ICCJ. Decizia nr. 5537/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

Decizii ICCJ 2011 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5537/2011

Dosar nr. 249/42/2011

Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 176 din 2 iunie 2011 pronunţată în dosarul nr. 249/42/2011 Curtea de Apel Ploieşti – secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii depunerii cauţiunii, invocată de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi de asemenea a respins ca neîntemeiată cererea formulată potrivit legii contenciosului administrativ, având ca obiect suspendare executare act administrativ de reclamanta SC D.P. SRL Măgureni, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, sub nr. 249/42/2011, reclamanta SC D.P. SRL Măgureni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, suspendarea executării deciziei nr. 549 din 12 ianuarie 2011, de soluţionare a contestaţiei formulate de SC D.P. SRL, decizie emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a procesului - verbal de constatare încheiat la data de 26 octombrie 2010 de pârâtă, privind proiectul „Investiţie nouă, fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, judeţul Prahova";, prin care s-a stabilit că societatea datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene suma de 2.940.389,58 lei, până la soluţionarea irevocabilă a prezentului litigiu, întrucât actele sunt nelegale şi doar prin suspendarea executării lor se va evita o pagubă iminentă.

În motivarea cererii s-a învederat faptul că societatea a beneficiat de o finanţare nerambursabilă de 3.980.954 lei, alcătuită din: 75% contribuţia financiară a Uniunii Europene prin Program SAPARD şi 25% cofinanţare naţională de la bugetul de stat al României, în baza contractului din 12 septembrie 2005, pentru proiectul „Investiţie nouă, fabrică de preparate din carne în comuna Măgureni, judeţul Prahova";.

Proiectul, în valoare totală de 7.961.909 lei, a fost finalizat, iar, pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare a acestuia a făcut obiect al unor controale efectuate de Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de audit a Curţii de Conturi a României etc.

Cu ocazia controalelor s-a constatat că societatea a îndeplinit cerinţele legale pentru a beneficia de fondurile SAPARD, neexistând nereguli în ceea ce priveşte organizarea licitaţiei pentru achiziţia de bunuri - echipamente procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare şi echipamente laborator.

După o perioadă de câţiva ani de la data finalizării investiţiei, Oficiul European de Luptă Antifraudă, prin nota de informare din 1 septembrie 2009, a sesizat Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit cu solicitarea de a demara o nouă verificare a modalităţii de desfăşurare a licitaţiei, din cauza unor nereguli sesizate la unele dintre societăţile participante.

Instituţia europeană a solicitat doar clarificări cu privire la situaţia de fapt, fără a se pronunţa asupra legalităţii sau ilegalităţii procedurii de implementare a programului, sens în care reprezentanţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit au procedat la un nou control, însă, prevalându-se de nota de informare, fără a analiza în detaliu documentaţia prezentată, reprezentanţii autorităţii arătate au încheiat procesul-verbal înregistrat la 26 martie 2010, prin care societatea a fost obligată să restituie suma de 1.019.387,65 lei, reprezentând sprijinul financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanţare din 6 aprilie 2006; această convenţie a fost încheiată în conformitate cu contractul cadru din 12 septembrie 2005 pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil, în condiţiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală SAPARD România.

Astfel, reclamanta a precizat că a atacat în instanţă acest act administrativ - fiscal, litigiul aflându-se pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, ca instanţă de fond, însă, deşi există elemente suficiente care dovedesc buna-credinţă a societăţii şi împrejurarea că a respectat în totalitate dispoziţiile legale în perioada implementării proiectului, dar şi ulterior, reprezentanţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit au efectuat un nou control la societate, care s-a finalizat prin întocmirea procesului-verbal de constatare din data de 26 octombrie 2010, prin care se solicită rambursarea diferenţei de 2.940.389,58 lei din finanţarea obţinută.

Motivul avut în vedere este acela că licitaţia organizată de societate pentru achiziţia de echipamente pentru procesarea şi ambalarea produselor din carne ar fi fost fraudată, prin includerea unei oferte „false";.

S-a apreciat că acest titlu de creanţă este nelegal şi nefondat, fiind rezultatul unui vădit abuz de drept din partea reprezentanţilor autorităţii, reclamanta a formulat o contestaţie în baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind respinsă prin decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011.

Reclamanta a considerat că actele administrative precizate sunt nelegale şi prejudiciază societatea, motiv pentru care solicită suspendarea executării lor până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei promovate.

S-a arătat că în cauză sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate şi iminenţa unei pagube.

Astfel, executarea silită prin blocarea conturilor bancare ale societăţii sau prin executarea bunurilor mobile sau imobile ale societăţii este de natură să atragă grave prejudicii în activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile şi a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.

Blocarea conturilor ar duce la imposibilitatea efectuării de plăţi către instituţiile bancare şi furnizori şi, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăţilor de la clienţii societăţii, situaţie care ar duce la blocarea producţiei, sistarea livrărilor, neonorarea contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor şi concedierea salariaţilor, neachitarea obligaţiilor datorate bugetului statului, poate chiar genera starea de insolvabilitate.

În prezent societatea nu înregistrează profit, întrucât cheltuielile sunt mari, iar administratorii urmăresc dezvoltarea afacerii pe termen lung; pentru a finaliza investiţia ce a făcut obiect al finanţării prin Programul SAPARD reclamanta a apelat la credite bancare, la credite din surse proprii ale asociaţilor, la finanţări de la furnizori şi de la instituţiile de leasing, aceste credite fiind achitate periodic, în condiţiile stabilite, fiind însă purtătoare de dobânzi.

De asemenea, pentru ca scopul investiţiei să se concretizeze şi să producă mărfuri alimentare la cele mai înalte standarde europene, reclamanta a achiziţionat cele mai noi şi performante echipamente şi utilaje de prelucrare a cărnii, a încheiat contracte cu furnizori serioşi, însă acestea au presupus costuri suplimentare.

Mai mult, societatea a reuşit să-şi reeşaloneze plăţile atât la bugetul statului, cât şi la instituţiile bancare cu care au fost încheiate contracte de credite. Totodată a fost nevoie ca asociaţii să sprijine financiar societatea, prin investiţii care s-au concretizat în majorarea de capital social de la 700.000 lei la 4.200.000 lei, în acest mod sporind credibilitatea şi bonitatea firmei în raport cu creditorii.

Or, dacă la toate obligaţiile legale şi contractuale s-ar adăuga şi aceea instituită de procesul-verbal de constatare din data de 26 octombrie 2010, eforturile societăţii ar fi inutile, întrucât ar intra în insolvabilitate.

Este considerată pagubă iminentă, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei persoane juridice.

