ICCJ. Decizia nr. 5444/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5444/2011
Dosar nr. 3818/2/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 aprilie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal – reclamanta G.S.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Apărării Naţionale şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunţa, să se dispună:
- anularea în parte a Deciziei nr. 438 din 03 februarie 2010 – emisă de Procurorul Şef al D.N.A. şi obligarea în solidar a pârâţilor Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Apărării Naţionale la plata indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25 % calculat la salariul de încadrare, de la data de 01 ianuarie 2010 şi în continuare;
- acordarea dobânzii legale la suma datorată, de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă şi actualizarea cu indicele de inflaţie;
- înscrierea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă şi obligarea chematului în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă următoarele:
Prin Decizia nr. 415 din 22 decembrie 2009 emisă de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, reclamanta a fost numită, începând cu data de 01 ianuarie 2010, în funcţia de grefier şef serviciu la Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauzele de corupţie privind infracţiunile de corupţie al secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Prin Decizia nr. 438 din 03 februarie 2010 emisă de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca urmare a aplicării Legii nr. 330/2009 a constatat, în ciuda prevederilor art. 2 alin. (3) din Anexa 6 a legii, că salariul nou stabilit nu cuprindea indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25 % de care beneficiază întreg personalul din cadrul secţiei.
La data de 23 februarie 2010, reclamanta a formulat contestaţie împotriva modului de stabilire a salariului, urmare a aplicării Legii nr. 330/2009, iar prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 23 martie 2010 s-a hotărât respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.
Ulterior, reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea în parte şi a Deciziei nr. 704 din 16 iulie 2010 şi a Deciziei nr. 708 din 22 iulie 2010, având în vedere că sumele prevăzute de acestea, reprezentând salariul, se raportează la salariul stabilit prin Decizia nr. 438/2010, fără a cuprinde indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25 %, care face obiectul acţiunii principale.
La termenul din 10 ianuarie 2011, Curtea de apel, din oficiu, a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi completată, în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (2) Anexa VI din Legea nr. 330/2009 şi respectiv prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 432 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei reţinând, în esenţă, următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi (2 )din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice” Personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor de pe lângă acestea nemulţumit de modul de stabilire al drepturilor salariale poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al Curţii de Apel sau, după caz, la colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză, ori, după caz al Direcţiei Naţionale Anticorupţi, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.”
Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere¸în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, a Curţii de Apel pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.
Referitor la cererea iniţială de chemare în judecată, prima instanţă, a constatat că reclamanta nu a înţeles să formuleze plângere împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva Deciziei nr. 438 din 03 februarie 2010 emisă de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ci a înţeles să solicite doar „anularea în parte a Deciziei nr. 438/2010”, ceea ce face ca cererea iniţială să fie inadmisibilă, în raport de obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale mai sus citate.
În ceea ce priveşte cererea completatoare, prin care reclamanta a precizat că înţelege să solicite anularea în parte şi a Deciziei nr. 704 din 16 iulie 2010 şi respectiv a Deciziei nr. 708 din 22 iulie 2010, ambele emise de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, instanţa a constatat că şi aceasta este inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme, reclamanta nici nu a susţinut şi nici nu a dovedit parcurgerea acestei proceduri, situaţie în care, atacarea deciziilor direct la instanţa de contencios administrativ, este inadmisibilă.
3. Recursul declarat de reclamant G.S.I.
Împotriva sentinţei nr. 432 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta G.S.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă numai printr-o interpretare greşită a obiectului cererii de chemare în judecată, care îl reprezintă, de fapt, tocmai plângerea formulată împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 23 martie 2010, în condiţiile în care a respectat procedura prealabilă şi respectiv dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Anexa VI a legii nr. 303/2009.
Recurenta a solicitat casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea acţiunii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, constată că se impune respingerea recursului declarat în cauză ca inadmisibil, pentru considerentele arătate în continuare.
Obiectul acţiunii precizate cu care a fost investită instanţa de contencios, în baza art. 27 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009, de către reclamanta G.S.I., îl reprezintă anularea în parte a Deciziei nr. 438 din 03 februarie 2010 precum şi a Deciziilor 704 din 16 iulie 2010 şi nr. 708 din 22 iulie 2010 emise de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, potrivit art. 27 alin. (1) şi art. 34 alin. (5) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009.
Prin Decizia nr. 438 din 03 februarie 2010 emisă de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, contestată în cauză, au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază reclamanta, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 330/2009.
Prin Decizia nr. 704 din 16 iulie 2010, nr. 708 din 22 iulie 2010 emise de Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru perioada 03 iulie 2010 – 31 decembrie 2010, potrivit Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Înalta Curte reţine că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din Anexa VI a Legii nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin urmare, dat fiind faptul că în alin. (2) al art. 27 din Anexa VI Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei - a Legii - Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se prevede expres că hotărârile pronunţate în acţiunile care privesc soluţionarea contestaţiilor referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex, în baza Legii nr. 330/2009, sunt irevocabile, recursul declarat în cauză este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.S.I. împotriva sentinţei nr. 432 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5412/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5533/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
