ICCJ. Decizia nr. 5447/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5447/20 11
Dosar nr. 859/33/2011/a1
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din data de 20 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., invocată de această autoritate şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A respins excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâta D.G.F.P. Sălaj.
A admis, în parte, cererea formulată de către SC B.H.I. SRL prin administrator special B.I. în contradictoriu cu D.G.F.P. Sălaj şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin inspecţia fiscală din 28 februarie 2011, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea aceleiaşi decizii ce face obiectul Dosarului nr. 859/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, precum şi suspendarea executării actelor administrative din 2 februarie 2011, din 9 noiembrie 2010 şi din 12 iulie 2010 privind obligaţiile fiscale în cuantum total de 3.925.094 RON, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actelor administrative sus menţionate, ce face obiectul Dosarului nr. 859/33/2011 al Curţii de Apel Cluj; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 10,3 RON.
Pentru a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., prima instanţă a reţinut că actele contestate nu au fost emise de această autoritate, raportul juridic născându-se între societate şi emitentul actului, D.G.F.P. Sălaj.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta D.G.F.P. Sălaj, prima instanţă a reţinut că atât decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin inspecţia fiscală din 28 februarie 2011, cât şi suplimentările la declaraţiile de creanţă din 2 februarie 2011, din 9 noiembrie 2010 şi din 12.07.2010 privind obligaţiile fiscale în cuantum total de 3.925.094 RON, reprezintă acte administrative fiscale, supuse controlului de legalitate şi se circumscriu sferei actelor la care face referire art. 41 din C. proc. fisc.
De asemenea, a fost înlăturată apărarea pârâtei referitoare la imposibilitatea contestării pe calea contenciosului fiscal a actelor emise în cursul procedurii insolvenţei, reţinând că această împrejurare nu poate modifica natura juridică a acestor acte care pot fi supuse verificării potrivit legilor speciale în baza cărora s-au născut, având în vedere şi prevederile art. 66 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la fondul cererii de suspendare, prima instanţă a reţinut că sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, privind suspendarea executării actelor administrative contestate.
Prima instanţă a constatat existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul că ar există o situaţie litigioasă mai veche între părţi cu privire la cuantumul obligaţiilor datorate de către reclamant, obligaţii care anterior au fost greşit stabilite de către pârâtă, aspecte ce urmează a fi însă tranşate, în condiţii de contradictorialitate în cadrul acţiunii în anulare.
În acest context, prima instanţă a apreciat că se impune suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin inspecţia fiscală din 28 februarie 2011, precum suspendarea executării actelor administrative din 2 februarie 2011, din 9 noiembrie 2010 şi din 12 iulie 2010 privind obligaţiile fiscale în cuantum total de 3.925.094 RON, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actelor administrative sus menţionate, ce face obiectul Dosarului nr. 859/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, până la tranşarea în condiţii de contradictorialitate şi cu administrarea tuturor probatoriilor, a legalităţii actelor administrativ fiscale şi implicit a creanţelor fiscale cuprinse în aceste acte, în cadrul acţiunii în anulare.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Încheierii pronunţată la 20 iulie 2011 de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs D.G.F.P. Sălaj, considerând-o nelegală şi netemeinică, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se menţionează că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului special B.I. de a formula acţiunea de faţă în contencios administrativ, acesta neputând reprezenta societatea SC B.H.I. SRL la instanţa de contencios administrativ.
Se susţine că împotriva societăţii reclamante s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2006, fiind numit administrator judiciar domnul I.A., care va conduce întreaga activitate a debitoarei, conform art. 20 din Legea menţionată.
Prin urmare, după ridicarea dreptului de administrare debitoarea este reprezentată de administratorul judiciar care îi va conduce întreaga activitate comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/ asociaţilor în cadrul procedurii insolvenţei.
Astfel, atribuţia de a formula acţiune la instanţa de contencios administrativ revenea doar administratorului judiciar numit în cauză de către instanţa de judecată şi nu administratorului special care nu are calitatea procesuală de a formula o astfel de acţiune.
Mai mult, în ceea ce priveşte actele administrative fiscale a căror suspendare s-a solicitat, acestea au fost semnate la finalul controlului doar de administratorul judiciar I.A.
Pe fondul cauzei, se susţine că în mod greşit a fost admisă acţiunea, cât timp nu a fost depusă cauţiunea prevăzută de dispoziţiile C. proc. fisc. şi nici nu au fost îndeplinite şi dovedite condiţiile cumulative pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal menţionat, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Intimata-reclamantă SC B.H.I. SRL reprezentată de administrator special B.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a administratorului special de către instanţa de fond întrucât potrivit sentinţei nr. 2715 din 21 octombrie 2010 prin care s-a deschis procedura de insolvenţă faţă de societatea reclamantă, nu s-a ridicat dreptul de administrare al administratorului special, care are posibilitatea legală de a promova acţiune în justiţie, acest drept fiindu-i conferit şi de prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei, se susţine că au fost dovedite cele două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative fiscale, fiind legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
De asemenea, se precizează că plata cauţiunii nu a fost achitată, existând o prezumţie a lipsei de fonduri băneşti, astfel că nu se impunea obligarea societăţii reclamante la plata unei cauţiuni cum în mod corect a statuat şi instanţa de fond.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Este fondată critica referitoare la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special B.I. de a formula acţiunea de faţă pentru SC B.H.I. SRL.
Potrivit sentinţei civile nr. 2715 din 21 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj, împotriva debitoarei SC B.H.I. SRL a fost deschisă procedura insolvenţei, fiind numit administrator judiciar I.A. care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din Lege, având conducerea integrală a activităţii debitoarei.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin decizia nr. 9/2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Conform art. 47 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii ridică dreptul de administrare al administratorului societăţii, aceasta fiind condusă conform art. 20 din acelaşi act normativ, de către administratorul judiciar şi nu de cel special sau statutar.
Potrivit art. 18 din aceeaşi Lege, mandatul administratorului special este redus, acesta având doar rolul de a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor în cadrul procedurii de insolvenţă.
Prin urmare, doar administratorul judiciar, căruia i s-a conferit dreptul de conducere integrală a activităţii debitoarei putea formula acţiunea la instanţa de contencios administrativ, neputând fi reţinute apărările formulate de intimata-reclamantă prin administrator special B.I.
De altfel, administratorul judiciar a reprezentat societatea reclamantă debitoare în faţa organelor de inspecţie fiscală.
În concluzie, faţă de cele expuse, instanţa de recurs apreciază că este întemeiată excepţia, urmând să respingă acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitatea de reprezentant al SC B.H.I. SRL.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat de D.G.F.P. Sălaj, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant al SC B.H.I. SRL.
Având în vedere dezlegarea dată excepţiei invocate de recurentă, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Sălaj împotriva încheierii din data de 20 iulie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea ca formulată de o persoană fără calitate de reprezentant al SC B.H.I. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5405/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5450/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
