ICCJ. Decizia nr. 5412/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5412/2011
Dosar nr. 7161/280/2011
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea disjunsă din dosarul nr. 19104/280/2010, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, la data de 12 aprilie 2011, sub nr. 7161/280/2011, reclamanta Policlinica cu Plata Piteşti a solicitat instanţei, ca în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor – D.G.F.P. Argeş şi Consiliul Judeţean Argeş, să se constate nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr. 640/2002.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin această hotărâre de guvern în mod nelegal s-a dispus trecerea din proprietatea publica a statului, în proprietatea publică a Judeţului Argeş şi în administrare Consiliului Judeţean Argeş, a spaţiilor ce constituie proprietatea sa, situate în Policlinica – Piteşti, identificate în situaţia anexată cererii de chemare în judecată.
Prin notele de şedinţă, depuse la dosar, pârâtul Consiliul Judeţean Argeş a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Piteşti.
Instanţa a pus în discuţie excepţia, în şedinţa publică, din 12 aprilie 2011, iar prin sentinţa nr. 3597 din 12 aprilie 2011, Judecătoria Piteşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia contencios administrativ.
Pe rolul instanţei de trimitere, dosarul a fost înregistrat la data de 05 mai 2011, sub nr. 7161/280/2011.
Prin întâmpinarea înregistrată la 23 mai 2011 (f.3,4), pârâtul Consiliul Judeţean Argeş a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă, ca tardivă, faţă de data publicării hotărârii atacate în M. Of., 28 iunie 2002 şi ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin precizarea de acţiune, înregistrată la 16 iunie 2011 (f.15, 1 6), reclamanta arată că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, Guvernul României, Consiliul Judeţean Argeş şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, pentru a se dispune prin hotărâre judecătorească constatarea nelegalităţii H.G. nr. 640 din 20 iunie 2002, Anexa nr. 9, poz. 9, referitoare la Spitalul Judeţean Piteşti – Policlinica, cu sediul în Piteşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea de mai sus s-a dispus trecerea Policlinicii cu Plată Piteşti din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în domeniul public al Judeţului Argeş şi în administrarea Consiliului Judeţean Argeş.
Reclamanta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, deoarece Policlinica cu Plată Piteşti nu a făcut parte din domeniul public şi nu există dovezi care să confirme transferul dreptului de proprietate de la Policlinica cu Plată Piteşti, construită din fondurile proprii ale medicilor, în proprietatea statului. La data emiterii H.G. nr. 640/2002, era constituit Policlinicii cu Plată Piteşti dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Piteşti, în baza dispoziţiei nr. 162 din 23 decembrie 1998, emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, care a fost contestată în justiţie şi s-a menţinut valabilitatea acesteia prin decizia nr. 1247/R-CONT din 19 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, irevocabilă.
A mai arătat că nu există nicio documentaţie privind dreptul de proprietate al statului asupra imobilului, iar trecerea din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi familiei, în domeniul public al Judeţului Argeş şi în administrarea Consiliului Judeţean Argeş, este nelegală şi abuzivă, fiind echivalentă cu exproprierea sau confiscarea.
Prin întâmpinarea înregistrată la 28 iunie 2011 (filele 20-24), pârâtul Guvernul României solicită respingerea excepţiei de nelegalitate formulată de reclamantă, în primul rând ca urmare a înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece hotărârea atacată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar în măsura în care se apreciază că este posibilă examinarea actului administrativ contestat, pe calea excepţiei de nelegalitate, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că H.G. nr. 640/2002 este legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituţia României şi dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, cu respectarea dispoziţiilor H.G. nr. 555/2001, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului (în vigoare la data adoptării H.G. nr. 640/2002, în prezent abrogată).
Prin notele scrise primite la dosar la 29 iunie 2011 (fila 31), pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât instituţia deţine spaţiul ce face obiectul acţiunii, în baza unui contract de administrare încheiat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică.
Prin întâmpinarea primită la data de 29 iunie 2011, (filele 32-42), pârâtul Consiliul Judeţean Argeş a susţinut că excepţia de nelegalitate este inadmisibilă în procedura specială reglementată de Legea nr. 554/2004, fiind invocată în acţiunea privind constatarea nulităţii hotărârii de guvern; de asemenea, a arătat că este îndreptată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual, emis la o dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Analizând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate, Curtea de apel a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
S-a motivat soluţia în sensul că excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate nu se justifică, deoarece aceasta nu a fost invocată în cadrul procesului de contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea H.G. nr. 640/2002, ci a fost invocată în cadrul acţiunii în revendicare, din care a fost disjunsă şi apoi, declinată competenţa de soluţionare a acesteia, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, pentru motivul că este îndreptată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual, emis la o dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, s-a reţinut că excepţia nu este întemeiată, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
În ceea ce priveşte excepţiile tardivităţii formulării excepţiei de nelegalitate, faţă de data publicării hotărârii atacate în M. Of., precum şi a neîndeplinirii procedurii prealabile, excepţii invocate de pârâtul Consiliul Judeţean prima instanţă a reţinut că şi acestea nu sunt întemeiate, deoarece, aşa cum rezultă din textul de lege mai sus menţionat, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile cerută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă, deoarece acest pârât a fost chemat în judecată pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Prin sentinţa nr. 347/F-CONT din 29 iunie 2011 Curtea de Apel Piteşti – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de pârâţii Guvernul României, şi Consiliul Judeţean Argeş.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă.
