ICCJ. Decizia nr. 5388/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5388/2011
Dosar nr. 1622/33/2010
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare şi în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, a solicitat:
- să se constate nulitatea Deciziei 79 din 03 mai 2010 şi a Procesului-verbal de constatare titlu de creanţă nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului de a stabili obligaţia fiscală decurgând din nerespectarea contractului de finanţare nerambursabilă externă nr. RO 0004.02.2002-FISR/279.
- anularea Deciziei 79 din 03 mai 2010 şi a Procesului-verbal de constatare titlu de creanţă proces-verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi a Deciziei 79/62430 din 03 mai 2010 ca fiind netemeinic şi nelegal.
- suspendarea executării titlului executor proces-verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăţi şi Constatare PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice până la soluţionarea unei soluţii definitive şi irevocabile în cauză, în condiţiile art. 15 din Legea 554/2004.
In motivarea acţiunii, reclamanta arătat că la data de 03 octombrie 2002 între reclamant în calitate de beneficiar şi Ministerul de Finanţe reprezentat prin Oficiul de Plăţi şi contracte Phare, în calitate de autoritate contractantă s-a încheiat contractul de grant nr. RO 0004.02.2002 - FISR/279 având ca obiect finanţarea în vederea implementării proiectului cu titlu „Semiinternat pentru elevii rromi din clasele VII-a şi VIII-a destinat ridicării nivelului educaţional pentru promovarea examenului de capacitate şi încurajarea exprimării identităţii culturale".
In urma verificărilor dispuse în vederea identificării sumelor neutilizate aferente contractului, Compartimentul de control şi soluţionare contestaţii prin procesul verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 a concluzionat că reclamantul datorează suma de 13.703,49 Euro reprezentând cheltuieli neeligibile, din care 8063,89 Euro reprezentând cheltuieli achitate pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii şi finisaje interioare în incinta Grupului Şcolar Industrial nr. 1 Turda cocontractantului SC P.D.E. SRL, iar diferenţa de 5639,6 Euro reprezentând cheltuieli efectuate pentru achiziţionarea de produse alimentare.
A mai arătat reclamanta că a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 care constituie titlu de creanţă fiscală, iar prin Decizia nr. 79 din 03 mai 2010 a fost respinsă această contestaţie şi s-a menţinut impunerea pentru nerespectarea prevederilor art. 9 şi art. 14 din condiţiile generale ale contractului de Grant, respectiv ale art. 6 din Condiţiile speciale ale acestui contract.
Reclamanta a mai solicitat şi suspendarea executării titlului executor-proces verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice în condiţiile art. 15 din Legea 554/2004.
Pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj precum şi Administraţia Finanţelor Publice Turda au invocat lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 83 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Cluj şi A.F.P. Turda şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda, împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare.
Totodată, instanţa a respins cererea de suspendare a executării procesului verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de pârât, formulată de reclamant în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia lipsei calităţii pasive a D.G.F.P. Cluj şi A.F.P. Turda este întemeiată, întrucât nu există identitate între persoana celor două pârâte şi emitentul actului atacat astfel încât această excepţie urmează a fi admisă.
In ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţia de plată, instanţa de fond a constatat că în speţă nu s-a realizat închiderea programului neexistând o confirmare scrisă de la Comisia Europeană , astfel că termenul de prescripţie începe să curgă de la data închiderii oficiale a programului prin emiterea de către Comisia Europeană a scrisorii de închidere şi nu de la data limită, care este doar prevăzută în mod subsidiar, când se puteau face plăţi către beneficiarii proiectelor finanţate prin Phare 2000.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţia fiscală de 6797,63 Euro din totalul de 8.063,89 Euro, prima instanţă a constatat că şi aceasta este nefondată, întrucât în mod eronat reclamanta susţine că îi revenea obligaţia de a păstra dosarul de achiziţie în termen de 5 ani prin raportare exclusivă la prevederile art. 11 alin. (4) din HG nr. 1306/2007 deoarece, aceasta trebuie coroborată şi cu alte dispoziţii legală, cu forţă juridică superioară, respectiv prevederile OUG nr. 60/2001.
De asemenea, cu privire la suma de 6797,63 Euro, prima instanţă a constatat această sumă, în mod întemeiat, a fost considerată neeligibilă deoarece în dosarul de achiziţie furnizat de beneficiar nu au fost identificate fişa de date a achiziţiei, documentele solicitate/depuse la ofertanţi în vederea dovedirii eligibilităţii şi hotărârea de adjudecare emisă conform OMPF nr. 1014/2001.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că procesul verbal nr. 619902 şi Decizia nr. 79 din 03 mai 2010 sunt temeinice şi legale, având în vedere că reclamanta a încălcat prevederile art. 9, art. 14 din Condiţiile generale - Anexa II a contractului de grant, precum şi art. 6 Anexa IV din Condiţiile speciale ale aceluiaşi contract.
In ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului, prima instanţă a apreciat că, întrucât aceasta a fost soluţionată odată cu cererea principală, aceasta nu poate fi admisă de vreme ce însăşi acţiunea principală a fost considerată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs, se aduc, în esenţă , critici sentinţei atacate în sensul că instanţa de fond, în mod greşit, a respins excepţia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii în sensul de a se constata nulitatea titlului de creanţă nr. 619902 din 22 martie 2010 emis de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că subzistă, în cauză, motivul de ordine publică, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 invocat în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi pus în dezbaterea părţilor, recursul fiind fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anularea Deciziei 79 din 03 mai 2010 şi a Procesului-verbal de constatare titlu de creanţă proces-verbal de constatare nr. 619902 din 22 martie 2010 - acte emise în baza prevederilor OG nr. 79/2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
In ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reţine incidenţa următoarelor dispoziţii ale OG nr.79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli. ";
„Art.2. - în sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri";
„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare ";
Art. 3 alin. (4) - (6):
„ (4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
(6)Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ";
Art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor ".
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă fără echivoc faptul că actele administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX - „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Decizia nr. 79 din 3 mai 2010 a fost emisă în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal şi poate fi contestată în condiţiile art. 218 alin. (2) din acelaşi Cod, conform cărora ,,Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. "
În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proCod Fiscal, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 79/2010, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 lei.
In cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară - în sumă de 13 703,49 Euro, echivalentul a 57 554, 658 RON - asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Cluj competent şi din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
În consecinţă având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care va avea în vedere şi motivele de recurs invocate, ce privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda împotriva Sentinţei nr. 83 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5381/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5394/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