Or, situaţia prezentată se încadrează în acest text de lege, ceea ce justifică suspendarea executării actului administrativ supus controlului judiciar.

Sunt considerate cazuri bine justificate, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Sub acest aspect, reclamanta menţionează că de la data organizării licitaţiei şi până în prezent au trecut aproape 5 ani, iar în toată această perioadă au existat mai multe controale, care au avut drept obiectiv verificarea legalităţii procedurii achiziţiei de echipamente.

Anterior încheierii contractului de furnizare din 6 aprilie 2006 cu R.K. GmbH, întreaga documentaţie fusese verificată şi avizată favorabil de Agenţia SAPARD.

În vederea realizării unei documentaţii legale, societatea a încheiat un contract de consultanţă cu specialişti, aceştia fiind cei care s-au ocupat de verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de către societăţile participante la licitaţie, aşa încât nu i se poate imputa nici cea mai mică culpă.

De asemenea, la data verificării de către reprezentanţii Agenţiei SAPARD a acestor documente nu s-a făcut nicio obiecţie din partea acestora în ceea ce priveşte societăţile participante la licitaţie.

Documentele au fost avizate favorabil şi aprobate, iar după aprobare s-a putut încheia contractul de furnizare de echipamente cu societatea declarată câştigătoare şi reclamanta primit sprijinul financiar nerambursabil aferent acestuia.

Astfel, după realizarea licitaţiei, dar înainte de încheierea contractului cu societatea ce a obţinut cel mai mare punctaj, modalitatea de desfăşurare a licitaţiei a fost verificată de reprezentanţii Agenţiei SAPARD, fiind aplicate două ştampile şi două semnături pentru legalitate din partea reprezentanţilor acesteia.

Fiecare etapă a derulării contractului a fost supervizată, avizată şi aprobată de experţii din cadrul Serviciilor tehnice delegate ale Agenţiei SAPARD, actuala Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Aşadar, dacă nu erau îndeplinite toate condiţiile impuse de Agenţia SAPARD nu s-ar fi aprobat dosarul de achiziţie şi nu s-ar fi obţinut finanţarea, consecinţă faţă de care nu se poate reproşa că nu au fost îndeplinite prevederile legale, inclusiv cele din Ghidul Solicitantului.

Mai mult, la data efectuării acestui ultim control, documentele nu conţineau elemente noi care să schimbe situaţia şi nici nu s-au prezentat alte documente suplimentare, care să contrazică ori să anuleze documentaţia care a stat la baza finanţării.

Cu toate acestea, în procesul-verbal de constatare arătat se concluzionează că societatea, în calitate de beneficiar, a încălcat dispoziţiile generale din contractul de finanţare, în sensul că nu a acţionat cu vigilenţă şi profesionalism în implementarea proiectului.

Se impută împrejurarea că licitaţia organizată este nelegală, întrucât una dintre societăţile participante, respectiv SC S.I.S. SRL, a avut o ofertă falsă, această societate neavând niciodată intenţia de a livra echipamente pentru procesarea cărnii, pentru ambalare, marcare, etichetare, igienizare şi laborator.

După analizarea ofertelor, prin raportul de evaluare din 4 aprilie 2006 a fost declarată câştigătoare societatea R.K. GmbH, care a avut oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, ulterior fiind încheiat cu aceasta contractul de furnizare din 6 aprilie 2006.

Reclamanta a precizat că înscrisurile au fost transmise de la faxul societăţii italiene, ceea ce exclude susţinerea reprezentantului acesteia că nu are cunoştinţă despre SC D.P. SRL, nu a primit nicio invitaţie şi nu a purtat nicio corespondenţă cu aceasta.

Mai mult decât atât, deşi nu a avut cunoştinţă la data respectivă, societatea SC S.I.S. SRL Italia a avut relaţii comerciale cu SC G.K.M.G. SRL din România, pe care a mandatat-o să obţină contracte de vânzare a utilajelor pentru prelucrarea cărnii, a produselor de cofetărie, patiserie şi îngheţată pe piaţa românească.

Raportul contractual de reprezentare este recunoscut de către reprezentantul SC G.K.M.G. SRL, C.Ş.M., care a dat o declaraţie notarială în acest sens şi care apreciază că refuzul societăţii italiene de a recunoaşte participarea la licitaţiile desfăşurate în România este cauzat, probabil, de neînţelegerile comerciale dintre cele două societăţi.

Oferta era însoţită de înscrisuri doveditoare, unele provenind de la autorităţi publice, astfel încât dădeau aparenţa de autenticitate şi legalitate.

Or, toate aceste împrejurări exclud culpa societăţii cu privire la împrejurările invocate de reprezentanţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

În consecinţă, reclamanta apreciază că SC S.I.S. SRL a participat cu o ofertă valabilă la procedura de achiziţie, orice negare ulterioară fiind rezultatul conflictului cu societatea pe care a mandatat-o pentru a-i reprezenta interesele pe piaţa românească.

Dacă s-ar aprecia că oferta acesteia este falsă, reclamanta consideră că nu i se poate imputa nicio culpă, deoarece avea un mandatar aparent care a întocmit oferta în condiţiile impuse de lege, ofertă însoţită de acte autentice care emană de la autorităţi publice din Italia.

Or, potrivit art. 17 alin. (4) din Ghidul solicitantului, beneficiarul are obligaţia de a restitui integral valoarea finanţării primite doar în cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa beneficiarului.

Contractul de furnizare a fost încheiat cu o altă societate, iar utilajele achiziţionate sunt performante, corespund din punct de vedere calitativ cerinţelor, astfel încât sunt folosite în procesul de producţie fără a fi existat probleme referitoare la funcţionarea acestora.

Mai mult decât atât, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a întocmit procese-verbale de constatare, reprezentând titluri de creanţă prin care a solicitat returnarea tuturor fondurilor obţinute prin programe SAPARD de la un număr foarte mare de societăţi din industria cărnii, acuzându-le de fraudare a licitaţiilor.

Potrivit datelor existente, toate acuzaţiile aduse societăţilor din industria cărnii care au beneficiat de fonduri europene sunt prezumţii, întrucât nu s-au făcut investigaţii amănunţite pentru a se dovedi falsurile, singurele împrejurări pe care se bazează fiind declaraţiile reprezentanţilor societăţii din Italia.

Abia după ce se constată, de către specialişti, existenţa unor înscrisuri falsificate şi persoanele vinovate se pot lua măsuri în ceea ce priveşte societăţile implicate, aşa încât afirmaţiile Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit reprezintă simple speculaţii, iar conduita reprezentanţilor de a întocmi titluri executorii în baza cărora să se pornească executarea silită, fără dovezile necesare, reprezintă un abuz de drept.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În dovedirea cererii s-au depus înscrisuri.

