ICCJ. Decizia nr. 5378/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5378/2011
Dosar nr. 849/54/2011
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanţii Consiliul Local Drăgăneşti Olt prin Primar S.I.G. şi Centrul de Sănătate Drăgăneşti au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, suspendarea a executării HG 345/2011 privind aprobarea, pentru anul 2011, a Raportului de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare, publicată în M.Of. 226 din 31 martie 2011, partea I, până la soluţionarea în fond a acţiunii de fond.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, precizând că, prin actul administrativ a fost inclusă, la poziţia 48 din Anexa 2 reclamantul Centrul de Sănătate Drăgăneşti Olt, iar prin măsura dispusă se aduce un grav prejudiciu acestuia, şi totodată, este perturbată buna funcţionare a activităţii.
Pârâtul, citat în condiţiile art. 861 C. proc. civ., nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentinţa nr. 250 din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de suspendare formulată de reclamanţii Consiliul Local Drăgăneşti Olt prin Primar S.I.G. şi Centrul de Sănătate Drăgăneşti, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, privind suspendarea HG nr. 345/2011 pentru aprobarea pentru anul 2011 a Raportului de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare publicată în MO al României nr. 226 din 31 martie 2011 partea I şi a dispus suspendarea executării acestei hotărâri, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.
Pentru a pronunţa sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că regimul juridic al reclamantului, Centrul de Sănătate Drăgăneşti Olt este guvernat de dispoziţiile art. 19 din Legea 95/2006, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 48/2010, constituind o unitate sanitară aflată în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ unilateral, cu caracter normativ, încalcă cerinţele de previzibilitate şi de accesibilitate, deoarece a fost publicat în Monitorul Oficial tară ca, în timp util, proiectul acestuia să fi fost adus la cunoştinţa publicului şi tară desfăşurarea unui proces de consultare cu organele însărcinate cu aplicarea dispoziţiilor actului, cu cetăţenii interesaţi şi cu asociaţiile legal constituite, aşa cum dispun normele de elaborare a dreptului.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspenda rezultă şi din aparenta încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, in ceea ce priveşte lipsa evaluării impactului din punct de vedere social, financiar asupra populaţiei.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat derivă şi din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ.
Cu privire la condiţia prevenirii unei pagube iminente, instanţa de fond a constatat că şi această condiţie este îndeplinită în cauză , având în vedere că Centrul de Sănătate Drăgăneşti Olt este o unitate sanitara publica cu paturi, înfiinţata prin HCL a Oraşului Drăgăneşti Olt nr. 23 din 30 martie 2011 şi în subordinea acestei autorităţi a administraţiei publice locale, iar în lipsa enunţării criteriilor indicate în Capitolul II al raportului comisiei de selecţie, în mod concret şi prin raportarea la regimul juridic şi financiar al reclamantului, luare unei măsuri administrative privind relaţia cu CAS Olt, poate produce efecte contrare principiilor reţinute prin acelaşi raport.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., să fie casată hotărârea atacată şi trimisă cauza spre rejudecare.
S-a arătat în motivele de recurs că la judecarea cauzei în fond, Pârâtul Guvernul României nu a fost citat de către instanţă, arătând că deşi în considerentele sentinţei atacate se menţionează că pârâtul a fost citat conform prevederilor art. 861 C. proc. civ., aceste prevederi nu se aplică şi pentru comunicarea citaţiilor.
Recurentul-pârât Guvernul României a mai arătat că şi în situaţia în care dispoziţiilor art. 861 s-ar aplica şi citaţiilor, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a faptului că au fost îndeplinite condiţiile tezelor a doua şi a treia a acestui articol, în sensul că nu există dovada atestării primirii vreunui act de către un reprezentant al Guvernului.
Pe fondul cererii de suspendare, recurentul-pârât a precizat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, cuprinzând motive contradictorii şi străine cauzei.
In esenţă, recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză procedura administrativă nu este finalizată, întrucât în speţă nu este vorba de un act fiscal şi, de asemenea, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Procedura de soluţionare a suspendării executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 şi ar. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 14, instanţa soluţionează cererea de suspendare de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
În cauză, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie cererea de suspendare a executării HG nr. 345/2011, cerere formulată de reclamanţii Consiliul Local Drăgăneşti Olt prin Primar S.I.G. şi Centrul de Sănătate Drăgăneşti Olt, în contradictoriu cu Guvernul Românei.
Din actele dosarului rezultă că instanţa de fond a soluţionat cererea de suspendare fără ca emitentul actului să fi fost citat în cauză, respectiv Guvernul României, şi fără ca această cerere să fie comunicată pârâtului împreună cu înscrisurile depuse de reclamanţi şi pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel dispoziţiile procedurale referitoare la citarea tuturor părţilor din proces şi la comunicarea actelor de procedură.
Este adevărat că în considerentele sentinţei atacate se menţionează că pârâtul Guvernul României a fost citat în conformitate cu prevederile art. 86 C. proc. civ., însă acest articol prevede posibilitatea comunicării doar a cererilor şi întâmpinărilor, deci a actelor de procedură efectuate de părţi şi altor acte, însă nu pot fi comunicate în această manieră şi citaţiile , citaţia fiind un act al instanţei care se comunică în condiţiile art. 85 şi art. 1321 alin. (2) C. proc. civ.
Necesitatea citării emitentului actului rezultă din redactarea art. 85 C. proc. civ., potrivit căruia Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel", în cauză fiind incidente şi dispoziţiile art. 86 C. proc. civ., potrivit cărora „Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face: din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai ailor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. (....)".
Astfel, realizarea citării şi comunicării actelor de procedură conform dispoziţiilor legale reprezintă o dovadă a respectării a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
Principiul contradictorialităţii presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părţile să fie informate exact despre existenţa procesului, conţinutul pretenţiilor şi argumentelor părţii adverse, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă.
In acest sens judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, iar atunci când constată că partea care lipseşte nu a fost legal citată, dispune amânarea judecăţii şi refacerea procedurii de citare.
Nu în ultimul rând, citarea şi comunicarea actelor de procedură sunt foarte importante şi pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Cum la dosarul cauzei nu există o dovadă cu confirmare de primire a faptului că pârâtul Guvernul României a fost încunoştinţat de existenţa cererii de suspendare pe rolul instanţei şi a termenului fixat pentru judecarea cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, care urmează a fi casată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează, aşadar, să citeze în cauză şi emitentul actului a cărui suspendare s-a solicitat, respectiv Guvernul României.
In consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 250 din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5368/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5381/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
