea acestor ordine s-au redus veniturile reclamantei în raport de susținerile acesteia, că i s-ar cuveni sporul pentru condiții deosebite de muncă.
însă, aceste venituri au fost reduse odată cu emiterea ordinului din 28 ianuarie 2010, dar acest ordin nu a fost contestat de reclamantă.
Pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției "cazului bine justificat" și nici a "pagubei iminente", în baza art. 312 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5222/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5220/2011. Contencios → |
|---|