În baza dispoziţiilor art. 115 C. proc. civ. pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.

Pârâta învederează faptul că, pentru a pronunţa o hotărâre de suspendare a actelor administrative, instanţa trebuie să „pipăie"; fondul cauzei.

Aşadar, precizează că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă şi SC D.P. SRL, în calitate de beneficiar, la data de 12 septembrie 2005 s-a încheiat contractul de finanţare, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 3.980.954 Ron pentru realizarea proiectului intitulat „Investiţie nouă, fabrică de preparate din carne în com. Măgureni, jud. Prahova";.

Această finanţare nerambursabilă este constituită din două componente, respectiv: contribuţia financiară a Comunităţii Europene, în proporţie de 75% şi contribuţia publică naţională, în proporţie de 25%, ambele gestionate de Ministerul Finanţelor Publice, potrivit O.U.G. nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente acestora.

Contractul de finanţare menţionat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului Multianual de Finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunităţii pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şi estul Europei în perioada de preaderare.

Art. 7 din Secţiunea C - (Prevederi Generale) - a Legii nr. 316/2001 stipulează că, în cazul în care se suspectează sau se dovedeşte eşecul unui beneficiar în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor legate de Program, precum şi încercările de a obţine de la Agenţia SAPARD plăţi pentru care nu are niciun drept, România va urmări orice asemenea eşecuri şi încercări, conform procedurilor naţionale legale, într-un mod nu mai puţin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice naţionale.

Dispoziţiile legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a Programului SAPARD (Legea nr. 316/2001 şi O.G. nr. 79/2003, inclusiv Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003) prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare (perioada de execuţie a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanţare).

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice şi financiare) din anexa I - Prevederi Generale - la contractul de finanţare, „beneficiarul trebuie să consimtă la inspecţii pe bază de documente sau la faţa locului efectuate de autoritatea contractantă, Comisia Europeană şi Curtea de Conturi a Comunităţii Europene, asupra modului de utilizare a finanţării nerambursabilă, în conformitate cu Acordul Multianual de Finanţare dintre România si U.E., ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului ";.

Astfel, pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare al proiectului face obiectul unor controale efectuate de Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi a României, alte instituţii naţionale abilitate (D.L.A.F. - Departamentul de Luptă Antifraudă, D.N.A. - Direcţia Naţională Anticorupţie), precum şi comisii din partea Uniunii Europene (O.L.A.F. - Oficiul European de Luptă Antifraudă).

De asemenea, în conformitate cu procedurile de lucru ale A.P.D.R.P. şi cu legislaţia specifică naţională, pârâta este obligată să efectueze controale la solicitarea instituţiilor din cadrul Uniunii Europene, sens în care arată faptul că nerespectarea clauzelor contractului de finanţare din 12 septembrie 2005 de către reclamantă a fost semnalată de către Oficiul European de Luptă contra Fraudei (O.L.A.F.) - organism cu atribuţii în asigurarea protejării intereselor financiare şi economice ale Comunităţii Europene, precum şi luptei împotriva fraudei şi a oricăror activităţi ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu art. 274 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene), instituţie care a recomandat recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.

Astfel, s-a evidenţiat faptul că ofertele folosite în sprijinul cererii de fonduri SAPARD de către SC D.P. SRL sunt false.

Reclamanta avea obligaţia să contacteze personal potenţialii furnizori pentru a obţine trei oferte independente; astfel, rezultă că SC D.P. SRL avea cunoştinţă de neregularităţile comise.

În urma analizării ofertelor de către comisia de evaluare a fost declarată câştigătoare firma R.K. GmbH, din Wörrstadt, Germania.

Faţă de participarea sa la selecţia de oferte, reprezentantul legal al SC S.I.S. SRL a arătat că niciun reprezentant al acestei firme nu a emis oferte în cauză şi nici nu a permis unei terţe persoane să facă acest lucru.

Începând cu anul 2004 societatea a trimis ofertele sale clienţilor străini prin intermediul unor facturi proforme, care puteau fi folosite ca şi confirmări ale comenzilor; SC S.I.S. SRL nu a avut niciun angajat vorbitor de limbă română şi nici nu a apelat la vreo firmă traducătoare şi nicio altă instituţie nu a primit documentele firmei de la aceasta, pentru a fi traduse în limba română; ofertele prezintă neconcordanţe, iar echipamentele din lista au fost produse de SC S.I.S. SRL doar în anumite ocazii şi doar parţial; compania românească căreia i s-au adresat aceste oferte nu este cunoscută firmei SC S.I.S. SRL şi nu este înregistrată în registrul de clienţi; SC S.I.S. SRL nu a primit niciodată vreo invitaţie de participare la procedura de selecţie lansată de compania românească (scrisorile de invitaţie anexate cererilor SAPARD, din care reieşea că au fost trimise de SC S.I.S. SRL, sunt, de asemenea, false); formatul ofertelor şi al ştampilelor nu corespunde celui folosit de SC S.I.S. SRL; în unele cazuri s-a constatat o discrepanţă între antetul şi ştampila de la sfârşitul ofertei; semnătura de lângă ştampilă nu aparţine reprezentantului legal al SC S.I.S. SRL; în unele cazuri numele reprezentantului legal M.G. a fost scris greşit; aproape 95% din echipamentele listate nu au fost niciodată vândute sau oferite de către SC S.I.S. SRL, din moment ce majoritatea utilajelor menţionate în oferte nu corespund activităţii principale a acestei societăţi.

Mai mult decât atât, cu ocazia controlului pe teren, O.L.A.F. a obţinut copiile unui schimb de mailuri între SC G.K.M.G. SRL (societatea fiind o filială în România a societăţii R.K. GmbH, Wörrstadt, Germania) şi SC S.I.S. SRL, din care rezultă faptul că, având informaţia efectuării unor investigaţii, au fost făcute demersuri de către societatea G.E.M.A. cu scopul de a influenţa compania italiană în ascunderea dovezilor care trădau falsurile făcute.

O.L.A.F. a obţinut, de asemenea, o altă serie de e-mailuri, prin care societatea G.E.M.A. (cu patru zile înainte de efectuarea deplasării din Italia a delegaţiei O.L.A.F.) solicita societăţii S.I.S. să facă dovada capacităţii sale de a furniza utilaje şi echipamente pentru industria de procesare a cărnii.