A respins excepţia de nelegalitate, invocată de reclamanta Policlinica cu Plată Piteşti, cu privire la H.G. nr. 640 din 20 iunie 2002, ca nefondată.
A reţinut prima instanţă că H.G. nr. 640/2002 este legală, deoarece a fost adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituţia României şi dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, cu respectarea dispoziţiilor H.G. nr. 555/2001, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului (în vigoare la data adoptării H.G. nr. 640/2002, în prezent abrogată).
A mai constatat că imobilul din litigiu a fost inclus iniţial în categoria bunurilor din domeniul public al statului şi, ulterior, transferat în domeniul public al judeţului Argeş, iar susţinerea reclamantei, în sensul că imobilul în discuţie a fost construit din fondurile proprii ale medicilor nu s-a dovedit, întrucât imobilul a fost construit din fondurile statului în perioada 1979-1982, iar după finalizare, a fost dat în administrarea Direcţiei Sanitare Argeş.
A mai reţinut că în perioada de derulare a investiţiei, reclamanta nu a existat ca subiect de drept, deoarece policlinicile cu plată au fost desfiinţate începând cu data de 1 octombrie 1978, conform art. 89 din Legea nr. 3/1978, privind asigurarea sănătăţii populaţiei, astfel încât, reclamanta nu avea capacitatea finanţării investiţiei cu fonduri proprii şi nici posibilitatea de a înregistra în patrimoniul său acest obiectiv.
A concluzionat curtea de apel că din actele depuse la dosar (filele 45-97), rezultă că imobilul a fost construit din fondurile statului astfel: prin decizia nr. 233 din 23 iunie 1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Argeş, a fost aprobat proiectul de execuţie pentru lucrări de construcţii şi instalaţii la investiţia „Locuinţe şi spaţii comerciale zona 1 Mai Piteşti”, fiind prevăzută la parter şi mezanin o policlinică; în adresa din 22 iunie 1978 a I.J.G.C.L. Argeş, se menţionează că terenul pe care se execută investiţia este în proprietatea statului, fiind expropriat; autorizaţia pentru executare lucrări din 23 iunie 1978 a fost eliberată beneficiarului I.J.G.C.L. Argeş; finanţarea a fost asigurată prin Banca de Investiţii, Secţia Tehnică de Investiţii din cadrul Consiliului Popular al Judeţului Argeş transmiţând instituţiei bancare dările de seamă contabile trimestriale, însoţite de rapoartele explicative şi deconturile justificative.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Policlinica cu Plată Piteşti, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond a interpretat greşit actul de dus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). În mod greşit prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu ar fi făcut parte din domeniul public al statului, deoarece acest imobil nu s-a construit din fondurile statului, ci din fondurile proprii ale medicilor din municipiul Piteşti, în sumă totală de 9.870.540 lei, în perioada 1974 – 1978. În acest sens au fost depuse la dosar Convenţia nr. 123 din 5 ianuarie 1978 încheiată cu fostul I.J.G.C.L. Argeş prin care Policlinica cu plată Piteşti a dobândit calitatea de beneficiară de spaţii de deservire, adresa din 30 ianuarie 1978 a Direcţiei Sanitare Judeţene Argeş de afectarea pentru Policlinica cu plată Piteşti a unui plan de investiţii în sumă de 9.870.540 lei şi procesul – verbal din 9 decembrie 1998 prin care se atestă că policlinica, înainte de desfiinţarea sa, începând cu data de 1 ianuarie 1978 avea finanţarea asigurată;
- sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ). În mod greşit prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 107 din Constituţia României şi dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, întrucât spaţiile de deservire din Piteşti, nu au făcut parte din proprietatea publică a judeţului Argeş şi administrarea Consiliului Judeţean Argeş conform H.G. nr. 640/2002.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat recurenta susţine că imobilul ce face obiectul cauzei nu ar fi făcut parte din domeniul public al statului, pentru a fi transferat în domeniul public al judeţului; în realitate, prin H.G. nr. 640/2002 (actul administrativ atacat) s-a modificat doar titularul dreptului de proprietate publică, respectiv unele unităţi spitaliceşti au trecut din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii, în domeniul public al judeţului Argeş şi în administrarea Consiliului judeţean Argeş.
De asemenea, este nefondată susţinerea recurentei că imobilul în litigiu s-a aflat în patrimoniul Policlinicii cu plată Piteşti, din înscrisurile depuse rezultând că policlinica a fost construită în perioada 1979 – 1982 de către stat, forma de proprietate a acestui bun la acea dată neputând fi decât aceea de proprietate socialistă a întregului popor, în administrarea Direcţiei Sanitare Argeş.
Modificarea titularului dreptului de proprietate publică prin H.G. nr. 640 din 28 iunie 2002 s-a făcut în mod legal, în conformitate cu prerogativele conferite guvernului prin prevederile art. 107 din Constituţia României şi dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 12 alin. (1)-(3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare.
În ceea ce priveşte Dispoziţia nr. 162 din 23 decembrie 1998 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, prin care recurenta susţine că i s-ar fi constatat dreptul de proprietate asupra clădirii, aceasta nu reprezintă un titlu de proprietate, iar emitentul dispoziţiei nu avea capacitatea juridică de a dispune cu privire la dreptul de proprietate asupra unui bun proprietate publică.
Pentru considerentele menţionate, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Policlinica cu Plată Piteşti, împotriva sentinţei nr. 347/F-CONT din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 54/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5444/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
