ICCJ. Decizia nr. 5220/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Instanța de fond
1. Cererea reclamantei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia la trimiterea raportului de evaluare întocmit conform Legii nr. 247/2005 pentru imobilul situat în orașul Pantelimon, demolat, și la plata de daune cominatorii de 500 RON pe zi de întârziere, din momentul introducerii acțiunii.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificarea din 2001 în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție demolat și terenul aferent în suprafață totală de 533 mp, iar Primăria orașului Pantelimon, prin emiterea dispoziției din 12 februarie 2008 a finalizat dosarul, ce a fost transmis autorității pârâte și înregistrat sub nr. 179/16646/2003, în vederea emiterii deciziei pentru acordarea despăgubirilor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 mai 2010, ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul București prin sentința nr. 632 din 24 februarie 2010, iar la termenul de judecată din 9 noiembrie 2010 s-a dispus introducerea în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în raport de cererea completatoare formulată de reclamantă în acest sens.
2. Apărările pârâtei
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
3. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 255 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând pârâta să înainteze dosarul aferent dispoziției de restituire din 12 februarie 2008 emisă de Primăria Orașului Pantelimon unui evaluator autorizat, în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 500 RON pe zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin dispoziția din 12 februarie 2008 emisă de Primăria orașului Pantelimon s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei pentru imobilul situat în P., județul Ilfov, compus din construcție în suprafață utilă de 185,51 mp și suprafață construită de 220,64 mp și teren aferent construcției în suprafață de 533 mp, dispoziție care împreună cu dosarul aferent au fost transmise Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pentru parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Prima instanță a reținut că autoritatea pârâtă nu a demarat procedura prevăzută de lege pentru emiterea titlului de despăgubire nici până la data formulării acțiunii, or, chiar dacă legea nu stabilește un termen de soluționare a acestor cereri, iar pârâta invocă prevederile Deciziei nr. 2815/2008 privind regulile de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, în speță, trecerea unui termen de un an de la înregistrarea dosarului este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei.
2. Instanța de recurs
1. Motivele de recurs
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.
S-a susținut că, în speță, s-a parcurs numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamantei, dosarul aferent dispoziției din 12 februarie 2008 emisă de Primăria Orașului Pantelimon fiind înregistrat la Comisia Centrală, iar în etapa verificării respingerii cererii de restituirii în natură a imobilului notificat s-a constat lipsa unor informații necesare în vederea trecerii la etapa evaluării, parcurgerea acesteia fiind condiționată și de ordinea înregistrării dosarelor, așa cum s-a stabilit prin deciziei din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nelegală obligarea pârâtei la transmiterea dosarului unui evaluator autorizat, sub sancțiunea plății unor penalități de 500 RON/zi întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
A susținut recurenta că parcurgerea etapei evaluării este condiționată de completarea dosarului cu relații privind situația juridică a imobilului-teren în suprafață de 533 mp în legătură cu care există inadvertențe, deoarece în actul de expropriere și în dispoziția din 2008 a Primăriei Pantelimon s-a menționat o suprafață de 533 mp., în timp ce în adresa din 25 iulie 2001 a aceleiași Primării și în certificatul de moștenitor de pe urma autorului reclamantei A.C. s-a menționat o suprafață de 500 mp teren, astfel că s-au solicitat relații suplimentare pentru clarificarea suprafeței de teren notificate, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri intimatei-reclamante.
A concluzionat recurenta că nu există un refuz nejustificat din partea sa de a desemna un evaluator pentru imobilul pentru care s-a stabilit dreptul intimaților la despăgubiri, însă această măsură se va realiza în cadrul și cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 republicată, cererea reclamantei fiind aprobată în ședința din 18 mai 2010, cu motivația "unui caz special".
Recurenta-pârâtă a susținut că este nelegală obligarea sa la plata unor penalități de 500 RON/zi, în condițiile în care nu are nici o culpă în întârzierea derulării procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul neputând fi transmis evaluatorului, întrucât era incomplet, obligația completării acestuia cu toate informațiile solicitate revenind reclamantei și entității notificate.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
2. Analiza motivelor de recurs
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041, înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
a. Situația de fapt
Intimata-reclamantă a solicitat despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001 prin notificarea din 2001 adresată Primăriei Pantelimon pentru terenul în suprafață de 533 mp. situat în orașul Pantelimon, care nu îi mai poate fi restituit în natură (pe teren fiind construit un bloc de locuințe) precum și construcție, casă de locuit în suprafață de 220,64 mp., în prezent demolată.
Prin dispoziția din 12 februarie 2008 Primarul Orașului Pantelimon a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 533 mp. și construcția în suprafață de 220,64 mp., dosarul aferent dispoziției menționate anterior fiind transmis Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 39754/CC, pentru a se urma procedura de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
Deși au trecut 10 ani de la notificarea imobilului pentru care intimata-reclamantă a pretins despăgubiri, ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 3 ani de la recunoașterea dreptului acesteia la despăgubiri prin dispoziția din 2008 a Primarului orașului Pantelimon, dosarul intimatei aferent acestei dispoziții nu a ajuns nici măcar în etapa evaluării, pentru a se putea stabili cuantumul despăgubirilor.
b. Considerentele înaltei Curți
Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București declarat împotriva sentinței nr. 255 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București prin care a fost obligată să desemneze un evaluator sub sancțiunea plății unor penalități de 500 RON de la rămânerea definitivă și irevocabilă acestei hotărâri nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția primei instanțe, ci reia susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia și pe cale de consecință concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al soluționării solicitării acesteia, de desemnare a unui evaluator.
Deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe investite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea publică de a determina discreționar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Termenul rezonabil privește atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a hotărârilor judecătorești, astfel că Statul român avea obligația de a organiza astfel funcționarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerințe și persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite discreționare, de pasivitate, a autorităților publice, mai ales că intimatei i-a fost aprobată cererea, pentru existența unui caz special de urgentare, în ședința din 18 mai 2010.
Atunci când Statul Român și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri și care astfel au devenit posesoarele unui "bun" în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin hotărârile Viașu împotriva României, Katz și Faimblat din anul 2009.
în speță, raportat la perioada îndelungată de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii de restituire a terenului luat abuziv de statul comunist de la autorul intimatei, respectiv de la emiterea notificării din 2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O. , nefiind justificate.
Sunt nefondate criticile recurentei prin care s-a susținut că documentația dosarului aferent dispoziției din 2008 a primarului orașului Pantelimon ar fi fost incompletă și din acest motiv nu putea fi înaintat evaluatorului, deoarece motivul invocat excede atribuțiilor Comisiei.
Este în schimb întemeiată critica pârâtei care vizează nelegala sa obligare la plata unor penalități de 500 RON/zi întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deoarece prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit un termen de executare a hotărârilor de contencios administrativ și s-au prevăzut sancțiuni specifice de aducere la îndeplinire.
3. Soluția instanței de recurs
Astfel fiind în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 înalta Curte a admis recursul pârâtei și a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităților de 500 RON/ zi întârziere, aplicate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5211/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5209/2011. Contencios → |
|---|