Răspunsul dat de societatea S.I.S. a fost acela ca poate vinde astfel de echipamente, dar nu poate asigura niciun fel de consultanţă sau asistenţă tehnică, întrucât activitatea principală a companiei este producerea şi vânzarea de echipamente de făcut gheaţă.

O.L.A.F. precizează ca din acest schimb de e-mailuri rezultă clar că SC G.K.M.G. SRL cunoştea faptul că anumite investigaţii erau în derulare şi că aceste e-mailuri aveau drept scop să influenţeze compania italiană în vederea ascunderii dovezilor.

De asemenea, se suspectează că ofertele false au fost întocmite de către compania SC G.K.M.G. SRL; astfel, având în vedere că solicitanţii trebuie să contacteze personal potenţialii furnizori pentru a primi trei oferte independente, aceştia cunoşteau neregularităţile comise.

O.L.A.F. a mai evidenţiat faptul că între două societăţi din cele trei participante există un conflict de interese, întrucât Societatea R.K. GmbH Germania este acţionar cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 50% la G.K.M.G. SRL Glina, jud. Ilfov, alături de M.Ş.C. (persoană fizică având cota de participare la beneficii şi pierderi de 50%), acesta din urmă fiind asociat cu cotă de participare la beneficii şi pierderi de 75% şi la SC E. SRL.

Toate aceste constatări sunt considerate de O.L.A.F. fapte intenţionate, prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunităţii europene şi, astfel, în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă, s-a solicitat recuperarea întregului ajutor financiar acordat beneficiarului în cadrul proiectului, prin aplicarea legislaţiei naţionale specifice şi a prevederilor contractului de finanţare. Neregula existentă în achiziţie este evidentă şi beneficiarul finanţării avea cunoştinţă despre această împrejurare.

Neregularităţile prezentate au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. la 27 octombrie 2010, întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 11¹ din O.G. nr. 79/2003 şi art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007, prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 2.040.389,58 lei (din suma totală plătită de A.P.D.R.P. în valoare de 3.959.777,23 lei).

Împotriva procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010 reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la A.P.D.R.P. la 30 decembrie 2010, care a fost soluţionată prin decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011, în sensul respingerii acesteia.

Pârâta a menţionat faptul că emiterea procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010, titlu de creanţă executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 şi Normelor metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, nu este consecinţa voinţei unilaterale a A.P.D.R.P., ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare din 12 septembrie 2005, care nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea contractului.

Astfel, contractul de finanţare dintre A.P.D.R.P. şi SC D.P. SRL conţine clauze exprese cu privire la responsabilitatea beneficiarului pentru procedura de achiziţii de servicii, bunuri şi lucrări, precum şi cu privire la necesitatea respectării principiului liberei concurenţei, al transparenţei achiziţiilor şi al rezonabilităţii preţurilor.

Realizarea proiectului finanţat prin programul SAPARD se face prin organizarea de către beneficiarul sprijinului financiar nerambursabil a cererilor de oferte pentru achiziţiile prevăzute în proiect, cu respectarea întocmai a instrucţiunilor din anexa IV la contractul de finanţare, reclamanta având în cadrul acestui proces de complex de achiziţii calitatea de autoritate contractantă, în raport cu fiecare din ofertanţii adjudecatari şi având obligaţia de a respecta normele stipulate de Legea nr. 316/2001, precum şi contractul de finanţare.

Totodată, potrivit art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, „neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport de dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită";.

În concluzie, pârâta arată că emiterea procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010, titlu de creanţă executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 şi Normelor metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, este rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare.

A.P.D.R.P., în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă un sprijin financiar nerambursabil în numele Comunităţii Europene şi al Statului Român, are dreptul şi, totodată, obligaţia de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect şi de a dispune măsurile preventive şi sancţionatorii stabilite în legislaţia specială şi clauzele contractului de finanţare, oricând pe întreaga durată de valabilitate a contractului de finanţare (perioada de execuţie a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioada de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanţare), aspect cunoscut şi asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanţare; prin urmare, pârâta îşi însuşeşte în mod integral constatările Oficiului European de Luptă Antifraudă.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor procedurale pentru introducerea cererii de suspendare în baza art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, pârâta precizează că reclamanta, în cuprinsul cererii de suspendare, nu indică nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, aceasta nemotivând în niciun fel cazul bine justificat.

Or, suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi pe prezumţia de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu, sens în care o condiţie impusă de legiuitor pentru a se dispune măsura suspendării actelor administrative este aceea a existenţei unui caz bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată.

În speţă reclamanta nu prezintă argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, iar susţinerile acesteia din cererea de chemare în judecată nu au nicio relevanţă juridică.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.

Referitor la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pârâta arată faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se face nicio trimitere la vreo pagubă iminentă ce s-ar produce ca urmare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare din 27 octombrie 2010.

De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Pe de altă parte, menţionează că nu este relevantă întrunirea cerinţei pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiţii: existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (4)-(6) din O.G. nr. 79/2003, titlul de creanţă emis de pârâtă constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal, procedura de recuperare şi de contestare a acestuia urmând procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, „creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor ce revin creditorilor, autorităţilor competente în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.";

În concluzie, pârâta solicită respingerea cererii de suspendare a efectelor procesului-verbal de constatare din 27 octombrie 2010 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei din 12 ianuarie 2011, în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 26 mai 2011 reclamanta a depus cauţiunea în cuantum de 148.137 lei, potrivit recipisei de consemnare din 25 mai 2011.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, Curtea reţine următoarele:

Cererea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Codul de procedură fiscală – O.G. nr. 92/2003 – impune, pe lângă respectarea celor două condiţii, depunerea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, conform disp. art. 215, obligaţie pe care reclamanta a îndeplinit-o până la soluţionarea cererii.

Pârâta a invocat excepţia tardivităţii depunerii cauţiunii de către reclamantă, excepţie asupra căreia instanţa s-a pronunţat mai întâi, în baza disp. art. 137 C proc. civ.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că textul legal mai sus indicat nu stabileşte un termen imperativ şi absolut în interiorul căruia să fie depusă cauţiunea fixată de instanţă, a cărui nerespectare să fie sancţionată cu decăderea, în conformitate cu disp. art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive excepţia invocată apare ca neîntemeiată şi a fost, în consecinţă, respinsă de instanţă.

