ICCJ. Decizia nr. 5394/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5394/2011
Dosar nr. 4151/2/2010
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5243 din 21 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Ministerul Administraţiei si Internelor, a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a admis acţiunea formulata de reclamanţii O.S.V., V.A.V. şi B.D., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Politiei Române şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare, astfel cum a fost precizata, obligând pârâţii la plata a sporului de fidelitate pe anul 2005, calculat potrivit legii, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă,în raport de perioada în care fiecare dintre reclamaţi a lucrat în cadrul instituţiilor pârâte către reclamanţii O.S.V., V.A.V. şi B.D.
Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamanţilor N.C.C., B.M.S., T.S.M., ş.a., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare, astfel cum a fost precizata, obligând pârâta la plata sporului de fidelitate pentru perioada 01 ianuarie 2005-31 decembrie 2005 către reclamanţi, iar către reclamantul B.C., proporţional duratei perioadei lucrate în cursul anului 2005 la instituţia pârâtă, calculat potrivit legii, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă şi a respins acţiunea reclamantului S.N. ca neîntemeiata.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că potrivit adeverinţelor depuse la dosarul cauzei, reclamanţii N.C.C., B.M.S., B.F., sunt funcţionari publici cu statut special - poliţişti -, iar în anul 2005 au lucrat în cadrul Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, iar reclamanţii O.S.V., V.A.V. şi B.D., poliţişti, au lucrat, în anul 2005, în cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, precum şi la Inspectoratul General al Politiei Române
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că în condiţiile în care raporturile de serviciu, în temeiul cărora reclamanţii solicită plata sporului de fidelitate pe anul 2005, a fost stabilit exclusiv cu Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor şi Inspectoratul General al Politiei Române, este evident că Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care apare ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a MFP ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în conformitate cu art. 6 din OG nr. 38/2003 ,pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că deşi printr-o serie de acte normative, s-a dispus suspendarea aplicării dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003, totuşi suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui, atâta timp cât dispoziţiile legale care îl reglementează nu au fost abrogate, având ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui în intervalul de timp pentru care s-a dispus suspendarea.
Astfel, instanţa de fond a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la reparaţia integrală a pagubei suferite prin neacordarea acestor drepturi, iar sumele solicitate cu titlu de spor de fidelitate urmând a fi actualizate la data plăţii efective prin aplicarea indicelui de inflaţie de la data naşterii dreptului conform art. 1073 C. civ.
Cu privire la cererea formulata de reclamantul S.N., instanţa de fond a constatat că acest reclamant nu este îndreptăţit la drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, întrucât din actele dosarului nu rezulta ca, în perioada în discuţie acesta ar fi avut calitatea de funcţionar public cu statut special.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, criticând soluţia pronunţată, pentru următoarele motive:
Recurenta-pârâtă Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor a arătat, în esenţă că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, având în vedere că acesta are calitatea de ordonator principal de credite, sumele reprezentând cheltuieli cu personalul aflat în raporturi de muncă cu DRPCIV - ordonator terţiar de credite - fiind alocate de bugetul ordonatorului principal de credite, conform art. 21 alin. (1) şi art. 22 din Legea nr. 500/2002.
Înalta Curte examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează.
Critica recurentei vizează numai soluţionarea pretins greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi este nefondată.
Potrivit art. 7 alin. (2) din OUG nr. 30/2007, Ministrul Administraţiei şi Internelor este ordonator principal de credite şi are obligaţia stabilită prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, de a depune la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 15 iulie a fiecărui an, propunerile pentru proiectul de buget şi anexele acestuia, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimativ pentru următorii trei ani, însoţită de documentaţii şi fundamentări detaliate.
In conformitate cu art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora.
În consecinţă, în mod corect a constatat instanţa de fond că instituţia pârâtă chemată în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neavând atribuţii cu privire la propunerea proiectului de buget,pentru anul următor sau repartizarea creditelor bugetare aprobate, aceste atribuţii revenind Ministrului Administraţiei şi Internelor, care nu se confundă cu instituţia pe care o conduce.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau modificare, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinţei nr. 5243 din data de 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5388/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5395/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