Analizând pe fond cererea de suspendare a executării, Curtea a reţinut că prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 26 octombrie 2010 de parata Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, privind proiectul „Investiţie noua, fabrica de preparate din carne in comuna Măgureni, judeţul Prahova” s-a reţinut ca reclamanta SC D.P. SRL a încheiat cu Agenţia SAPARD contractul-cadru din 12 septembrie 2005, având ca obiect realizarea unei fabrici de preparate din carne in comuna Măgureni, judeţul Prahova. Conform bugetului indicativ, valoarea eligibila a investiţiei este de 7.961.909 lei, din care 3.980.954 lei finanţare nerambursabila (50%), alcătuita din 75% contribuţia financiara a Uniunii Europene prin program SAPARD si 25% cofinanţare naţionala de la bugetul de stat.

Pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare a proiectului a făcut obiectul unor controale efectuate de Direcţia Control Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi si a altor instituii naţionale, precum si comisii din partea Uniunii Europene, cum ar fi Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F. În cadrul acestor controale ulterioare se procedează la verificări aprofundate, la analizarea in detaliu a documentelor, pentru a se verifica corectitudinea cu care au acţionat beneficiarii finanţării SAPARD.

În speţă, pentru achiziţia de bunuri - echipamente de procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare si echipamente laborator – au participat 3 societăţi: R.K. GmbH, SC E. SRL şi SC S.I.S. SRL.

În urma primirii si analizării ofertelor de către comisia de evaluare a fost declarata câştigătoare firma R.K. GmbH, fiind încheiat intre beneficiar si aceasta societate contractul de furnizare din 6 aprilie 2006.

Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F. a efectuat o vizita pe teren, la sediul societăţii S.I.S., in oraşul Rimini din Italia.

În raportul întocmit cu acesta ocazie, contrasemnat de reprezentanţii societăţii S.I.S., au fost înscrise precizările făcute de d-nul M.G. cu privire la societatea D.P. SRL si la oferta prezentata in dosarul achiziţiei de echipamente, astfel:

„- SC S.I.S. SRL nu are cunoştinţa despre SC D.P. SRL, aceasta firma nefiind înregistrata in registrul clienţilor;

- SC S.I.S. SRL nu a primit nici o invitaţie de participare la procedura de selecţie de oferte iniţiate de compania româneasca;

- formatul ştampile si ofertele nu erau cele originale;

- semnătura de pe documente figurează ca fiind a d-nului M.G., insa acesta nu este reprezentantul companiei, de aici presupunerea ca numele tipărit nu este decât o eroare de redactare ce aparţine persoanei care a întocmit documentul;

- semnătura aplicata nu corespunde cu cea a d-nului M.G.;

- numărul ofertei din 1 aprilie 2006, scris de mână, nu corespunde cu sistemul folosit de SC S.I.S. SRL pentru înregistrarea documentelor;

- antetul ofertei indica SC S.I.S. SRL, iar stampila din josul paginii este S.I.S. SPA;

- niciunul dintre echipamentele menţionate nu fusese comercializat si nici nu făcuse obiectul negocierilor purtate de SC S.I.S. SRL.”

Totodată, in procesul-verbal se consemnează observaţiile d-nului M.G., reprezentantul SC S.I.S. SRL, făcute cu ocazia verificării pe teren, in sprijinul afirmaţiei ca oferta prezentata in dosarul de achiziţie al SC D.P. SRL „este falsa”.

Se mai reţine că O.L.A.F. a obţinut copiile unui schimb de mail-uri intre SC G.K.M.G. SRL – o filiala din România a societăţii R.K. din Germania şi SC S.I.S. SRL, din care rezulta faptul ca, având informaţia efectuării unor investigaţii, au fost făcute demersuri de către societatea G.E.M.A., cu scopul de a influenta compania italiana în ascunderea dovezilor care trădau falsurile făcute. Se menţionează că se suspectează că ofertele false au fost întocmite de către compania SC G.K.M.G. SRL; având în vedere că solicitanţii trebuie să contacteze personal potenţialii furnizori pentru a primi trei oferte independente, aceştia cunoşteau neregularităţile comise.

Parata a constatat, in aceste condiţii, încălcarea de către reclamanta SC D.P. SRL a disp. art. 1 (2) din anexa I – „Prevederi generale” din cadrul contractului de finanţare, care specifica: „Beneficiarul trebuie sa implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienta si vigilenta, in conformitate cu cele mai bune practici in domeniul vizat si in concordanta cu acest contract”, paragrafului 1, Anexa IV a contractului de finanţare -”Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD”, potrivit căreia: „Costurile oricăror servicii, bunuri si lucrări, care valorează mai mult de echivalentul in lei a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privaţi au obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori”, art. 7 - (1)-”Dispoziţii finale” si art. 4 „Eligibilitatea cheltuielilor” din secţiunea B - „Managementul, monitorizarea si evaluarea programului” din Legea nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanţare a Programului SAPARD.

Pârâta a stabilit debitul datorat de reclamantă, respectiv suma de 2.940.389,58 lei (din suma totala plătita de A.P.D.R.P. în valoare de 3.959.777,23 lei se scade debitul din 26 martie 2010, in valoare de 1.019.387,65 lei).

Prin decizia nr. 549 din 12 ianuarie 2011, de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamanta împotriva procesului-verbal încheiat la data de 26 octombrie 2010, parata a respins contestaţia.

Potrivit disp. art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, de autenticitate şi de veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, suspendarea executării fiind condiţionată de existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente.

În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înţeleg împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Verificând aparenţa de legalitate a procesului-verbal de constatare încheiat de pârâtă şi decizia prin care a fost soluţionată contestaţia, instanţa a constatat că nu reies împrejurări de natură să indice un abuz al autorităţii pârâte la emiterea actelor administrative contestate şi care să afecteze prezumţia de legalitate a acestor acte.

În acest sens, Curtea a reţinut că la întocmirea actelor administrative in litigiu au fost respectate disp. art. 11¹ alin. (7) din O.G. nr. 79/2003, privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, respectiv a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, in sensul că: „Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, precum şi Serviciul Inspecţia modului de constituire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor europene din cadrul Inspecţiei Generale - Ministerul Economiei şi Finanţelor au obligaţia de a comunica, în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării Departamentului pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., măsurile luate pentru remedierea aspectelor semnalate prin actele de control ale departamentului, precum şi acţiunile întreprinse pentru recuperarea eventualelor prejudicii”.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din anexa I - Prevederi generale – la contractul de finanţare (filele 314-316), prin neregularitate se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi a Acordului Multianual de Finanţare, ratificat prin Legea nr. 316/2001, iar conform alin. (4), în cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa beneficiarului acesta are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite din partea autorităţii contractante,în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.

Analizând documentaţia care a stat la baza emiterii actelor contestate, Curtea a reţinut ca neregularităţile constatate de parata in modul de implementare a proiectului pentru care a fost încheiat contractul-cadru de finanţare din 12 septembrie 2005 au vizat nerespectarea de către beneficiar a cerinţelor privind contractarea serviciilor si bunurilor necesare realizării proiectului, respectiv a ”Instrucţiunilor de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD”, si anume lipsa ofertelor de la cel puţin 3 furnizori independenţi, oferta SC S.I.S. SRL nefiind reala, ci falsificata.

Totodată, conform disp. art. 1 şi 5 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, orice abatere atrage retragerea avantajului obţinut nejustificat, retragerea totala sau parţiala a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar daca agentul economic a beneficiat in mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv.

Aceste nereguli au fost semnalate paratei de către Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F., prin adresele din 1 septembrie 2009 şi 4 august 2010, depuse la dosar, însoţite de copia raportului de control pe teren si schimbul de e-mailuri dintre SC G.K.M.G. SRL şi SC S.I.S. SRL.

Susţinerile reclamantei potrivit cărora documentaţia a fost verificata si aprobata, in prealabil, de către reprezentanţii paratei nu poate fi reţinuta, cat timp procesul-verbal de constatare contestat a fost încheiat in exercitarea atribuţiilor de control ulterior acordării finanţării, fiind o prerogativa legala ce a avut la baza solicitarea formulata, in acest sens, de O.L.A.F.

În conformitate cu prevederile art. 3, art. 9 şi art. 10 alin. (1) din Regulamentul nr. 1073/1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.), raportul de investigaţie şi măsurile întreprinse în urma investigaţiilor constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară, în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naţionali.

De asemenea, legislaţia internă prevede cooperarea între autorităţile române şi Oficiul European de Lupta Antifraudă – O.L.A.F., art. 11¹ alin. (5) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător; Departamentul pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., în calitate de instituţie de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă – O.L.A.F., asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligaţiilor ce revin României privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene, în conformitate cu prevederile art. 280 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, având atribuţia de control al obţinerii, derulării sau utilizării fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente.

Din reglementările mai sus menţionate reiese, aşadar, că autorităţile naţionale trebuie să ţină seama de rapoartele organismelor din cadrul Comisiei Europene, un astfel de organism fiind O.L.A.F.

Prin urmare, la baza procesului-verbal de constatare contestat pârâta a ţinut cont de raportul acestui organism, ale cărui constatări nu rezultă a fi suferit modificări până în prezent.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (13) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, în cazul actului de control transmis de către Departamentul pentru Lupta Antifraudă – D.L.A.F., autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare şi a cofinanţării aferente va proceda la stabilirea şi individualizarea obligaţiilor de plată şi emiterea titlului de creanţă, rubricile din procesul-verbal de constatare urmând a fi completate în conformitate cu cele constatate prin actul D.L.A.F.

Curtea a constatat, în temeiul acestor norme, că pârâta a stabilit obligaţia de plată în sarcina reclamantei, conform verificărilor din raportul O.L.A.F.

Totodată, Curtea a constatat că reclamanta nu a administrat probe din care sa reiasă demersurile efectuate in respectarea obligaţiei de diligenta ce îi revenea pentru implementarea proiectului, ce ar crea aparenta de nelegalitate a actelor contestate, astfel că, în speţă, nu există un caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative; cazul bine justificat nu poate rezulta numai din simplele afirmaţii ale reclamantei, care nu sunt de natură a crea o îndoială în ceea ce priveşte actele contestate, emise de pârâtă.

Instanţa, în examinarea cerinţelor legale necesare a fi îndeplinite pentru a dispune suspendarea executării, are obligaţia de a analiza numai formal actul contestat, raportat la motivele invocate de reclamant in contestarea lui, fără ca să examineze, pe această cale, fondul cererii de anulare a actului.

Aşadar, neexistând în speţă un caz bine justificat, cerinţă care trebuie îndeplinita cumulativ cu cerinţa pagubei iminente definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării apare ca neîntemeiată.

În considerarea acestor argumente, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins cererea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs recurenta-reclamantă SC D.P. SRL Măgureni, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ";Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.";

Iar potrivit art. 14 din acelaşi act normativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond";.

Din interpretarea textelor de lege rezultă că, pentru a dispune suspendarea, este necesar să se constate existenţa unor cazuri bine justificate şi măsura să se ia pentru a se evita producerea unor pagube iminente.

Or, în cauză, sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale prevăzute de textul de lege arătat, referitoare la cazuri bine justificate şi iminenţa unei pagube.

Executarea silită, prin blocarea conturilor bancare ale societăţii noastre sau prin executarea bunurilor mobile sau imobile ale societăţii este, de natură să atragă grave prejudicii în activitatea economică a acesteia, prejudicii care ar fi ireversibile şi a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.

Astfel, executarea silită s-ar putea realiza prin blocarea conturilor, popriri şi vânzarea de bunuri mobile şi imobile.

Or, blocarea conturilor ar conduce la imposibilitatea efectuării de plăţi către instituţiile bancare şi furnizori şi, de asemenea, la imposibilitatea încasării plăţilor de la clienţii noştri.

Aceasta ar conduce la blocarea producţiei, sistarea livrărilor, neonorarea contractelor în derulare, imposibilitatea achitării salariilor şi concedierea salariaţilor, neachitarea obligaţiilor datorate bugetului statului.

Toate acestea vor genera starea de insolvabilitate.

Mai mult, în prezent, societatea nu înregistrează profit întrucât cheltuielile sunt mari, suntem antrenaţi în aceste litigii care presupun costuri mari, iar reprezentanţii urmăresc dezvoltarea afacerii pe termen lung.

Astfel, pentru a finaliza investiţia ce a făcut obiect al finanţării prin Programul SAPARD, s-a apelat la credite bancare, la credite din surse proprii ale asociaţilor, Ia finanţări de la furnizori şi de la instituţiile de leasing, aceste credite fiind achitate periodic, în condiţiile stabilite, fiind însă purtătoare de dobânzi.

Or, dacă la toate obligaţiile legale şi contractuale s-ar adăuga şi cea instituită de procesul - verbal de constatare din data de 26 octombrie 2010 de a restitui suma de 2.940.389,58 lei, toate aceste eforturi ale societăţii ar fi în zadar, întrucât s-ar intra în insolvabilitate apoi faliment.

Or, situaţia prezentată se încadrează în acest text de lege ceea ce justifică suspendarea executării actului administrativ supus controlului judiciar (a se vedea pentru o situaţie similară încheierea din data de 5 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava - secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).

Mai mult, după cum se precizează în practica judiciară „suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi"; (decizia nr. 5283 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal).

În al doilea rând, sunt considerate cazuri bine justificate, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În acest sens, procesul verbal de constatare din data de 26 octombrie 2010 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit este nelegal.

a. De la data organizării licitaţiei şi până în prezent au trecut 5 ani iar în toată această perioadă au existat mai multe controale care au avut drept obiectiv verificarea legalităţii procedurii achiziţiei de echipamente.

Mai mult, anterior încheierii contractului de furnizare din 6 aprilie 2006 cu R.K. GmbH, întreaga documentaţie fusese verificată şi avizată favorabil de Agenţia SAPARD.

De aceea, nu se poate imputa nici cea mai mică culpă reclamantei.

Documentele au fost avizate favorabil şi aprobate iar după aprobare s-a încheiat contractul de furnizare de echipamente cu societatea declarată câştigătoare şi am primit sprijinul financiar nerambursabil aferent acestuia.

Astfel, după realizarea licitaţiei dar înainte de încheierea contractului cu societatea ce a obţinut cel mai mare punctaj, modalitatea de desfăşurare a licitaţiei a fost verificată de reprezentanţii Agenţiei SAPARD, fiind aplicate două ştampile şi două semnături pentru legalitate din partea reprezentanţilor acesteia.

Astfel, dacă nu erau îndeplinite toate condiţiile impuse de Agenţia SAPARD, nu s-ar fi aprobat dosarul de achiziţie şi nu s-ar fi obţinut finanţarea.

De aceea, este de neînţeles cum aceeaşi instituţie care a aprobat iniţial favorabil un proiect, în baza aceleiaşi documentaţii, a revenit asupra aprobării, după 5 ani, considerând că procedura a fost desfăşurată necorespunzător.

În consecinţă, nu ni se poate reproşa că nu am îndeplinit prevederile legale, inclusiv cele din Ghidul Solicitantului.

Mai mult, la data efectuării acestui ultim control, documentele nu conţineau elemente noi care să schimbe situaţia şi nici nu au fost prezentate alte documente suplimentare care să contrazică ori să anuleze documentaţia care a stat la baza finanţării.

Cu toate acestea, în procesul - verbal de constatare arătat, se concluzionează că societatea, în calitate de beneficiar, a încălcat dispoziţiile generale din contractul de finanţare în sensul că nu a acţionat cu vigilenţă şi profesionalism în implementarea proiectului.

b. Se impută împrejurarea că licitaţia organizată este nelegală întrucât una dintre societăţile participante, respectiv SC S.I.S. SRL, a avut o ofertă falsă, această societate neavând niciodată intenţia de a livra echipamente pentru procesarea cărnii, pentru ambalare, marcare, etichetare, igienizare şi laborator.

Însă, s-a iniţiat un proiect de investiţie cu o valoare totală de 7.961.909 lei şi s-a obţinut un sprijin financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanţare din 6 aprilie 2006, convenţie încheiată în conformitate cu contractul cadru din 12 septembrie 2005 pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil în condiţiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală SAPARD România.

În acest sens, am organizat o licitaţie pentru achiziţia de bunuri - echipamente procesare carne, echipamente pentru ambalare, marcare, etichetare, echipamente igienizare şi echipamente laborator.

La această licitaţie au participat trei societăţi, respectiv:

-R.K. GmbH, (Worrstadt, Germania) care a depus o ofertă în valoarea de 588.884 euro, exclusiv TVA;

-SC E. SRL, (Glina, România) care a depus o ofertă în valoarea de 645.375 euro exclusiv TVA;

-SC S.I.S. SRL, (Rimini, Italia) care a depus o ofertă în valoare de 758.548 euro exclusiv TVA.

După analizarea ofertelor, prin Raportul de evaluare din 4 aprilie 2006 a fost declarată câştigătoare societatea R.K. GmbH care a avut oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, ulterior încheind cu aceasta contractul de furnizare din 6 aprilie 2006.

Abia acum, după aproape 5 ani, se susţine că SC S.I.S. SRL nu a avut cunoştinţă de această împrejurare, nu a participat la procedura de selecţie de oferte, semnătura reprezentantului şi ştampila fiind falsificate.

Or, o astfel de împrejurare, dacă există, nu poate fi imputată reclamantei.

După cum rezultă din dosarul de achiziţie, societatea noastră a purtat o corespondenţă cu SC S.I.S. SRL în vederea participării acesteia la licitaţia pe care am organizat-o.

Astfel, prin adresa din 21 martie 2006 s-a adus la cunoştinţa societăţii italiene de existenţa licitaţiei şi s-a solicitat trimiterea celei mai bune oferte tehnice şi de preţ.

Prin scrisoarea de intenţie înregistrată la 22 martie 2006, aceasta şi-a exprimat intenţia de a participa la licitaţie şi, ulterior, a trimis şi o ofertă pentru linia de preparate din carne.

De asemenea, s-au transmis şi o serie de acte eliberate de Camera de Comerţ, Industrie, Artizanat, Agricultură Rimini - Italia, din care rezultau toate datele privind identificarea societăţii, obiectul său de activitate, sistemul de administrare, titularii de sarcini sau calificări etc.

Aceste înscrisuri purtau antetul Camerei de Comerţ, Industrie, Artizanat, Agricultură Rimini, având aparenţa provenienţei arătate.

De altfel, fiecare participant răspunde pentru datele furnizate, entitatea organizatoare a licitaţiei neavând posibilitatea să verifice decât aparenţa de legalitate a actelor primite.

Corespondenţa s-a purtat, în principal, prin intermediul faxului, aşa cum s-a solicitat prin adresa din 22 martie 2006.

Mai mult decât atât, reclamanta nu a avut cunoştinţă la data respectivă, societatea SC S.I.S. SRL Italia a avut relaţii comerciale cu SC G.K.M.G. SRL din România, pe care a mandatat-o să obţină contracte de vânzare a utilajelor pentru prelucrarea cărnii, a produselor de cofetărie, patiserie şi îngheţată pe piaţa românească.

Aceasta lansa ofertele în numele mandantului, urmând ca după încheierea contractului să efectueze montajul şi să asigure service-ul în perioada de garanţie şi post garanţie.

Probabil, parte dintre actele ce au fost trimise au fost întocmite de către reprezentanţii societăţii mandatare ceea ce ar justifica existenţa unor erori materiale referitoare la numele directorului comercial al SC S.I.S. SRL Italia.

Acest raport contractual de reprezentare este recunoscut de către reprezentantul SC G.K.M.G. SRL, C.Ş.M., care a dat o declaraţie notarială în acest sens şi care apreciază ca refuzul societăţii italiene de a recunoaşte participarea la licitaţiile desfăşurate în România se datorează, probabil, neînţelegerilor comerciale dintre cele două societăţi.

Oferta era însoţită de înscrisuri doveditoare, unele provenind de la autorităţi publice astfel încât dădeau aparenţa de autenticitate şi legalitate.

Or, toate aceste împrejurări exclud culpa societăţii cu privire la împrejurările invocate de reprezentanţii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

În consecinţă, SC S.I.S. SRL a participat cu o ofertă valabilă la procedura de achiziţie pe care am iniţiat-o, orice negare ulterioară, fiind rezultatul conflictului cu societatea pe care a mandatat-o pentru a-i reprezenta interesele pe piaţa românească.

Dacă s-ar aprecia că oferta acesteia este falsă, deşi reclamanta nu se poate imputa nicio culpă deoarece avea un mandatar aparent care a întocmit oferta în condiţiile impuse de lege, ofertă însoţită de acte autentice care emană de la autorităţi publice din Italia.

Iar potrivit art. 17 alin. (1) „prin neregularitate, în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune de către beneficiar, care printr-o cheltuială eligibilă, are ca efect prejudicierea Comunităţii Europene şi a României";.

Or, în acest caz, nu există nici culpă şi nici prejudiciul impuse de textele legale arătate anterior.

Contractul de furnizare a fost încheiat cu o altă societate iar utilajele achiziţionate sunt performante, corespund din punct de vedere calitativ cerinţelor astfel încât sunt folosite în procesul de producţie fără a fi existat până în prezent vreo problemă referitoare la funcţionarea acestora.

Recursul declarat de reclamantă este fondat şi urmează a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Curtea observă că, această exigenţă legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate se precizează în textul legal mai sus menţionat, se înţeleg „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ";.

Contrar celor susţinute de instanţa de fond, reclamanta a furnizat în cererea sa suficiente elemente care să contureze acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept apte să creeze o îndoială a legalităţii actelor administrativ – fiscale în discuţie.

Cu alte cuvinte, reclamanta a indicat o serie de aspecte care să reprezinte argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative amintite.

Astfel, ceea ce i se impută în principal societăţii reclamante este nerespectarea de către aceasta a cerinţelor privind contractarea serviciilor şi bunurilor necesare realizării proiectului, respectiv a Instrucţiunilor de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai programului SAPARD, în concret, că la încheierea contractului cadru de finanţare din 12 septembrie 2005 nu au existat oferte de la cel puţin trei furnizori independenţi, în condiţiile în care oferta făcută de SC S.I.S. SRL nu este reală, ci falsificată. Concluzia procesului – verbal încheiat de pârâtă, contestat în prezenta cauză, este că societatea reclamantă a încălcat dispoziţiile generale din contractul de finanţare, în sensul că nu a acţionat cu vigilenţă şi profesionalism în implementarea proiectului.

Instanţa de judecată a reţinut că reclamanta nu a administrat probe din care să reiasă demersurile efectuate în respectarea obligaţiei de diligenţă ce îi revenea pentru implementarea proiectului. Or, ceea ce i se impută reclamantei este practic falsificarea unei oferte de către o altă societate comercială, fără a se preciza în concret în ce constă culpa SC D.P. SRL – Măgureni, respectiv, care ar fi acele demersuri pe care aceasta trebuia să le întreprindă şi nu le-a făcut. În condiţiile în care societatea a produs probe prin care a demonstrat că a organizat în mod transparent, o licitaţie pentru achiziţionarea bunurilor necesare desfăşurării activităţii sale economice, iar pârâta nu a furnizat nici un argument concret cu privire la tipul de demers pe care trebuia să-l întreprindă SC D.P. SRL – Măgureni pentru a preîntâmpina un comportament ca al societăţii care a participat la licitaţie cu o ofertă falsificată, se poate vorbi în speţă de o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor contestate. La nivelul de analiză a conformităţii actelor infralegislative cu normele legale pe care le pun în executare, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, practic, pârâta nu a concretizat în ce constă neregularitatea comisă de beneficiarul finanţării europene din prezenta cauză pentru a demonstra că nu există dubii în ceea ce priveşte legalitatea actelor fiscale contestate. Şi alte elemente de fapt, observă Înalta Curte, consolidează, de asemenea, îndoiala în privinţa legalităţii actelor administrative în discuţie, cum ar fi împrejurarea că, de la data organizării licitaţiei a trecut o lungă perioadă de timp în care au fost efectuate mai multe controale care au vizat verificarea legalităţii procedurii după care au fost achiziţionate echipamentele, fără să se constate nerespectarea prevederilor legale de către reclamantă ori faptul că, anterior încheierii de către acesta a contractului cu câştigătorul licitaţiei, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a verificat modul în care s-a desfăşurat licitaţia, iar ulterior a supervizat fiecare etapă a derulării contractului, iar în nici o ocazie nu a depistat încălcări ale dispoziţiilor legale incidente în materie.

În concluzie, constată Înalta Curte, faţă de cele de mai sus, în speţă este dovedită condiţia cazului bine justificat, astfel cum este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, şi această cerinţă este satisfăcută, având în vedere că, prin executarea actelor administrativ – fiscale în discuţie care impun restituirea unei sume foarte importante, 2.940.389,58 lei, activitatea reclamantei ar putea fi afectată în mod grav. Astfel, o posibilă executare silită ar conduce la blocarea conturilor bancare, urmarea fiind imposibilitatea efectuării plăţilor, atât către instituţiile bancare, cât şi către furnizori, dar în acelaşi timp şi imposibilitatea încasării plăţilor de la clienţi, situaţie în care se poate vorbi cu îndreptăţire despre iminenţa producerii unei pagube, în sensul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de SC D.P. SRL - Măgureni şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite cererea şi va dispune suspendarea executării Deciziei nr. 549 din 12 ianuarie 2011 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a procesului – verbal de constatare încheiat la 26 octombrie 2010 de aceeaşi autoritate, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.

Văzând că s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs, Înalta Curte, conform art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata – pârâtă să-i plătească recurentei, cu acest titlu suma de 3.720 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de SC D.P. SRL - Măgureni împotriva sentinţei civile nr. 176 din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea şi dispune suspendarea executării Deciziei nr. 549 din 12 ianuarie 2011 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a procesului – verbal de constatare încheiat la 26 octombrie 2010 de aceeaşi autoritate, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.

Obligă intimata să plătească recurentei 3.720 lei – cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2011.

#Suspendare Executare Act Administrativ. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 5533/2011. Contencios. Suspendare executare...		ICCJ. Decizia nr. 5539/2011. Contencios. Constatarea calităţii... →

ICCJ. Decizia nr. 5537/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5537/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs